Şedinţa publică din data de 5 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 septembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a solicitat sa dispună obligarea pârâtului la eliberarea acordului de folosire a numelui "15 decembrie - Zi a Solidarităţii româno-maghiare" solicitată prin cererea înregistrată sub nr. x la 30.12.2021.
1.2. Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2022, reclamantul a depus completare a acţiunii, prin care a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la eliberarea acordului de folosire a numelui "15 decembrie - zi a Solidarităţii româno-maghiare" solicitată prin cererea înregistrată sub nr. x la 30.12.2021, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la soluţionarea cererii pentru acordul de folosire a numelui deoarece termenul legal de soluţionare a fost depăşit de 12 ori, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 532 din 8 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru depunerea tardivă a plângerii prealabile, ca neîntemeiată;
(ii) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru depăşirea atribuţiilor autorităţii judecătoreşti, ca neîntemeiată;
(iii) a respins excepţia prescripţiei, ca neîntemeiată;
(iv) a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 532 din 8 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului se arată, în esenţă, următoarele:
Este greşită lingvistic susţinerea că introducerea într-un titlu a termenilor "român" sau "naţional" determină semnificaţia asumată de instanţă, existând numeroase organizaţii neguvernamentale care folosesc termenul "român" cărora nu li s-a imputat că ar reprezenta, astfel, opinia majoritară a poporului ori că ar fi singurele cu un anumit tip de obiective.
A spune că legea atribuie Secretariatului General al Guvernului sarcina de a stabili dacă "scopurile şi obiectivele asociaţiei concordă cu voinţa majoritară a poporului român" sugerează că statul român are dreptul să limiteze dreptul de asociere pe criteriul concordanţei cu "voinţa majoritară a statului român".
Nu există o practica judecătorească în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care judecătorii europeni să se exprime asupra situaţiei când un stat a fost reclamat pentru limitarea libertăţii de asociere şi exprimare cu motivaţia "voinţei majoritare a poporului", în schimb există jurisprudenţă vastă a Curţii care infirmă categoric considerentele hotărârii Curţii de Apel Bucureşti. S-a stabilit că: "discursul cu privire la chestiuni de interes general nu poate fi restricţionat fără motive imperioase" (Feldek c. Slovaciei, nr. 29032/95, §83).
Teza că pentru a-şi exercita dreptul la asociere asociaţii fondatori ar fi trebuit să demonstreze încetăţenirea la nivelul societăţii româneşti a opiniei că ziua declanşării Revoluţiei a fost 15 decembrie 1989, ca urmare a solidarizării între cetăţenii români de etnie română şi cei de etnie maghiară intră în conflict cu vasta jurisprudenţă a CEDO privitoare la "validarea de către instanţe" a unui adevăr istoric (vezi, printre multele surse, I.C. Kamifiski, Historical Situations in the Jurisprudence of the European Court of Human Rights in Strasbourg). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că există doar o categorie de "fapte istorice clar stabilite" -Holocaustul - a căror negare sau revizuire ar fi scoasă de sub protecţia libertăţii de exprimare şi asociere.
În mod constant, judecătorii europeni au condamnat statul atunci când au apreciat "că instanţele naţionale au vrut să impună o concepţie specială despre libertatea de exprimare, prin referire la «istoria oficială »". (Lehideux et Isorni c. France - 24662/94).
Este de notorietate, în chestiuni istorice curente, "statul ar trebui să se abţină de la a interveni în dezbateri istorice controversate (Bjornstjern Baade, Chapter 11: Historical truth before the European Court of Human Rights). Se subliniază cu tărie principiul că "într-o societate democratică, chiar şi asociaţiile mici trebuie să-şi poată desfăşura activităţile în mod eficient. Într-adevăr, există un interes general clar în a permite acestor grupuri să contribuie la dezbaterea publică prin diseminarea de informaţii şi opinii despre subiecte de interes general" (CICAD v. Switzerland, no. 17676/09, § 57).
Consideră că Secretariatul General al Guvernului face abstracţie de valorile fundamentale care formează temelia democraţiei şi ale statului de drept, iar acest punct de vedere este validat greşit de prima instanţă.
Cu privire la semnificaţia zilei de 15 decembrie 1989 depune două înscrisuri doveditoare: cuvântarea domnului primar al municipiului Timişoara B., ţinută la cea de a 30-a aniversare a Revoluţiei din 1989 prin care a expus clar şi categoric: "în 15 decembrie 1989 Timişoara a marcat începutul luptei care a condus la căderea regimului comunist din România" şi Decretul preşedintelui C. nr. 1864 din 14 decembrie 2009, privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de cavaler coasociatului D.: "Cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, în semn de înaltă apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă, declanşând prin exemplul personal revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste".
Decretul prezidenţial este excepţia care întăreşte regula unanimităţii poporului român cu privire la data de 16 decembrie 1989 invocată şi prin considerente.
Susţine că cele două înscrisuri probatorii confirmă pe deplin semnificaţia zilei de 15 decembrie 1989 contestată de intimat şi de instanţa de fond.
Conchizând, consideră că obstrucţia Secretariatului General al Guvernului, validată prin hotărârea recurată aduce atingere exerciţiului drepturilor de natură politică a asociaţilor - nu li se permite să militeze pentru aşezarea raporturilor de putere din ţară în raport cu valorile pentru care militează, care sunt, de altfel, valorile constituţionale (de susţinere a unui "stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989" - Constituţia României, art. 1, (3).
Blocarea iniţiativei contravine spiritului prevederilor art. 1, alin. (3) din Constituţie, referitoare la respectarea "idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989", deoarece împiedică în repromovarea spiritului conlucrării ideale româno-maghiare de la Timişoara, care în zilele următoare s-a extins în toată ţara.
Afirmă că există un scenariu al lucrătorilor de securitate care din varii motive doresc să discrediteze Revoluţia, care a condus la dărâmarea regimului cuplului dictatorial şi că escamotarea rolului acestora a condus la elaborarea scenariului securist de disculpare colectivă.
În drept, recurentul a invocat art. 488.pct. 8 C. proc. civ., art. 1, art. 2, lit. g) şi h), art. 7 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, art. 1, pct. 3, art. 30, art. 40 din Constituţie.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Alte aspecte procesuale
Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare a fost respinsă la termenul din 5 februarie 2025, pentru motivele regăsite în practicaua prezentei decizii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, reprezentate, în principal, de art. 7 alin. (3) indice 3 O.G. nr. 26/2000: "Înscrierea unei asociaţii folosind în denumirea sa cuvintele «naţional» sau «român» ori derivatele acestora se realizează numai cu acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului.", dar şi de prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu referire la refuzul nejustificat al intimatului Secretariatului General al guvernului de a exprima acordul prealabil pentru denumirea asociaţiei "15 decembrie - Zi a solidarităţii româno-maghiare".
În esenţă, recurentul-reclamant, co-fondator al asociaţiei, susţine că pârâtul a dat dovadă de abuz de putere, încălcându-şi propriile competenţele şi aducând atingere dreptului la asociere şi la exprimare într-o societate democratică, drepturi consacrate constituţional şi unional.
Refuzul exprimat de pârât conţine două justificări: pe de o parte, acceptarea ca dată a începerii Revoluţiei Române a zilei de 15 decembrie 1989 ar fi un demers nejustificat, care nu poate fi susţinut cu dovezi indiscutabile iar, pe de altă parte, denumirea poate crea confuzii în raport de datele realităţii. S-a apreciat că este necesară modificarea titlului asociaţiei şi a unora dintre scopurile propuse, pentru a asigura concordanţa cu adevărul istoric.
În exercitarea competenţei stabilită de legiuitor în sarcina sa, Secretariatul General al Guvernului dispune de o marjă largă de apreciere, rolul instanţei de judecată fiind limitat la analiza motivelor prezentate, respectiv dacă acestea sunt justificate şi rezonabile.
În primul rând chestiunea datei de 15 decembrie din cuprinsul denumirii asociaţiei pare lipsită de relevanţă, întrucât norma impune acordul prealabil doar pentru utilizarea termenului "român".
În al doilea rând se vor înlătura aprecierile cu privire la asocierea datei de 15 sau 16 decembrie ca dată a începerii revoluţiei din 1989, câtă vreme Legea nr. 341/2004 instituie la nivel legislativ perioada revoluţiei între 14-25 decembrie 1989.
Nu în ultimul rând, refuzul pârâtului se încadrează în marja sa de apreciere pentru menţinerea integrităţii şi a reputaţiei termenului "român" şi pentru protejarea intereselor publicului şi ale statului.
Deşi norma impune acordul prealabil doar pentru utilizarea termenului "român", nu se poate face abstracţie de contextul folosirii lui şi de sensul dat de statutul asociaţiei dar şi de reflecţia acestuia în percepţia publicului.
Însă, ceea ce este relevant este că utilizarea termenilor "român" şi "maghiar" în legătură cu data de 15 decembrie ar putea crea confuzii în rândul publicului cu privire la natura şi obiectivele asociaţiei.
Numai dacă activităţile şi obiectivele asociaţiei sunt clar definite şi susţin scopul declarat al solidarităţii româno-maghiare, autorităţile ar putea da un astfel de acord. Or, în cauză s-a constat că statutul asociaţiei poate genera confuzie cu privire la natura şi obiectivele asociaţiei în rândul publicului, prin asocierea datei de 15 decembrie cu evenimentele din cadrul Revoluţiei române din 1989.
Înalta Curte subliniază că dreptul la asociere şi dreptul la liberă exprimare nu sunt afectate în substanţa lor câtă vreme se discută numai despre acordul pentru utilizarea în denumirea asociaţiei a termenului de "român", marja de protecţie a utilizării acestui termen în acest context, impunând anumite condiţii prevăzute de lege, pe care solicitarea de faţă nu le îndeplineşte, potrivit celor de mai înainte expuse.
Dintr-un alt punct de vedere, sesizat urmare propriei sale analize, Înalta Curte constată că denumirea propusă prezintă un grad înalt de oficialitate a instituirii unei zile ca fiind reprezentativă a solidarităţii româno-maghiare, ceea ce poate crea, de asemenea, confuzii cu privire la modul în care poate fi instituită o zi oficială pentru anumite evenimente sau pentru o cauză specifică, fără o propunere însoţită de o documentaţie necesară justificării detaliate pentru oficializarea zilei, fără consultări şi dezbateri publice şi fără emiterea unui act oficial în acest sens.
Întrucât nu s-a pus în discuţie imposibilitatea utilizării termenului de român, ci doar oportunitatea folosirii lui în acest context, posibil generator de confuzii, instanţa de recurs constată că refuzul emiterii acordului se încadrează în marja de apreciere conferită de legiuitor pârâtului, fiind justificat şi rezonabil.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondat recursul reclamantului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 532 din 8 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.