Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ.: "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/20.05.2024 reclamantul A. a solicitat ca pe cale de ordonanţă preşedinţială, în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE şi AGENŢIA NAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI A DISPOZITIVELOR MEDICALE DIN ROMÂNIA să se dispună obligarea acestora la asigurarea către reclamant pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI), până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 241 pronunţată la 15 iulie 2024, Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi Ministerului Sănătăţii, a respins respins acţiunea faţă de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, pentru lipsa calităţii procesual pasive a acestora, a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele: Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Agentia Nationala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, având ca obiect ordonanţă preşedinţială şi a dispus obligarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100% a medicamentului DURVALUMAB (denumirea comercială IMFINZI) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2004 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 241 pronunţate la 15 iulie 2024 de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs Casa Naţională de Asigurări de Sănpătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, solicitând admiterea căii de atac şi pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisului ataşat la dosarul instanţei de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 11 iunie 2024, conform actului de deces nr. 9407/2024. Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 din C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin acţiune putând fi executată doar faţă de reclamant, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor părţii decedate.
Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei civile nr. 241 pronunţate la 15 iulie 2024 de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:
Anulează acţiunea pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 ianuarie 2025.