Şedinţa publică din data de 15 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2023 sub dosar nr. x/2023 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România – Asociaţia pentru Drepturi Conexe a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat instanţei să dispună suspendarea executării deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023.
La termenul de judecată din data de 06.02.2024, Curtea, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 în referire la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a membrilor comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare, având următoarea componenţă: A., B., UPFR, ADPFR, UPFAR-ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc, având în vedere că decizia a cărei suspendare este solicitată priveşte chiar constituirea comisiei şi obligaţia desfăşurării negocierilor.
Totodată, Curtea a constatat că nu se mai impune punerea în discuţia părţilor a cererilor de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei ORDA, formulate de către Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc, E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România, întrucât dispoz.art. 161 din Legea nr. 554/2004 (rap.la art. 78 alin. (2) C. proc. civ.) au prevalenţă în raport de cererile de intervenţie accesorie.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 460 pronunţată la 19 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociaţia pentru Drepturi Conexe, în contradictoriu cu pârâta Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi intervenienţii forţaţi A., B., ADPFR, UPFAR-ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 460 pronunţată la 19 martie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociaţia pentru Drepturi Conexe, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost motivată.
După o succintă prezentare a situaţiei de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal şi a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează că solutia instantei de fond este nelegală, bazată pe o analiză superficială a elementelor care justifică masura suspendarii actului administrativ.
a) In ceea ce priveste cazul bine justificat;
Instanta de fond retine ca sunt cazuri bine justificate doar acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, fără ca aceste imprejurari să fie constatate ca urmare a unei analize elaborate a tuturor motivelor care au fost invocate în anularea actului respectiv.
Din aceasta perspectiva, instanta de fond apreciază că motivele pe care le-au invocat in sustinerea cererii de suspendare a deciziei ORDA ar presupune o analiza profunda si amănunţită a interpretărilor date de autoritatea emitentă şi a argumentelor invocate de UPFR, fapt ce ar putea atrage antepronuntarea instantei cu privire la nelegalitatea actului administrativ.
Contrar celor retinute de instanta, consideră ca argumentele prezentate, desi valabile teoretic, în fapt, ele nu se susţin, nefiind vorba despre o analiza "profundă şi amanunţită".
Menţionează că regula in materie este aceea ca negocierea in cadrul comisiei trebuie efectuată pentru un singur domeniu de creaţie (deci nu pentru mai multe), excepţia fiind cea expres prevazută de lege.
In ceea ce priveşte comunicarea publică a operelor muzicale, audiovizuale, a fonogramelor si a videogramelor, nu exista niciun text de lege care să consacre, cu titlu de excepţie, posibilitatea de negociere şi de stabilire a unei Metodologii unice (pentru mai multe domenii de creaţie).
ORDA, la solicitarea reprezentanţilor utilizatorilor, a desemnat, cu încălcarea art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, ca fiind parte negociatoare, grupul format din toate organismele de gestiune colectiva, din domeniile de creaţie ale operelor muzicale, ale operelor audiovizuale, ale fonogramelor şl videogramelor şi ale prestaţiilor artistice muzicale şi audiovizuale, deci din mai multe domenii de creaţie, fără ca între acestea să existe vreun drept sau vreo obligaţie comună, punand astfel organismele de gestiune colectivă în situaţia de a negocia şi alte categorii de drepturi pe care nu le reprezintă şi pentru care nu justifică niciun interes, limitând, totodată, în mod nepermis, procesul de negociere, dat fiind faptul că, în cazul fiecarui domeniu de creaţie, sunt aspecte factuale şi de drept diferite (care comportă discuţii şi abordări diferite) şi care nu pot fi tratate la "comun" în cadrul acestei comisii.
Se mai poate observa cu uşurinţă (iar ORDA avea obligatia de a observa acest lucru) că metodologia propusă de reprezentanţii utilizatorilor amestecă în mod intenţionat gestiunea colectivă obligatorie cu gestiunea extinsă şi cu gestiunea facultativă a unor drepturi patrimoniale diferite (care au o natură juridică diferită), cu scopul speculativ de crea, cel putin în randul utilizatorilor, percepţia aplicării unui regim unitar gestionării şi colectării tuturor drepturilor în cauză, fără însă să existe vreun temei juridic în acest sens (cum este cazul, spre exemplu, al dreptului de retransmitere prin cablu), dar şi cu intenţia vădită de a limita capacitatea organismelor de gestiune colectivă de a-şi susţine punctul de vedere şi drepturile pe care le reprezintă, ceea ce este eronat şi vatămă în mod direct drepturile patrimoniale în discuţie. Or, prin constituirea comisiei de negociere în maniera solicitata de reprezentantii utilizatorilor s-a dat curs negocierii unei astfel de metodologii cu incalcarea dispozitiitor legale in materie, fiind evident faptul ca desemnarea membrilor comisiei de negociere (care sta in atributiile ORDA) se realizeaza in functie de obiectul metodologiei (de drepturile patrimoniale supuse negocierii si de domeniile de creatie vizate de aceste drepturi).
Contrar celor retinute de instanta de fond, pentru a intelege ca constituirea unei comisii de negociere trebuie efectuata pentru un singur domeniu de creatie si nu pentru mai multe, va rugam sa retineti ca aspectele de fapt si de drept invederate presupun mai degraba o intelegere mai buna a contextului juridic in care pot fi organizate aceste negocieri, tinand cont drepturile si de partile care reprezinta aceste drepturi, analiza care nu poate fi refuzata de instanta sub pretextul ca ar fi complexa, in conditiile in care elementele invocate sunt cat se poate de evidente.
- O indoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ este legată de calitatea de "reprezentanţi" ai utilizatorilor faţă de persoanele nominalizate, cu referiri directe la E..
Instanţa de fond a reţinut ca stabilirea acelorasi persoane ca fiind reprezentanţii utilizatorilor naţionali şi locali depaseste limitele analizei aparentei de drept si se subînsumeaza in mod evident unei cercetari depline a fondului cauzei.
Contrar celor retinute de instanta, apreciază ca sunt elemente de fapt cat se poate de evidente si care, sub aspectul aparentei de drept, dovedesc cazul bine justificat. In definitiv, nu stim, si nici instanta nu poate stabili, la prima facie, pe cine reprezinta aceste persoane. Pe utilizatorii la nivel national sau pe cei la nivel local? Sau pe ambele categorii? Acest fapt care nu este lamurit de ORDA prin actul administrativ contestat daca este conform sau nu cu legea, in conditiile in care textul art. 163 lit. b) si c impune, in mod distinct, "cate un reprezentant al structurilor asociative ale utilizatorilor, la nivel national", respectiv la nivel local?
- O alta indoiala legitima este legata de incalcarea art. 163 alin. (3), lit. b) din Legea nr. 8/1996 rep., în ceea ce priveşte persoanele desemnate drept "utilizatori majori" în cadrul comisiei.
b) In ceea ce priveste prejudiciul si necesitatea prevenirii unei pagube iminente, instanta de fond a retinut ca nu este indeplinita aceasta conditie intrucat organismele de gestiune colectiva nu au dovedit modalitatea în care le este perturbată grav activitatea de gestiune colectivă, urmare a emiterii deciziei contestate.
Contrar celor reţinute, consideră ca metodologia reprezinta un act cu caracter normativ, în baza căruia organismele de gestiune colectiva îşi desfasoara activitatea de licenţiere a utilizatorilor şi de colectare a remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi, fiind astfel, prin natura sa, un act de maximă importanţă în cadrul activităţii de gestiune colectiva a drepturilor de autor şi conexe.
În condiţiile în care (1) un astfel de act este supus unei negocieri viciate, deci în conditii de nelegalitate, prin suprapunerea mai multor domenii de creatie, cu scopul de a stabili un regim unitar drepturilor in discutie (ceea ce contravine legii) şi (2) prin decizia de constituire a comisiei li s-a atribuit in mod nelegitim calitatea de reprezentanti ai utilizatorilor unor persoane, cu precadere E., ale caror interese declarate (dovedite cu înscrisurile depuse la dosar) sunt, mai degraba, de a zadarnici activitatea de gestiune colectiva a drepturilor patrimoniale în discutie (de altfel, si din simpla lecturare a metodologiei unice propuse se poate constata ca reprezinta o suma de conditii pentru care utilizatorul NU trebuie sa achite remuneratia), nicidecum de a negocia în mod onest drepturile patrimoniale de autor si conexe in discutie, apreciem ca se poate admite cu usurinta exista unui risc iminent care se poate rasfrange asupra activitatii de gestiune colectiva in sensul perturbarii activitatii de gestiune colectiva.
Aceasta perturbare se face tot mai evidenta prin transmiterea/dezinformarea de catre E./L. (catre utilizatorii de opere si produse vizate de metodologie) de mesaje/adrese/puncte de vedere in sensul ca drepturile in discutie nu ar trebui achitate catre organismele de gestiune colectiva (de exemplu, in situatia comunicarii publice a programelor de televiziune se sustjne, inclusiv in cuprinsul metodologiei, ca nu trebuie achitata remuneratia pentru comunicarea publica a fonogramelor, inducându-se in mod fals si pur speculativ ideea ca nu sunt difuzate astfel fonograme). Nu in ultimul rand, nu trebuie omise actele de gestiune paralela realizate de M. S.R.L. (administrata de L.), prin licentierea "directa" a unor utilizatori in domeniul comunicarii publice ambientale, in ciuda gestiunii colective obligatorii care este exercita exclusiv prin intermediul organismului de gestiune colectiva, potrivit dispozitiilor legale sus-mentionate (dovada fiind si recentele adrese primite de la M. S.R.L., anexand in acest sens adresa nr. x/02.07.2024 emisa de aceasta societate).
Aceste imprejurari de fapt afecteaza in mod direct activitatea de gestiune colectiva, ducand in derizoriu institutia negocierii metodologiei ce este prevazuta de lege si, totodata, creeaza o stare de incertitudine pentru utilizatori, in ceea ce priveste aplicarea metodologiilor în vigoare (în relaţia cu organismele de gestiune colectivă), cu consecinta refuzului din partea acestora în a-şi mai obţine autorizaţie licenţa neexclusivă/plăţi remuneraţia echitabilă, cu orientarea lor catre serviciile "alternative", de "licentiere directa" din partea M. S.R.L..
La data de 6 martie 2025, recurenta-reclamantă având în vedere caracterul de ordine publica a motivului prevazut de art. 488 alin. (5) C. proc. civ., a invocat nerespectarea normelor de procedura care atrag sanctiunea nulitatii in ceea ce priveste introducerea in cauza, potrivit art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a intervenienţilor forţaţi A., B., ADPFR, UPFAR.ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc si respingerea cererii de conexare a cauzei cu dosarul nr. x/2023.
În motivare a menţionat că introducerea forţată a persoanelor sus-mentionate a fost dispusă de instanta din oficiu, prin incheierea de sedinta din data de 06.02.2024, in temeiul dispozitiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., considerand ca se impune prezenta acestora în proces avand in vedere calitatea lor de membri ai comisiei de negociere, stabilita prin Decizia ORDA nr. 98/2023.
Dar acest lucru a determinat o situatie contradictorie, in care unele persoane dintre cele susmentionate, desi si-au manifestat initial disponibilitatea de a interveni in numele uneia dintre parti, prin masura introducerii lor fortate in cauza, nu au mai putut efectua o astfel de cerere (in interesul uneia din parti), mai ales in conditiile in care instanta de fond la acelasi termen de judecata a dispus categoric ca nu se mai impune astfel punerea in discutia partilor a altor cereri de interventie accesorie, potrivit cu dispozitiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum s-a intamplat in mod concrect in cazul cererilor de interventie accesorie formulate de E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România.
In legatura cu aceste aspecte, învederează instanţei că, in dosarul nr. x/2023 prin decizia civila nr. 349/28.01.2025, Inalta Curte de Casatie şi Justiţie - sectia de contencios administrativ si Fiscal, a dispus admiterea recursurilor formulate de CREDIDAM si UPFR, cu masura de casare a sentintei recurate, având in vedere motivul de ordine publică intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu, solutie pe care o apreciază aplicabilă şi-n prezenta cauza mutatis mutandis, dat fiind efectul ei pozitiv al lucrului judecat sub aspectul incalcarii normelor de procedura în legatura cu aplicarea eronata a art. 78 C. proc. civ., cu atat mai mult cu cat se dovedeste ca ambele cereri de suspendare formulate de UPFR si CREDIDAM vizeaza acelasi act administrativ si, prin urmare, le confera calitati procesuale diferite de cea de intervenient forţat.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
Intimata-intervenientă CREDIDAM a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
II.1Aspecte procesuale
În şedinţa publică de la data de 15 mai 2025 urmare cererii formulate prealabil de către recurenta-reclamantă la data de 6 martie 2025, Înalta Curte, a pus în discuţia părţilor din oficiu motivul de ordine publică întemeiat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
II.2. Elemente de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă
Prin Decizia ORDA nr. 98/16.10.2023, a fost constituită comisia de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare, având următoarea componenţă conform art. 1 din Decizie:
- A., B., UPFR şi ADPFR, UPFAR-ARGOA şi C., CREDIDAM, UNART şi D., reprezentând organismele de gestiune colectivă, pe de o parte şi
- E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România (FPIOR), Federaţia Industriei Hoteliere din România (FIHR) şi Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România (HORA), reprezentând structurile asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel naţional şi local,
- F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., reprezentând utilizatorii majori,
- Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), reprezentând entitate care are un interes legitim, convocată şi desemnată de ORDA în temeiul art. 163 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, pe de altă parte.
Art. 2 al Deciziei menţionate prevede următoarele: "Comisia constituită potrivit art. 1 are obligaţia să desfăşoare negocierile în conformitate cu dispoziţiile art. 164 şi art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei."
Art. 3 stabileşte că "Înţelegerea părţilor, realizată într-un termen de maxim 60 de zile de la data constituirii comisiei, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se va consemna într-un protocol care se va depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor spre a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile art. 165 alin. (3) din Legea nr. 8/1996."
Reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a considerat că Decizia ORDA antemenţionat este nelegală, sens în care a formulat plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea Deciziei nr. 98/2023, plângere înregistrată la ORDA la data de 13.10.2023 sub nr. x.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.01.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat anularea Deciziei ORDA nr. 98/16.01.2023, dosarul nefiind încă soluţionat la data prezentei decizii.
II.3. Analiza motivului de casare de ordine publică pus în discuţie din oficiu şi întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Înalta Curte a pus în discuţia părţilor, la termenul din 15 mai 2025, un eventual motiv de ordine publică care să fie încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziţiei procesuale în etapa judecăţii fondului a mai multor părţi, respectiv dacă în mod corect prima instanţă a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienţi forţaţi a mai multor persoane juridice, prin incheierea de sedinta din data de 06.02.2024, in temeiul dispozitiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., considerând că se impune prezenţa acestora în proces avand in vedere calitatea lor de membri ai comisiei de negociere, stabilita prin Decizia ORDA nr. 98/2023 .
Cu prioritate, Înalta Curte constată caracterul fondat al motivului de ordine publică încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziţiei procesuale în etapa judecăţii fondului a intervenienţilor forţaţi.
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 06.02.2024, instanţa de fond, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 în referire la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de terţi intervenienţi a membrilor comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare, având următoarea componenţă: A., B., UPFR, ADPFR, UPFAR-ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc, având în vedere că decizia a cărei suspendare este solicitată priveşte chiar constituirea comisiei şi obligaţia desfăşurării negocierilor.
Totodată, instanţa de fond a constatat că nu se mai impune punerea în discuţia părţilor a cererilor de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei ORDA, formulate de către Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc, E., Federaţia Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi a Restaurantelor din România, întrucât dispoz.art. 161 din Legea nr. 554/2004 (rap.la art. 78 alin. (2) C. proc. civ.) au prevalenţă în raport de cererile de intervenţie accesorie.
Cu privire la această măsură procedurală, Înalta Curte constată că într-adevăr, conform art. 78 din C. proc. civ., instanţa poate pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită, instanţa nu va putea dispune, din oficiu, introducerea în cauză a terţului, însă, dacă apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond.
Prin motivele de recurs suplimentare şi întemeiate pe caracterul de ordine publică al normelor de procedura care atrag sanctiunea nulitatii in ceea ce priveste introducerea in cauza, potrivit art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a intervenienţilor forţaţi, partea recurentă a susţinut că au fost de acord cu admiterea cererilor de intervenţie forţată întrucât i-a fost teamă că i se va respinge acţiunea.
Înalta Curte constată că prezenta cerere nu era una dintre acelea care nu se puteau soluţiona decât cu prezenţa în proces a tuturor membrilor convocaţi la negociere, neexistând o asemenea imperativitate procedurală; faptul că hotărârea a cărei suspendare se solicită se referă la constituirea unei comisii nu impunea necesitatea chemării în judecată a tuturor membrilor acestei comisii.
Pe de altă parte, judecătorul fondului a dispus introducerea forţată în cauză a tututor membrilor comisiei, deşi o parte dintre aceştia formulaseră cereri de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, iar o altă parte a susţinut interese similare reclamantei.
Prin urmare, constatând încălcarea unei reguli procedurale (art. 78 din C. proc. civ.), Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) şi constatarea ca fiind fondat a motivului de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu, ceea ce va determina casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va reevalua îndeplinirea condiţiilor art. 78 din C. proc. civ. cu privire la terţii invocaţi de recurenta-reclamantă şi, eventual, în subsidiar, se va pronunţa asupra admisibilităţii cererilor de intervenţie accesorie în ipoteza în care se va ajunge la concluzia inaplicabilităţii preved art. 78 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România-Asociaţia pentru Drepturi Conexe împotriva sentinţei civile nr. 460 pronunţate la 19 martie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Constată fondat motivul de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 mai 2025.