Şedinţa publică din data de 29 aprilie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale, înaintată prin poşta electronică în data de 16.04.2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, contestaţie împotriva Deciziei nr. 416D/15.04.2025 emisă de către intimat, solicitând anularea acesteia.
Reclamantul a formulat şi cerere de sesizare Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, în temeiul art. 267 TFUE, respectiv "Dacă, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2024/900 privind al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparenţa şi vizarea unui public-ţintă în publicitatea politică, în interpretarea în spiritul şi litera acestui Regulament, raportat la prevederile art. 3 pct. 4 din Regulamentul care defineşte noţiunea de "actor politic" coroborat cu art. 25 din Regulament, este suficientă calificarea unei persoane drept "actor politic" pentru a-i fi limitat dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE şi, pe cale de consecinţă, să i se elimine orice conţinut pe care îl postează acesta pe o platformă online mare prin emiterea unui ordin de a acţiona, de către o autoritate relevantă, sau se impune o analiză mai temeinică pentru garantarea dreptului la liberă exprimare în conformitate cu considerentele 30, 49 şi 50 din Regulament".
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 17 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale, s-a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de contestator, ca neîntemeiată, şi a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 107 din 17 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 şi a Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică.
În opinia sa, recurentul poate exprima opinii politice cu titlu personal conform Regulamentului UE nr. 2024/900 ca o expresie a dreptului la liberă exprimare garantat de art. 11 din Cartă.
În primul rând, greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 şi a Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică au dus la concluzia greşită a instanţei că aceste norme reprezintă, în orice condiţii, ingerinţe în dreptul la liberă exprimare.
În acest sens, considerentele (30), (49) şi (50) ale Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică, susţin exact contrariul argumentaţiei instanţei de fond, dând prevalenţă dreptului la liberă exprimare a opiniilor politice, exprimate cu titlu personal, ca o manifestare specială a dreptului la liberă exprimare, neconstituind publicitate politică.
Or, recurentul a exprimat o opinie politică cu titlu personal, ce nu ar trebui să intre sub incidenţa Regulamentului, având în vedere că, în temeiul considerentului 30 din Regulament, pentru exprimarea acesteia nu s-a prevăzut o remuneraţie specifică din partea unor terţi, inclusiv prestaţii în natură, sau în legătură cu exprimarea opiniei respective.
Prin urmare, nu se încalcă obligaţia de etichetare a conţinutului publicitar.
Postarea recurentului A. nu este parte dintr-o campanie plătită şi nu are natura unui material de promovare electorală, în sensul O.U.G. nr. 1/2025 sau al Hotărârii AEP nr. 9/2025. CMF nu are legatură cu o formă reală de etichetare.
Astfel, această opinie, exprimată de recurentul A., se încadrează în sfera de opinie politică exprimată cu titlu personal protejată de articolul 11 din Cartă, care include dreptul unei persoane de a avea opinii politice, de a primi şi de a transmite informaţii politice şi de a împărtăşi idei politice, astfel cum se reţine în considerentul 49 din Regulament.
Aşadar, o primă concluzie este aceea că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a normelor de drept material indicate, considerând în mod nelegal că nicio opinie politică, nu poate fi exprimată cu titlu personal de către recurentul A..
În concluzie, postarea recurentului se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare.
Recurentul a mai susţinut că sentinţa recurată şi decizia BEC contestată este nelegală, întrucat opinia exprimată de recurent în cadrul postării reclamate se încadrează în limitele constituţionale ale dreptului la libera exprimare.
În acest context, este de notorietate faptul că formaţiunea B. a decis să susţină, în cadrul alegerilor prezidenţiale din mai 2025, un alt candidat decât cel oficial propus. Acest demers politic a generat ample dezbateri în spaţiul public, reflectând o manifestare firească a democraţiei interne din cadrul partidului. Sprijinul exprimat public faţă de un candidat nu implică, însă, automat, finanţarea campaniei electorale a acestuia, susţinerea rezumându-se la gest politic. Postarea reclamată a fost facută ca reacţie la anumite decizii anterioare ale BEC, prin care s-a reţinut, în mod surprinzător, că un partid politic nu ar putea sprijini un alt candidat decât cel oficial propus, iar membrii săi nu ar avea posibilitatea de a-şi exprima public o altă opţiune. Considerând aceste interpretări ca fiind excesive şi nefondate, recurentul a înţeles să formuleze chiar şi o acţiune în instanţă pentru a contesta decizia referitoare la poziţia partidului. Recurentul este un susţinător convins al respectării principiului legalităţii, inclusiv în ceea ce priveşte regulile campaniei electorale şi ale finanţării acesteia. În acelaşi timp, primordială este respectarea dreptului la libertate de conştiinţă, la libera exprimare şi pentru promovarea democraţiei interne în cadrul formaţiunii din care face parte.
În opinia recurentului, Regulamentele Uniunii Europene - inclusiv Regulamentul (UE) 2024/900 - au ca scop stabilirea unui cadru clar pentru identificarea şi tratarea conţinutului ilegal publicat pe platformele online foarte mari, în special în ceea ce priveşte materiale electorale de tip text/imagini/audio/video. Acestea nu urmăresc şi nici nu pot fi interpretate ca având rolul de a restricţiona autonomia partidelor politice ori dreptul membrilor acestora de a formula şi exprima opinii politice, chiar divergente. Asemenea chestiuni ţin exclusiv de sfera deciziei politice, fundamentate pe considerente de oportunitate, care excedează sferei controlului de legalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ sau de organisme administrative cu atribuţii jurisdicţionale.
În acest context, recurentul a făcut postarea reclamată, cu privire la care apreciază că se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare şi nu reprezintă publicitate electorală care să impună etichetarea corespunzătoare prevederilor O.U.G. nr. 1/2025.
Astfel, potrivit prevederilor art. 30 din Constitutia Romaniei, libertatea de exprimare reprezintă unul dintre drepturile fundamentale cu cele mai puternice garanţii constitutionale, precum şi cu o sferă deosebit de largă de aplicare, în egală masură, fiind libertatea conştiinţei, drept fundamental prevazut la art. 29 de Constitutie. Totodată, dispoziţii similare cu cele din art. 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului sunt cuprinse şi de art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În lipsa garantării libertăţii de exprimare în spaţiul online de către politicieni în perioada campaniei electorale, s-ar ajunge tocmai la o cenzură specifică regimurilor dictatoriale, în cadrul cărora dreptul la libera exprimare la nivel politic devine lipsit de orice conţinut, în masura în care conţinutul neaprobat de către organele puterii de stat este profund restricţionat.
Tocmai libera circulaţie a opiniilor şi ideilor politice, mai ales în perioada campaniilor electorale, reprezintă una dintre garanţiile fundamentale ale unei democraţii funcţionale, în care spiritul civic şi opţiunile politice se formează natural, mai ales prin interacţiunile sociale din spatiul public, fie el online sau offline.
Sub acest aspect, este de notorietate faptul că, în campaniile electorale, limitele libertăţii de exprimare la nivel politic sunt subliniate în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului faptul că opiniile politice exprimate pot avea inclusiv un caracter şocant sau iritabil.
Făcând trimitere la jurisprudenţa CEDO în cauzele Dink împotriva Turciei, pct. 137; Khadija Ismayilova impotriva Azerbaidjanului, pct. 158, Altug Taner Akçam împotriva Turciei, pct. 68-83, recurentul a susţinut că libertatea de exprimare nu vizează doar informaţiile sau ideile primite favorabil ori considerate a fi inofensive sau indiferente, ci şi pe cele care ofensează, şochează sau incomodează statul sau orice parte a populaţiei. Acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi înţelegerii, fără de care nu poate exista o societate democratică. Totodată, libertatea de exprimare are o importanţă specială pentru politicieni sau pentru persoanele alese ca reprezentanţi ai unui electorat, care trebuie să atragă atenţia asupra preocupărilor lor. (cauza Castells împotriva Spaniei, nr. 11798/85, 23 aprilie 1992).
Dincolo de aceste aspecte, recurentul a invocat prevederile art. 72 alin. (1) din Constituţia României, susţinând că şi din această perspectivă postarea recurentului A. se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare.
Recurentul-reclamant a mai considerat că postarea sa nu conţine un îndemn explicit de a vota un candidat.
Greşita aplicare a normelor de drept material, de către instanţa de fond, au dus la calificarea nelegală a conţinutului mesajului reclamat al recurentului A. ca reprezentând un material de publicitate politică şi un îndemn indirect către alegătorii partidului B. să îl voteze pe candidatul C.. Or, din analiza textului rezultă că nu există niciun îndemn de a-l vota pe candidatul C..
În acest sens este conţinutul postării de pe pagina de D. a recurentului A., din continutul căreia nu reiese niciun apel clar sau direct la alegatori de a vota un anumit candidat (ex: "votati pe...", "mergeti la urne si alegeti..." etc.). Simpla menţionare a sprijinului faţă de o persoană politică C. nu echivalează cu un apel electoral, ci este o formă de exprimare a unei opinii personale sau politice. Postarea are un caracter polemic şi face parte din dezbaterea democratică. Aceasta este evident formulată în cheie critică şi militantă, într-un context politic mai larg – explicat mai sus ("s-a pus tot sistemul pe B.").
Acest tip de exprimare este legitim într-un stat democratic, mai ales din partea unui actor politic aflat în opoziţie. Tonul şi forma mesajului sugerează frustrare şi mobilizare internă, nu apel public electoral. Expresia "ne luptam cu voi" este o formulare retorică, nu un mesaj electoral standardizat.
Or, în alte cazuri BEC a reţinut că alte postări ale altor actori politici se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare, ceea ce contrazic tocmai fundamentul sentinţei nelegale contestate. De exemplu, Decizia BEC nr. 330D/13.04.2025, prin care s-a reţinut că postarea reprezintă opinia personală a autorului, încadrându-se astfel în limitele dreptului la libera exprimare şi Decizia nr. 251D/10.04.2025, prin care s-a reţinut că postarea nu conţine elemente specifice materialelor publicitare politice, motivat de faptul că titularul postării nu deţine calitatea de actor politic (…) şi vizarea unui public ţintă în publicitatea politică, iar conţinutul mesajului transmis se înscrie în limitele libertăţii de exprimare.
Din chiar practica pârâtului BEC, rezultă că şi un actor politic poate exprima opinii politice, cu titlu personal, având în vedere exemplele menţionate anterior, motiv pentru care recurentul a considerat că sentinţa recurată este nelegală, fiind pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material.
În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat să se dispună anularea ca nelegală a Deciziei BEC nr. 416/15.04.2025, contestate, având în vedere că este supus unui tratament discriminatoriu pe criterii de apartenenţă politică, întrucat nu se aplică un standard unic de evaluare. Mai mult, reiese că, în calitatea sa de deţinător al unei funcţii elective – aşadar, de actor politic –, exercitarea dreptului la liberă exprimare îi este limitată într-o măsură mai mare decât în cazul altor persoane, care pot exprima opţiuni politice într-un mod chiar mai direct şi mai explicit.
În ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei referitor la cererea de sesizare Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, formulate de recurentul-reclamant în faţa instanţei de fond în temeiul art. 267 TFUE, recurentul a susţinut că, în opinia sa, în mod nelegal instanţa de fond a refuzat să transmită această întrebare preliminară către CJUE argumentând că "aplicarea corectă a dreptului UE se impune în mod evident, încât nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile privind modul de rezolvare a întrebării adresate", invocând teoria actului clar.
Or, astfel cum a dovedit în secţiunea anterioară, practica pârâtului BEC, prin decizia nr. 330D/13.04.2025, în care se analizează un text al unui alt actor politic indubitabil, Premierul României E., este de a considera că şi un actor politic poate să îşi exercite dreptul la liberă exprimare.
Ori această interpretare a instanţei de fond, prin care a respins transmiterea întrebării preliminare către CJUE, contravine practicii naţionale BEC şi însuşi spiritului Regulamentului (UE) nr. 2024/900 ce se doreşte a fi interpretat.
În concluzie, în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea de sesizare a CJUE cu o întrebare preliminară şi pe cale de consecinţă să admită cererea şi să transmită întrebarea preliminară către CJUE.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Biroul Electoral Central a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea în termen a căii de atac. 5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia din data de 25 aprilie 2025 a completului de judecată C3 materie electorală învestit cu soluţionarea cauzei s-a stabilit termen de judecată la data de 29 aprilie 2025, ora 10:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 999 alin. (1) din C. proc. civ. "În vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Întâmpinarea nu este obligatorie", calea de atac soluţionându-se de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor, potrivit art. 1000 din acelaşi cod.
În aceste condiţii, judecata cauzei se realizează potrivit procedurii de urgenţă comunicarea actelor de procedură desfăşurându-se în condiţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ. prin poştă electronică.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Decizia nr. 416D/15.04.2025, Biroul Electoral Central a admis plângerea înregistrată sub nr. x/14.04.2025 în ceea ce priveşte materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public – https://www.x.com, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com.
A dispus eliminarea, de către F. din Irlanda, furnizorul serviciului de platformă online foarte mare D., a conţinutului ilegal constând în materialul analizat şi a tuturor materialelor conexe acestuia.
În acest context factual, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, contestaţie împotriva Deciziei nr. 416D/15.04.2025, solicitând anularea acesteia.
Reclamantul a formulat şi cerere de sesizare Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, în temeiul art. 267 TFUE, respectiv "Dacă, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2024/900 privind al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparenţa şi vizarea unui public-ţintă în publicitatea politică, în interpretarea în spiritul şi litera acestui Regulament, raportat la prevederile art. 3 pct. 4 din Regulamentul care defineşte noţiunea de "actor politic" coroborat cu art. 25 din Regulament, este suficientă calificarea unei persoane drept "actor politic" pentru a-i fi limitat dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE şi, pe cale de consecinţă, să i se elimine orice conţinut pe care îl postează acesta pe o platformă online mare prin emiterea unui ordin de a acţiona, de către o autoritate relevantă, sau se impune o analiză mai temeinică pentru garantarea dreptului la liberă exprimare în conformitate cu considerentele 30, 49 şi 50 din Regulament".
Prin sentinţa recurată s-a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de contestator, ca neîntemeiată, respingându-se cererea reclamantului A. de anulare a Deciziei Biroului Electoral Central, împotriva acesteia reclamantul formulând critici de nelegalitate încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimatul-pârât Biroul Electoral Central, constatând că recurentul-reclamant a formulat motivele de recurs şi le-a depus la dosar la data de 29 aprilie 2025, în termenul legal de 5 zile de la luarea la cunoştinţă, în mod efectiv, de sentinţa recurată.
Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele de ordin critic invocate de recurent din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant, în esenţă, a susţinut următoarele: instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 şi a Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică; recurentul poate exprima opinii politice cu titlu personal conform Regulamentului UE nr. 2024/900 ca o expresie a dreptului la liberă exprimare garantat de art. 11 din Cartă; recurentul a exprimat o opinie politică cu titlu personal, ce nu ar trebui să intre sub incidenţa Regulamentului, având în vedere că în temeiul considerentului 30 din Regulament, pentru exprimarea acesteia nu s-a prevăzut o remuneraţie specifică din partea unor terţi, inclusiv prestaţii în natură, sau în legătură cu exprimarea opiniei respective; nu se încalcă obligatia de etichetare a continutului publicitar, cu concluzia că greşita aplicare a normelor de drept material, de către instanţa de fond, au dus la calificarea nelegală a conţinutului mesajului reclamat al recurentului A. ca reprezentând un material de publicitate politică şi un îndemn indirect către alegătorii partidului B. să îl voteze pe candidatul C.; interpretarea instanţei de fond este una discriminatorie, pe criterii de apartenenţă politică, întrucat nu se aplică un standard unic de evaluare; din chiar practica pârâtului BEC, rezultă că şi un actor politic poate exprima opinii politice, cu titlu personal, având în vedere Deciziile BEC nr. 330D/13.04.2025 şi nr. 251D/10.04.2025; sentinţa este nelegală şi din perspectiva soluţiei date cererii de sesizare Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, cu motivarea instanţei bazată pe teoria actului normativ clar.
Preliminar analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte calitatea de "actor politic" în sensul art. 3 pct. 4 lit. d) din Regulamentul 2024/900 şi conţinutul materialelor, nu au fost formulate critici, achiesându-se la concluziile sentinţei, recursul vizând, în esenţă, modalitatea, nelegală în accepţiunea reclamantului, în care instanţa de fond a apreciat asupra încălcării dreptului acestuia de a-şi exprima opiniile politice personale, ca manifestare specială a dreptului la libertatea de exprimare şi de informare prin intermediul platformelor de comunicare on-line.
Instanţa de control judiciar apreciază ca fiind nefondate criticile prin care recurentul - reclamant invocă, în esenţă, o interpretare restrictivă, de către instanţa de fond, a libertăţii de exprimare, cu încălcarea drepturilor sale constituţionale, apreciind recurentul că s-ar institui o cenzură directă asupra opiniilor sale politice personale, fiindu-i resticţionată astfel libertatea de exprimare, cu ignorarea jurisprudenţei CEDO.
Astfel, conform art. 11 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere."
Acest drept are aceeaşi întindere şi înţeles precum art. 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului (Convenţia EDO). Pe de altă parte, art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia CEDO reglementează dreptul la alegeri libere, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Totodată, art. 30 alin. (1) şi (2) din Constituţia României arată că: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă."
Art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 a instituit o asimilare integrală a definiţiilor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 2024/900 privind publicitatea politică, realizată de către actorii politici.
Conform art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025 şi art. 1, alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025, "pentru ca un material să fie considerat material publicitar politic, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii în mod cumulativ:
a) Să fie pregătit, editat, prelucrat, plasat, promovat, publicat, distribuit şi/sau difuzat în campania electorală de către un actor politic;
b) Să fie un material scris, tipărit, audio, video sau o imagine, indiferent de mediul de diseminare;
c) Să îndemne alegătorii în mod direct sau indirect să aleagă sau să nu aleagă, să voteze sau să nu voteze un candidat."
Aşadar, condiţia esenţială este ca materialul să fie pregătit şi distribuit de către un actor politic, în caz contrar, materialul respectiv nu poate fi considerat material publicitar politic, indiferent de conţinutul acestuia.
Art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900 identifică actorii politici în următoarele categorii: "actor politic" înseamnă oricare dintre următoarele: (…) (d) un candidat la orice mandat electiv sau deţinătorul unui mandat electiv, de la nivelul Uniunii sau de la nivel naţional, regional şi local sau la oricare dintre funcţiile de conducere din cadrul unui partid politic; (…)"
Analizând circumstanţele concrete ale litigiului pendinte prin prisma elementelor indicate supra, în limitele criticilor formulate, se impune a fi evidenţiat faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat verificarea legalităţii unei decizii a BEC emise în aplicarea prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 1/2025 în vederea soluţionării plângerilor cu privire la campania electorală prin intermediul platformelor online foarte mari, în sensul art. 3 din Regulamentul (UE) 2024/900, astfel încât aspectele examinate vizează, în esenţă, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către titularul materialului publicat pe aceste platforme, a obligaţiei reglementate de art. 16 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2025, coroborate cu cele ale art. 2 şi art. 3 din Hotărârea AEP nr. 9/2025, de etichetare a respectivelor materiale în scopul atenţionării şi informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postării, în măsura în care condiţiile ca această obligaţie să se nască în sarcina titularului materialului sunt îndeplinite.
Astfel, măsura dispunerii eliminării, de către F. din Irlanda, furnizorul serviciului de platformă online foarte mare D., a conţinutului ilegal constând în materialul analizat şi a tuturor materialelor conexe acestuia, respectiv în ceea ce priveşte materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public - https://www.x.com, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com, a avut drept cauză neîndeplinirea obligaţiei de etichetare a respectivelor materiale în scopul atenţionării şi informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postării, lipsa etichetării corespunzătoare calificând materialul ca având un conţinut ilegal, iar nu conţinutul materialului.
Se reţine că alegerile libere şi libertatea de exprimare, în special libertatea dezbaterii politice, alcătuiesc împreună esenţa unei societăţi democratice. Cele două drepturi sunt interconectate şi se susţin reciproc, astfel că este deosebit de important ca în perioada care precedă alegerile, opiniile şi informaţiile de toate felurile să circule liber.
Cu toate acestea, în anumite împrejurări, cele două drepturi pot intra în conflict şi, în perioada care precedă alegerile, se poate aprecia ca necesară impunerea anumitor restricţii, de regulă inacceptabile, cu scopul de a asigura "libera exprimare a opiniei indivizilor în alegerea legislativului", împrejurare în raport de care curtea a admis că, balansând cele două drepturi, statele membre au o anumită marjă de apreciere, aşa cum au în general cu privire la organizarea sistemului electoral (Hotărârea CEDO din 19 februarie 1998 pronunţată în Cauza Bowman contra Marii Britanii, par. 42-43).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că internetul a devenit unul dintre principalele mijloace prin care justiţiabilii îşi exercită dreptul la libertatea de exprimare, astfel că ingerinţele în exercitarea acestui drept ar trebui să fie examinate cu deosebită atenţie, întrucât sunt susceptibile să aibă un efect descurajator, care implică un risc de autocenzură. Cu toate acestea, identificarea unui astfel de risc nu trebuie să ascundă existenţa altor pericole pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Hotărârea CEDO din 15 mai 2023 pronunţată în Cauza Sanchez contra Franţei, par. 184).
Nu sunt lipsite de relevanţă nici statuările constante ale curţii europene potrivit cărora autorităţile/instanţele naţionale pot înţelege şi aprecia mai bine problemele sociale specifice cu care se confruntă anumite comunităţi sau impactul probabil al anumitor acţiuni cu privire la care sunt chemate să se pronunţe (Hotărârea CEDO din 3 martie 2015 pronunţată în Cauza Recueil of Judgments and Decisions 1996-V şi Maguire împotriva Regatului Unit, par. 54; Hotărârea CEDO din 25 noiembrie 1996 pronunţată în Cauza Wingrove contra Regatului Unit, par. 63).
Se impune a fi menţionate şi statuările CEDO din Cauza Sukhovetskyy contra Ucrainei (Hotărârea CEDO din 28 martie 2006 pronunţată în Cauza Sukhovetskyy contra Ucrainei, par. 68) prin care, în analiza unor condiţii impuse candidaţilor la alegeri, curtea a subliniat rolul subsidiar al Convenţiei, raportat la faptul că autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai bine plasate decât o instanţă internaţională pentru a evalua nevoile şi condiţiile locale. În chestiuni de politică generală, cu privire la care opiniile în cadrul unei societăţi democratice pot diferi în mod rezonabil, rolului decidentului naţional ar trebui să i se acorde o importanţă specială, statele beneficiind de o marjă largă de apreciere în domeniul legislaţiei electorale.
Referindu-se la lucrările pregătitoare pentru art. 3 din Protocolul nr. 1, Curtea EDO a subliniat că sintagma "condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ" implică, în esenţă, pe lângă libertatea de exprimare deja protejată de altfel de art. 10 din Convenţie, principiul egalităţii de tratament pentru toţi cetăţenii în exercitarea dreptului lor de vot şi a dreptului lor de a candida la alegeri (cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, pct. 54).
Din această perspectivă se reţine că Hotărârea Curţii Constituţionale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care instanţa de contencios constituţional a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Preşedintelui României în anul 2024, a fost luată, printre altele, ca urmare a faptului că, în opinia curţii, caracterul liber exprimat al votului a fost încălcat prin faptul că alegătorii au fost dezinformaţi prin intermediul unei campanii electorale în cadrul căreia unul dintre candidaţi a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislaţiei naţionale în domeniul electoral şi prin exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social-media. Manipularea votului a fost cu atât mai evidentă cu cât materialele electorale de promovare a unui candidat nu au purtat însemnele specifice publicităţii electorale conform Legii nr. 370/2004. (...)Neregularităţile din campania electorală s-au răsfrânt asupra competitorilor electorali, din moment ce au creat o inegalitate vădită între candidatul care a manipulat tehnologiile digitale şi ceilalţi candidaţi participanţi în procesul electiv. Astfel, expunerea semnificativă a unui candidat a condus la reducerea direct proporţională a expunerii în media online a celorlalţi candidaţi în procesul electoral. Or, utilizarea tehnologiilor digitale şi a inteligenţei artificiale, atât de către candidaţi ori competitori electorali, cât şi de către partide politice, susţinători ori simpatizanţii lor trebuie să fie transparentă pentru a garanta integritatea şi imparţialitatea alegerilor. În caz contrar, alegătorii sunt împiedicaţi să-şi formeze o opinie despre candidaţi şi alternativele electorale sau pot fi induşi în eroare cu privire la identitatea şi calitatea candidatului ori procedurile de vot. Prin urmare, utilizarea într-un proces electoral de către competitorii electorali, inclusiv de către partidele politice, a unor asemenea practici învesteşte autorităţile publice competente, potrivit legii, să verifice, să constate şi, după caz, să sancţioneze astfel de conduite (parag. 16 al acestei Hotărâri).
Din examinarea sentinţei recurate, Înalta Curte observă că argumentaţia furnizată de instanţa de fond reflectă aspectele antereferite, astfel încât nu se poate reţine o interpretare restrictivă realizată de aceasta a libertăţii de exprimare şi nici o încălcare a drepturilor constituţionale ale recurentului - reclamant.
În continuare, se reţine că obligaţia de etichetare sus indicată incumbă, potrivit art. 16 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2025, coroborate cu cele ale art. 2 şi art. 3 din Hotărârea AEP nr. 9/2025, actorilor politici, în sensul art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, privit inclusiv din perspectiva considerentelor par. 23 din preambulul acestui Regulament, iar nu doar al par. 22 şi par. 30 evocate de recurentul – reclamant.
Conform par. 23 indicat supra: "(23) Promovarea, publicarea, distribuirea sau difuzarea de către alţi actori a unui mesaj care este de natură şi conceput să influenţeze rezultatul unor alegeri sau al unui referendum, un comportament de vot sau un proces legislativ ori de reglementare la nivelul Uniunii, la nivel naţional, regional sau local ar trebui să constituie, de asemenea, publicitate politică. Un proces legislativ sau de reglementare ar trebui să includă luarea de decizii cu efecte obligatorii cu aplicare generală la nivelul Uniunii, la nivel naţional, regional sau local. Ar trebui să existe o legătură clară şi substanţială între mesaj şi potenţialul acestuia de a influenţa rezultatul unor alegeri sau al unui referendum, comportamentul de vot sau un proces legislativ sau de reglementare. Pentru a stabili existenţa unei astfel de legături, ar trebui să se ţină seama de toţi factorii relevanţi la momentul în care mesajul a fost promovat, publicat, livrat sau difuzat, cum ar fi identitatea sponsorului mesajului, forma şi conţinutul mesajului, limba vorbită sau scrisă folosită pentru a transmite mesajul, contextul în care a fost transmis mesajul, inclusiv perioada de difuzare, cum ar fi o perioadă electorală, obiectivul mesajului şi mijloacele prin care mesajul a fost promovat, publicat, distribuit sau difuzat şi publicul-ţintă al mesajului. Limba ar trebui înţeleasă ca incluzând orice limbă utilizată în Uniune, inclusiv dialectele regionale şi limbajul semnelor, utilizând orice mijloc de comunicare sau de codificare, cum ar fi alfabetul Braille şi alte mijloace. Proiectarea ar trebui să fie evidentă în aceşti factori, şi nicio legătură nu ar trebui stabilită exclusiv, în mod retroactiv, din impactul unui mesaj."
În raport de toate aceste elemente, se constată că, prin măsura dispusă prin Decizia BEC atacată nu au fost reprimate, în termeni generali, exprimări de opinii politice (neexistând o cenzură directă asupra opiniilor sale politice), ci, urmare unei examinări a caracterului acestora, s-a stabilit, prin analiza factorilor contextuali relevanţi, care a vizat conţinutul materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public - https://www.x.com/imosteanu.public, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com/share/p/1AAVAUAHWS/?mibextid=wwXIfr, nu îmbracă forma unor opinii politice exprimate cu titlu personal, ci, deşi aparent sunt prezentate ca atare, titularul lor a acţionat în susţinerea unui candidat la un mandat electiv, caz în care trebuia să îndeplinească obligaţiile de transparenţă prevăzute de art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2025 (de etichetare).
În efectuarea unei astfel de analize în funcţie de care se poate realiza delimitarea dintre opinii politice cu titlu personal şi acţiunile efectuate în scop de campanie online, de către un actor politic, prezintă relevanţă atât conţinutul acţiunilor, cât şi frecvenţa cu care acestea sunt ori au fost realizate.
Înalta Curtea constată că reţinerea unei obligaţii de etichetare a materialor vizate de Decizia BEC în scopul atenţionării şi informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postărilor, deşi reprezintă ingerinţă în dreptul la libertatea de exprimare, trece testul de proporţionalitate, fiind în condiţiile particulare ale cauzei pendinte, clară şi previzibilă. Din perspectiva previzibilităţii conduitei constând în obligaţia de etichetare, Înalta Curte reţine că, în cazul particular incident în cauză, recurentului îi era clară natura materialelor publicate pe platformele online, fiind, astfel, previzibilă conduita ce îi incumba în baza prevederilor legale, iar demersurile concrete întreprinse de recurent nu indică un efect inhibator al stabilirii unei atare obligaţii.
Totodată, ingerinţa constând în instituirea unei obligaţii de etichetare este corespunzătoare interesului general ca alegerile electorale să se desfăşoare în condiţii de echitate şi cu respectarea prevederilor legale, iar scopul urmărit este proporţional cu ingerinţa în acest drept, astfel, că nu au fost încălcate, în cazul recurentului - reclamant, nici drepturile protejate de art. 30 din Constituţie, nici art. 10 din Convenţia EDO şi nici art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE. Măsura dispunerii eliminării, de către furnizorul serviciului de platformă online în discuţie, a materialelor vizate de Decizia BEC este o consecinţă a nerespectării obligaţiei de etichetare indicate supra, iar nu a exprimării mesajului recurentului - reclamant conţinut de materialele indicate în art. 1 al Deciziei BEC, astfel încât totalitatea argumentelor secundare evocate de recurent în susţinerea elementelor indicate supra sunt apreciate de instanţa de control judiciar ca fiind nefondate.
Ingerinţa este una proporţională, întrucât recurentului nu i s-a impus să nu posteze mesaje cu scop electoral, ci doar i s-a impus să le eticheteze corespunzător, obligaţie care nu impune acestuia o sarcină excesivă sau prea împovărătoare.
Înalta Curte mai observă că, prin Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 9/2025, act administrativ în vigoare şi care se bucură de prezumţia de validitate şi obligativitate, s-a statuat în sensul că nu intră în categoria materialelor publicitare politice comunicările care se înscriu în limitele activităţii jurnalistice de informare a publicului, precum şi opiniile politice exprimate în nume personal de către alte persoane decât actorii politici.
Or, după cum s-a arătat supra, repere legislative de natură a clarifica sfera opiniilor politice exprimate cu titlu personal, prin opoziţie cu sfera opiniilor politice exprimate în calitate de actor politic sunt, pentru cazul particular incident cauzei pendinte cele indicate de par. 23 şi pct. 30 din preambulul Regulamentului (UE) 2024/900.
Dacă în cuprinsul considerentului de la par. 30 se arată, printre altele, că: "(...) Identificarea opiniilor politice exprimate cu titlu personal ar trebui, în mod normal, să rezulte din autodeterminarea individuală, dar pot fi luate în considerare elemente contextuale. Printre factorii relevanţi s-ar putea număra dacă avizul este emis în numele unei alte entităţi, dacă mesajul intenţionează să autopromoveze o candidatură sau o campanie în cadrul unor alegeri, al unui referendum sau al unui proces legislativ sau de reglementare, dacă este exprimat de o persoană care, în general, este activă în campanii sau în acţiuni de schimbare privind chestiuni politice sau sociale şi dacă mesajul este difuzat unui număr nedeterminat de persoane. (...)", considerentul de la par. 23 (citat anterior) dă indicaţii referitoare la factorii care trebuie avuţi în vedere.
Înalta Curte constată că Biroul Electoral Central, analizând datele şi activitatea pe contul vizat, a reţinut: calitatea de "actor politic" a titularului postării, în sensul art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, prin raportare la deţinerea calităţii de membru al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României din partea unei formaţiuni politice, faptul că materialul în discuţie încărcat pe platforma on-line include un îndemn pentru a vota un anumit candidat, reprezentând material publicitar politic în sensul art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, precum şi faptul că acest material reprezintă conţinut ilegal deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2025 referitoare la etichetarea materialelor publicitare politice, precum şi ale art. 2 şi 3 din Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 9/2025.
Aşadar, pe respectivul cont recurentul a acţionat pentru susţinerea unui candidat, promovând obiectivele politice ale acestuia, conţinutul mesajului postat depăşind sfera opiniilor politice exprimate cu titlu personal.
În cazul materialului care a făcut obiectul analizei în cadrul Deciziei nr. 416D/15.04.2025, contestate, prima instanţă a constatat în mod corect că mesajul din materialul analizat, respectiv "S-a pus tot sistemul pe B. ca să ne încurce să îl susţinem pe C.. Asta înseamnă că am luat decizia corectă. Ne luptăm cu voi! Din 2016 şi mulţi ani de-acum încolo! CMF ... Raportaţi-o şi pe-asta." reprezintă un îndemn indirect către alegătorii partidului B. să îl voteze pe candidatul C. la alegerile prezidenţiale, astfel că reprezintă un material publicitar politic în sensul art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 şi al art. 36 alin. (7) din Legea nr. 334/2006.
Totodată, se reţine o legătură clară şi substanţială între mesaj şi potenţialul acestuia de a influenţa comportamentul de vot, în funcţie de toţi factorii relevanţi la momentul în care mesajul a fost publicat, printre care contextul în care a fost transmis mesajul, inclusiv perioada de difuzare, mai precis perioada electorală, precum şi obiectivul mesajului şi mijloacele prin care mesajul a fost publicat, dar şi publicul-ţintă al mesajului.
Or, o atare activitate derulată în perioada campaniei electorale excedează limitele opiniilor politice exprimate cu titlu personal, deoarece demersul autorului nu este acela de a-şi exprima propria opinie, ci de a atrage alegătorii în scopul exprimării dreptului de vot în favoarea candidatului susţinut de către acesta.
În acest context, se reţine că data publicării materialului contestat se circumscrie perioadei campaniei electorale aferente alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2025, iar mesajul acestuia promovează şi aduce capital electoral competitorului electoral indicat, prin aceea că utilizatorul îndeamnă alegătorii, în mod indirect, astfel cum s-a reţinut anterior, să voteze pentru un candidat clar identificat, fapt ce poate aduce atingere desfăşurării unei campanii electorale echitabile, scopului acesteia, precum şi integrităţii, eficacităţii şi transparenţei procedurii electorale.
Înalta Curte reţine că analiza materialelor publicitare trebuie să aibă în vedere o examinare globală a tuturor elementelor şi combinaţiilor de elemente vizuale şi auditive, care, puse laolaltă, pot conduce la crearea unui mesaj conţinând îndemnuri directe sau indirecte de a vota sau de a nu vota un anumit candidat. Or, în cazul de faţă, raportat la elementele materialului postat, rezultă cu certitudine că materialul are natură publicitară politică, utilizatorul acţionând ca un actor politic şi îndemnând în mod indirect alegătorii să voteze cu un anumit candidat.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanţă a menţinut decizia Biroului Electoral Central prin care s-a stabilit că materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public - https://www.x.com/imosteanu.public, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com/share/p/1AAVAUAHWS/?mibextid=wwXIfr include un îndemn pentru a vota un anumit candidat, respectiv un îndemn indirect de votare a candidatului C. la alegerile prezidenţiale din anul 2025, constituind materiale publicitare politice în sensul art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, materialul în discuţie reprezentând conţinut ilegal, întrucât încalcă prevederile art. 16 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă nr. 1/2025 şi ale art. 2 şi art. 3 din Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 9/2025, referitoare la etichetarea materialelor publicitare politice.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora interpretarea instanţei de fond ar fi una discriminatorie, pe criterii de apartenenţă politică, întrucat nu se aplică un standard unic de evaluare, Înalta Curte reţine că prin interpretarea dată nu se creează nicio discriminare, din contră, obligaţia de etichetare fiind una care incumbă oricărui actor politic care întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi ale cărei dispoziţii se aplică unitar, orice persoană care îşi asumă rolul de a influenţa opinia publică în scop electoral şi care trebuie să se supună în consecinţă rigorilor campaniei electorale.
Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport legal alegaţiile recurentului în susţinerea faptului că a exprimat o opinie politică cu titlu personal invocând lipsa remuneraţiei materiale, cu trimitere la art. 30 din Regulamentul (UE) 2024/900, în condiţiile în care acest text prevede că "O opinie politică nu ar trebui considerată ca fiind exprimată cu titlu personal dacă se prevede o remuneraţie specifică din partea unor terţi, inclusiv prestaţii în natură, sau în legătură cu exprimarea opiniei respective."
Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului-reclamant privind practica pârâtului Biroul Electoral Central din care rezultă că şi un actor politic poate exprima opinii politice, cu titlu personal, prin raportare concretă la Deciziile BEC nr. 330D/13.04.2025 şi nr. 251D/10.04.2025, aceste decizii fiind pronunţate în urma analizării plângerilor formulate, a circumstanţelor factuale concrete şi a dispoziţiilor legale incidente, decizii care nu fac obiectul prezentului dosar şi nu pot determina, prin ele însele, soluţia instanţei de judecată, cum de altfel, contrar susţinerilor recurentului, există numeroase decizii ale Biroului Electoral Central în acelaşi sens ca şi decizia contestată în prezentul dosar. Aşadar, analiza efectuată de BEC în alte situaţii şi soluţiile pronunţate nu au putere de lucru judecat pentru instanţa de contencios administrativ.
În cauză nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat/putere de lucru judecat a deciziilor emise de Biroul Electoral Central, având în vedere că prevederile art. 430 şi urm. C. proc. civ. se aplică exclusiv hotărârilor judecătoreşti, iar nu actelor administrative, care beneficiază de prezumţia de legalitate până la anularea lor de către instanţa de contencios administrativ.
Înalta Curte reţine, aşadar, că analiza pe care Biroul Electoral Central o conduce cu privire la plângerile ce-i sunt adresate în temeiul O.U.G. nr. 1/2025, are o natură individuală, de la caz la caz, fiind avuţi în vedere factorii contextuali relevanţi care pot viza atât conţinutul acţiunilor, cât şi frecvenţa cu care acestea sunt realizate, raportat la categoriile prevăzute de art. 3 pct. 4 din Regulamentul UE nr. 900/2024 şi la condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025, emisă în temeiul art. 16 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2025.
Pe cale de consecinţă, de principiu, existenţa unei/unor hotărâri ale BEC, prin care s-a constatat că anumite materiale postate de un utilizator se încadrează în categoria materialelor publicitare politice, respectiv că acesta face parte din categoria actorilor politici, nu conduce la stabilirea aceleiaşi soluţii în ceea ce priveşte plângerea vizând alte postări ale altor utilizatori, analizându-se în fiecare caz în parte, în funcţie de context, data şi frecvenţa postărilor şi conţinutul acestora, iar soluţia nu se presupune automat pentru toate materialele publicate de un utilizator, ci trebuie reţinută în baza unei analize individualizate, autonome, a fiecărei sesizări în parte.
În fine, în cauză nu se poate reţine nici o încălcare a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Constituţia României, întrucât în speţă nu este vorba despre ipoteza unei "răspunderi juridice" pentru exprimarea unui vot politic, obiectul cauzei fiind reprezentat de deciziile prin care Biroul Electoral Central, în calitate de autoritate relevantă, a dispus înlăturarea unor materiale publicitare politice ilegale efectuate de reclamant în calitate de "actor politic" în sensul art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900 şi O.U.G. nr. 1/2025, iar nu în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României pe care acesta îl deţine.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate a sentinţei referitoare la soluţia dată cererii de sesizare Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară, instanţa de control judiciar constată că este nefondată.
Procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispoziţiile art. 267 din TFUE dă posibilitatea instanţelor statelor membre de a adresa întrebări Curţii de Justiţie, cu ocazia unui litigiu aflat pe rolul acestora, întrebările vizând interpretarea sau validitatea normei comunitare fiind adresate înainte de a se pronunţa hotărârea în litigiul pendinte, singurul competent a decide dacă întrebările sunt relevante pentru soluţionarea litigiului, precum şi asupra conţinutului acestora, fiind judecătorul naţional.
În conformitate cu o jurisprudenţă consacrată (a se vedea, în primul rând, Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Pigs Marketing Board, considerentul 25, 83/78, Rec. p. 2347 şi Hotărârea din 28 noiembrie 1991, Durighello, considerentul 8, C-186/90, Rec. p. 1-5773), în cadrul cooperării dintre C.J.U.E. şi instanţa naţională, instituită prin art. 177 din T.F.U.E., este de competenţa instanţei naţionale, care este învestită cu soluţionarea cauzei, are cunoştinţă directă despre situaţia de fapt şi probele administrate şi trebuie să-şi asume responsabilitatea hotărârii judecătoreşti subsecvente, să aprecieze, având în vedere particularităţile litigiului, asupra necesităţii pronunţării unei hotărâri preliminare.
Potrivit art. 30 din Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparenţa şi vizarea unui public – ţintă în publicitatea politică "(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (2) Se aplică de la 10 octombrie 2025. Cu toate acestea, în domeniul de aplicare al prezentului regulament, articolul 3 şi articolul 5 alin. (1) se aplică de la data intrării sale în vigoare."
Înalta Curte reţine întrebarea formulată, prin conţinutul acesteia nu vizează definiţia "actorului politic" reglementată prin art. 3 pct. 4 din Regulamentul anterior menţionat, încadrarea făcută de către autoritatea pârâtă nefiind contestată în cauză. De asemenea nu se susţine o eventuală neconformitate a transpunerii acestor dispoziţii în dreptul intern, ci se critică modalitatea în care, în speţa dedusă judecăţii, se limitează dreptul la libera exprimare prevăzut de art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE, raportat la considerentele (30), (49) şi (50) din Regulament, împrejurare care, însă face obiectul căilor de atac interne, iar nu al unei cereri de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Curtea EDO a subliniat că sintagma "condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ" implică, în esenţă, pe lângă libertatea de exprimare deja protejată de altfel de art. 10 din Convenţie, principiul egalităţii de tratament pentru toţi cetăţenii în exercitarea dreptului lor de vot şi a dreptului lor de a candida la alegeri (cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, pct. 54).
În anumite circumstanţe, aceste drepturi pot să intre în conflict, ceea ce poate conduce la a considera că este necesar, înainte sau în timpul alegerilor, să se prevadă anumite restricţii privind libertatea de exprimare care, în mod normal, nu ar fi admisibile, pentru a garanta "libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ". Curtea a recunoscut că, punând în balanţă aceste două drepturi, statele contractante dispun de o marjă de apreciere, aşa cum se întâmplă în general la organizarea sistemului lor electoral [cauzele Animal Defenders International împotriva Regatului Unit (MC), pct. 123; Oran împotriva Turciei, pct. 52; Bowman împotriva Regatului Unit (MC), pct. 43].
Astfel, problemele de drept a căror dezlegare o solicită recurentul prin cererea de sesizare a CJUE reprezintă, în fapt, aspecte ce ţin de modalitatea concretă, în care instanţa naţională învestită cu soluţionarea litigiului va raporta cadrul legal incident la circumstanţele specifice cauzei deduse judecăţii şi de reflectare a principiilor generale deduse din jurisprudenţa larg dezvoltată a CJUE, în esenţă recurentul invocând practica diferită a Biroului Electoral Central de soluţionare a plângerilor care îi sunt adresate.
Deşi raportul juridic dedus judecăţii este unul cu specificitate aparte, această specificitate se pierde în aplicarea legii în materie electorală, atât legislaţia naţională, cât şi jurisprudenţa CJUE fiind suficient de dezvoltate cât să permită a se soluţiona prezenta cauză fără a se apela la mecanismul trimiterii preliminare propuse de recurent în cauză.
Înalta Curte constată că prin maniera de formulare a întrebării, recurentul -reclamant tinde în realitate să obţină din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene o veritabilă decizie de îndrumare în soluţionarea în concret a cauzei, nefiind astfel îndeplinite toate condiţiile antereferite pentru admiterea sesizării sale, astfel cum în mod corect a concluzionat instanţa de fond.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimatul-pârât Biroul Electoral Central şi va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimatul-pârât Biroul Electoral Central.
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 107 din 17 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 29 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.