Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 august 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. şi Asociaţii SPRL, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal nr. x/10.07.2024 privind centralizarea pe ţară a voturilor şi constatarea rezultatului pentru alegerea Primarului General al Mun. Bucureşti din data de 9 iunie 2024, solicitând anularea acestui act şi suspendarea executării acestuia.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1438 din 11 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Biroul Electoral Central, excepţie invocată de reprezentantul Ministerului Public şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile menţionate la pct. I.2 a declarat apel (recalificat recurs) reclamanta A.., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
Recurenta-reclamantă a formulat totodată cerere de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, invocând împrejurarea că, la data completării Biroului Electoral Central, s-a aflat în imposibilitatea de a efectua demersuri în ceea ce priveşte componenţa Biroului Electoral Central şi a căilor de atac împotriva actelor emise de către acest organism electoral datorată neconvenţionalităţii Legii nr. 115/2015 privind alegerea administraţiei publice locale şi a lipsei coerenţei şi previzibilităţii acesteia.
În considerarea celor prezentate, în opinia recurentei-reclamante, neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege se datorează unor cauze obiective, independente de voinţa sa, motiv pentru care, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că sentinţa de fond este nelegală, în sensul că în mod nejustificat instanţa de fond a anulat cererea de suspendare a Procesului-verbal nr. x din data de 10.07.2024 privind centralizarea pe ţară a voturilor şi constatarea rezultatului pentru alegerea Preşedinţilor Consiliilor Judeţene din data de 9 iunie 2024 cât şi a contestaţiei împotriva acestui act emis de către Biroul Electoral Central pentru lipsa capacităţii de folosinţă a pârâtului.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenta-reclamantă apreciază că pârâtul deţine în continuare atât calitate procesuală pasivă, cât şi capacitate de folosinţă, arătând motivele pentru care opinează în acest sens.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare în dosarul de recurs.
5. Cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Prin cererea depusă la termenul de judecată din data de 6 februarie 2025, recurenta-reclamantă A.. a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru a răspunde următoarei întrebări preliminare:
Dacă prezenţa în textul legilor electorale, respectiv Legea nr. 115/2015 şi în Legea nr. 208/2015 a Camerei Deputaţilor prin Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale în numele organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale membre ale acestuia, este în acord cu legislaţia europeană, respectiv art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi art. 3b din Tratatul de la Lisabona raportat la art. 25 (b) din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice, coroborat cu art. 3a Primul Protocol Adiţional a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de repunere în termenul de declarare a recursului şi asupra excepţiei tardivităţii recursului
II.1. Analizând cererea recurentei-reclamante A.. de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte cererea recurentei-reclamante de repunere în termenul de declarare a recursului, Înalta Curte reţine că potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Este de precizat că, potrivit art. 186 C. proc. civ., instituţia de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului procedural imperativ. În lumina reglementărilor legale menţionate anterior, este cert că intenţia legiuitorului a fost aceea de a acorda acest beneficiu doar părţii.
Astfel, prin motive temeinic justificate, doctrina şi jurisprudenţa arată că înţelege acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute, precum forţa majoră.
În speţă, recurenta a invocat că, "la data completării Biroului Electoral Central, ne-am aflat în imposibilitatea de a efectua demersuri în ceea ce priveşte componenţa Biroului Electoral Central şi a căilor de atac împotriva actelor emise de către acest organism electoral datorată neconvenţionalităţii Legii nr. 115/2015 privind alegerea administraţiei publice locale şi a lipsei coerenţei şi previzibilităţii acesteia".
În contextul prezentat, în conformitate cu dispoziţiile enunţate în precedent, Înalta Curte apreciază că motivul invocat de aceasta pentru repunerea în termenul de recurs nu poate reprezenta un caz temeinic justificat, în sensul ipotezei descrise de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instituţia repunerii în termen.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de declarare a recursului fiind neîntemeiată.
II.2. Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului ca urmare a declarării tardive a căii de atac, invocată din oficiu, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele arătate în continuare.
Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, (...)."
Totodată, art. 1000 alin. (4) din acelaşi Cod, prevede că, "În toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător". Termenul de 5 zile are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În speţă, sentinţa atacată a fost pronunţată la data de 11.09.2024, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 1000 alin. (1) coroborat cu alin. (4) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 17.09.2024 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea prin email a recursului la data de 7.11.2024, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.
Pentru considerentele expuse, constatând că excepţia nulităţii recursului ca urmare a declarării tardive a căii de atac, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamanta A..
Cât priveşte cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte nu va o va mai analiza, dată fiind soluţia de respingere ca tardivă a căii de atac de faţă, în cadrul căreia a fost invocată această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca neîntemeiată.
Admite excepţia tardivităţii recursului.
Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de A.. împotriva sentinţei civile nr. 1438 din data de 11 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 6 februarie 2025.