Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, în data de 06.10.2023, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din M.A.I.- Biroul Teritorial Caraş- Severin prin preşedinte A., în numele şi pentru membrii de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la alocarea, calcularea şi plata, către fiecare membru SNPPC - Biroul Teritorial din I.P.J. Caras Severin în parte, a suplimentului de hrană prevăzut de normă nr. 12B (valoare financiară neimpozabilă) începând cu data de 01.06.2020 şi în raport de data la care fiecare dintre ei a dobândit calitatea de angajat al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Caras Severin (BCCO TM - SCCO CS) din cadrul I.G.P.R., precum şi în continuare, cât timp aceştia au calitatea de poliţist ce îşi desfăşoară activitatea într-o structură a I.G.P.R. şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei, defalcat pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăruia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.
Prin încheierea din data de 06.03.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii B., D., E. şi J. reprezentaţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din M.A.I.- Biroul Teritorial Caras Severin; a dispus trimiterea la Serviciul Registratură şi formarea câte unui dosar pentru fiecare reclamant.
În ceea ce-l priveşte pe reclamantul E. s-a format dosarul nr. x/2024, care face obiectul prezentului regulator de competenţă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 333 din data de 29 mai 2024, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, constatând că domiciliul reclamantului E. este în Municipiul Dej, a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a acţiunilor în contencios administrativ în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.
2.2. 2.2 Prin sentinţa civilă nr. 2729 din data de 14 noiembrie 2024, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor dintre părţi, având în vedere că normele de competenţă teritorială instituite de art. 10 din Legea 554/2004 sunt norme de protecţie a reclamantului, din prisma judecării cererii cât mai aproape de domiciliul său. Or, dacă reclamantul a înţeles să introducă acţiunea, alături de alţi membri de sindicat, la instanţa competentă teritorial pentru aceştia, reţinând şi că din actele dosarului rezultă că prestează efectiv activitatea în jud. Caraş Severin, scopul normei de protecţie este atins prin stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente teritorial conform art. 112 C. proc. civ.. Pe de altă parte, membrii de sindicat au şi aceleaşi interese în cauză, astfel că pricina se impune a fi soluţionată unitar de către o singură instanţă, nefiind posibilă disjungerea în funcţie de domiciliul diferit al fiecăruia întrucât ar exista posibilitatea pronunţării unor soluţii contradictorii.
Drept urmare, Tribunalul Cluj a apreciat că, prin formularea cererii de chemare în judecată de către reclamant pentru toţi membri de sindicat, în dosarul nr. x/2023, operează prorogarea de competenţă în considerarea art. 112 C. proc. civ., ca urmare a coparticipării procesuale active, astfel că Tribunalul Caraş – Severin este competent să judece cauza cu privire la toţi reclamanţii.
3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii, în calitate de funcţionari publici, au solicitat obligarea în solidar, la alocarea, calcularea şi plata, către fiecare membru SNPPC - Biroul Teritorial din I.P.J. Caraş-Severin în parte, a suplimentului de hrană prevăzut de normă nr. 12B (valoare financiară neimpozabilă) începând cu data de 01.06.2020 şi în raport de data la care fiecare dintre ei a dobândit calitatea de angajat al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Caras Severin (BCCO TM - SCCO CS) din cadrul I.G.P.R., precum şi în continuare, cât timp reclamanţii au calitatea de poliţist ce îşi desfăşoară activitatea într-o structură a I.G.P.R. şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei, defalcat pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăruia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.
Aşadar, obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţiile reclamanţilor ce decurg din raportul lor de serviciu, iar aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţe se referă la stabilirea competenţei teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează în mod expres că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".
Prin urmare, textul legal instituie o competetenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului persoană fizică, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora: "(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social: "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."
Cu toate acestea, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine acestor membri, titulari al drepturilor pretinse, interesul promovării acţiunii aparţinând acestora.
În ceea ce priveşte "incidenţa instituţiei coparticipării active",Înalta Curte, în limitele învestirii şi fără a se transforma în instanţă de control judiciar, constată că obiectul prezentului litigiu îl constituie un conflict individual de muncă, astfel cum este definit la art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social: "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative". Chiar şi în acest context, Înalta Curte constată că prevederile art. 269 din Codul muncii nu sunt aplicabile în speţa de faţă, întrucât, în cazul funcţionarilor publici se aplică, cu prioritate, dispoziţiile Legii nr. 554/2004, astfel cum stabileşte în mod expres şi art. 536 din Codul administrativ.
În speţă, se constată că Tribunalul Caraş-Severin, ca instanţă iniţial învestită, a dispus măsura disjungerii şi a constituit dosare separate pentru o parte din reclamanţi, fiind creat astfel şi dosarul de faţă nr. x/2024, ce îl vizează doar pe reclamantul E., cu domiciliul în Municipiul Dej, Judeţul Cluj. Măsura disjungerii are însă caracter interlocutoriu, opunându-se în cursul judecăţii şi fără posibilitatea de a fi reevaluată. Or, a se considera că, în privinţa cererii formulate de reclamantul E., a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, ca efect al formulării acţiunii introductive împreună cu ceilalţi reclamanţi, al căror domiciliu sau reşedinţă se află în circumscripţia acestei instanţe, ar însemna a se exercita un control judiciar asupra măsurii disjungerii înseşi, ceea ce excedează scopului instituit regulatorului de competenţă.
Totodată, Înalta Curte apreciază că nu prezintă nicio relevanţă natura interesului reclamanţilor (dacă este unul comun sau nu), cât timp în materia contenciosului administrativ existenţa vătămării (ca şi condiţie de acces la instanţa de contencios administrativ) se analizează individual, textul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ neinstituind o coparticipare procesuală activă obligatorie chiar dacă se atacă un act administrativ ce produce vătămări mai multor persoane. Cu alte cuvinte, competenţa teritorială se stabileşte raportat la fiecare reclamant în parte, deoarece fiecare reclamant invocă o vătămare proprie.
În concluzie, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, reţinând că reclamantul din dosarul pendinte are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Cluj, constată că acesta din urmă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauza.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări medicale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamatul E. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial Caraş-Severin şi pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş–Severin, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări medicale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.