Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 mai 2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele Parohia Aprozi, Parohia Buciumeni, Parohia Budeşti şi Parohia Gruiu, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială (U.A.T) Comuna Budeşti, Consiliul Local al Oraşului Budeşti şi Guvernul României, au solicitat:
(i) anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local Budeşti nr. 25/07.09.1999, cu modificările şi completările ulterioare, adoptată de Consiliul Local al oraşului Budeşti, jud. Călăraşi, prin care s-au introdus în domeniul public al oraşului Budeşti, terenurile cu destinaţie cimitir, respectiv: poziţia nr. 39, respectiv cimitir sat Buciumeni, aparţinând Parohie Buciumeni; poziţia nr. 41, respectiv cimitir sat Gruiu, aparţinând Parohiei Gruiu; poziţia nr. 42, respectiv cimitir sat Aprozi, aparţinând Parohiei Aprozi; poziţia nr. 43, respectiv cimitir oraş Budeşti, aparţinând Parohiei Budeşti, în sensul eliminării introducerii în domeniul public a terenurilor cu destinaţie cimitir;
(ii) anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1349/27.12.2021, Anexa 4 - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Oraşului Budeşti, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 630, partea I, în data de 26.08.2002, prin care a fost atestată apartenenţa la domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Budeşti a cimitirelor parohiale, respectiv poziţiile 39, 41, 42, 43.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1594 din 03 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a respins excepţiile tardivităţii, a capacităţii juridice şi a calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia inadmisibilităţii invocate de către pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate;
(ii) a respins excepţiile tardivităţii şi a inadmisibilităţii invocate de către pârâta UAT oraşul Budeşti, ca neîntemeiate;
(iii) a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele Parohia Aprozi, Parohia Buciumeni, Parohia Budeşti şi Parohia Gruiu, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială (U.A.T) Comuna Budeşti, Consiliul Local al Oraşului Budeşti şi Guvernul României având ca obiect "anulare act emis de autorităţile publice locale", privind anularea parţială a H.G. nr. 1349/2001 şi a HCL nr. Budeşti nr. 25/07.09.1999, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1594 din 03 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele Parohia Aprozi, Parohia Buciumeni, Parohia Budeşti şi Parohia Gruiu, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentele formulează argumente referitoare la natura de act administrativ individual a H.G. nr. 1349/2001 şi intrarea acesteia în circuitul civil, cu consecinţa faptului că nu mai poate fi revocată, momentul luării cunoştinţă de actul administrativ al includerii cimitirelor parohiale în inventarul localităţilor.
Consideră că prima instanţă a făcut în mod greşit aplicarea art. 3 şi 6 din Legea nr. 213/1998, atunci când concluzionează că cimitirele comunale atestate ca fiind în domeniul public prin actele administrative contestate sunt de uz şi interes public, având în vedere destinaţia lor şi că reclamantele nu au făcut dovada preluării acestor cimitire de către unitatea administrativ teritorială în perioada menţionată în cuprinsul ipotezei normative a art. 6.
Se mai arată că prima instanţă formulează considerente contradictorii atunci când afirmă că, deşi reclamantele a prezentat înscrisuri din care rezultă că au administrat terenuri având destinaţia de cimitire parohiale, o astfel de împrejurare nu ar echivala cu nelegalitatea atestării acestor terenuri ca aflându-se în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale sau când consideră că, deşi nici unitatea administrativ teritorială nu deţine un titlu de proprietate, legalitatea sau nelegalitatea preluării conform Legii nr. 213/1998 nu ar prezenta relevanţă într-o acţiune care nu e una în revendicare, ci în anularea unor acte administrative de inventariere.
Se arată că s-a făcut o confuzie între cimitirele parohiale şi cele comunale, atunci când se reţine că actele administrative atacate sunt legale câtă vreme au fost adoptate în conformitate cu normele privitoare la "cimitirele comunale, neputându-se constata încălcarea dreptului de proprietate al reclamantelor parohii", în condiţiile în care problema era tocmai aceea că cimitirele în litigiu erau parohiale, iar nu comunale.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi UAT Comuna Budeşti, Consiliul Local al Comunei Budeşti şi Guvernul României nu au depus întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele Parohia Aprozi, Parohia Buciumeni, Parohia Budeşti şi Parohia Gruiu este fondat, pentru următoarele considerente:
Deşi a reţinut în mod corect că acţiunea de faţă nu este una civilă, în revendicare, ci una în contencios administrativ având ca obiect anularea hotărârilor de consiliu local şi, respectiv, de guvern, de inventariere şi de atestare a apartenenţei unor bunuri în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, astfel încât chestiunea titlului de proprietate nu prezintă aceeaşi relevanţă, prima instanţă valorifică în mod eronat această premisă atunci când reproşează reclamantelor nedovedirea calităţii de persoane vătămate din perspectiva invocării unui titlu de proprietate asupra unor terenuri inventariate ca cimitire comunale şi nu parohiale şi când consideră hotărârile atacate fiind legal adoptate pe baza destinaţiei alocate acestor bunuri imobile chiar şi în absenţa deţinerii de către autoritatea locală a unor date referitoare la proprietate – viciu de judecată ce se înscrie în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. constând în aplicarea greşită a legii, implicând, aşa cum se va vedea, şi greşita răsturnare a sarcinii probei, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
Chiar dacă acţiunea în anularea actului administrativ urmăreşte un scop diferit de cea în revendicare, verificarea viciului de legalitate şi a interesului legitim invocat de parohii în contestarea hotărârilor consiliului local şi guvernului poate implica necesitatea dovedirii unui titlu/temei pe care se bazează inventarierea cimitirului de către pârâte ca parte a domeniului public, mai ales în acele situaţii, precum cea prezentă, în care acesta se află în mod legitim în administrarea/posesia parohiei care îl deţine cu destinaţia de cimitir parohial.
În acest caz, în care reclamanta demonstrează deţinerea şi administrarea cimitirului ca cimitir parohial, sarcina probei trece la unitatea administrativ teritorială şi la emitentul actului administrativ, nefiind de datoria parohiei să prezinte suplimentar şi un titlu de proprietate pentru a demonstra nelegalitatea hotărârilor de consiliu local şi de guvern, în absenţa unei dovezi contrare care să susţină temeiurile în baza cărora pârâtele au atestat ca cimitire comunale/orăşeneşti aflate în domeniul public, nişte cimitire deţinute de reclamante ca cimitire parohiale.
În speţă, prima instanţă a reţinut, în cazul fiecăreia dintre cele patru parohii reclamante, faptul că acestea deţin înscrisuri potrivit cu care administrau anterior emiterii actelor administrative atacate – respectiv cel puţin de la nivelul anilor 1971/1986 (Parohia Budeşti), 1948 (Parohia Aprozi), 1971 (Parohia Buciumeni), 1962 (parohia Gruiu) – cimitirele în discuţie, toate acestea figurând ca cimitire parohiale în registrele din epocă ale Protoieriei raionului Olteniţa şi în alte acte.
Totodată, reclamantele parohii au arătat că, prin decretele nr. 176/03.08.1948 şi nr. 177/04.08.1948, au fost confiscate o serie de bunuri bisericeşti, dar cimitirele au rămas în patrimoniul parohiilor, nefăcând obiectul acestor decrete; prima instanţă nu contestă această împrejurare, dar o apreciază ca nefiind de natură a genera existenţa unei prezumţii relative cu privire existenţa dreptului de proprietate asupra terenurilor în patrimoniul reclamantelor, respectiv, cu privire la pretinsa preluare fără titlu a acestora din patrimoniul reclamantelor parohii.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, un astfel de raţionament este eronat, întrucât prezenta acţiune nu este o acţiune în revendicare civilă de comparare a titlurilor de proprietate ale părţilor implicate, în care reclamantele să aibă sarcina probării dreptului de proprietate, ci o acţiune formulată în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 prin care se contestă legalitatea atestării unui imobil cu destinaţia de cimitir parohial la domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Budeşti, caz în care, în măsura în care reclamantele probează deţinerea bunului cu această destinaţie (de cimitir parohial) – dovadă care în speţă s-a făcut – revine pârâtelor datoria de a face contraproba şi de a face dovada temeiurilor care au stat la baza inventarierii/atestării ca cimitire comunale/orăşeneşti, iar nu parohiale.
În contra celor reţinute de prima instanţă, le revenea pârâtelor sarcina de a exhiba un titlu care să fi fundamentat trecerea cimitirelor în domeniul public sau o dovadă care să răstoarne probele aduse de reclamante referitoare la destinaţia sub titlul căreia le deţineau şi administrau – şi anume, să demonstreze că nu era vorba despre cimitire parohiale, ci comunale/orăşeneşti şi că deţinerea cu alt titlu de către reclamante nu a fost una legală – demonstraţie ce nu a fost făcută.
În raport de aceste considerente, argumentele primei instanţe privind lipsa titlurilor de proprietate ale reclamantelor asupra terenurilor/cimitirelor nu sunt fondate, câtă vreme este suficientă dovedirea unui interes legitim privat, care să fi fost vătămat prin H.G. nr. 1349/2001, în sensul dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. p) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004
Dacă acţiunea formulată nu este o acţiune în revendicare – şi, în cauză, nici reclamantele, dar nici pârâtele nu au depus titluri de proprietate – iar analiza legalităţii actelor contestate se realizează strict sub aspectul legalităţii atestării la domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Budeşti a terenurilor cu destinaţia de cimitir, în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 213/1998 în vigoare la acea dată, atunci simpla includere a unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor aparţinând domeniului public al statului nu constituie în sine un titlu de proprietate în favoarea statului, valabilitatea atestării domeniului public al statului fiind condiţionată de existenţa ca premisă a unui mod legal de dobândire a proprietăţii publice şi care trebuie a fi dovedită de pârâte, care nici nu au invocat vreun titlu şi nici nu au demonstrat că cimitirul nu ar fi fost parohial, ci comunal/orăşenesc.
Câtă vreme recurentele reclamante au probat cu acte că la data emiterii actelor contestate terenurile în litigiu aveau destinaţia de cimitire parohiale şi erau folosite şi administrate ca atare de către reclamante, în raport de dispoziţiile art. 9 din Decretul nr. 177/1948 şi art. 181-182 din Decretul nr. 233/23.02.1949, potrivit cu care în cadrul Bisericii Ortodoxe Române fiecare parohie rurală are dreptul la un cimitir pentru îngroparea morţilor, care este proprietatea parohiei, cimitirul şi locul său administrându-se de organele parohiale, este nelegală inventarierea lor în domeniul public ca cimitire comunale/orăşeneşti, nefiind incidente dispoziţiile pct. III, 10 al anexei Legii nr. 213/1998, ce prevăd că domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit şi din cimitirele orăşeneşti şi comunale (categorie diferită de cea a cimitirelor parohiale), care sunt administrate de operatorii economici care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 102/2014.
Prin urmare, în mod nelegal terenurile au fost incluse în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Budeşti şi în mod nelegal au fost atestate ca atare prin H.G. nr. 1349/2001 sens în care, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul, va fi casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va fi admisă cererea de chemare în judecată, va fi anulată în parte Hotărârea de Guvern nr. 1349 din 27.12.2021, respectiv poziţiile nr. 39, nr. 41, nr. 42 şi nr. 43 din Anexa 4 – Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Oraşului Budeşti, prin care a fost atestată apartenenţa la domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Budeşti a cimitirelor parohiale aparţinând Parohiei Aprozi, Parohiei Buciumeni, Parohiei Budeşti şi Parohiei Gruiu.
Va fi anulată în parte Hotărârea Consiliului Local Budeşti nr. 25/07.09.1999, în ceea ce priveşte includerea în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Oraşului Budeşti a cimitirelor parohiale aparţinând Parohiei Aprozi, Parohiei Buciumeni, Parohiei Budeşti şi Parohiei Gruiu.
Vor fi menţinute dispoziţiile din sentinţă referitoare la soluţia dată excepţiilor, dispoziţii care nu au fost contestate de pârâte printr-un recurs propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentele-reclamante Parohia Aprozi, Parohia Buciumeni, Parohia Budeşti şi Parohia Gruiu împotriva sentinţei civile nr. 1594 din 03 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele Parohia Aprozi, Parohia Buciumeni, Parohia Budeşti şi Parohia Gruiu, în contradictoriu cu pârâţii UAT Comuna Budeşti, Consiliul Local al Comunei Budeşti şi Guvernul României.
Anulează în parte Hotărârea de Guvern nr. 1349 din 27.12.2021, respectiv poziţiile nr. 39, nr. 41, nr. 42 şi nr. 43 din Anexa 4 - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Oraşului Budeşti, prin care a fost atestată apartenenţa la domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Budeşti a cimitirelor parohiale aparţinând Parohiei Aprozi, Parohiei Buciumeni, Parohiei Budeşti şi Parohiei Gruiu.
Anulează în parte Hotărârea Consiliului Local Budeşti nr. 25/07.09.1999, în ceea ce priveşte includerea în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Oraşului Budeşti a cimitirelor parohiale aparţinând Parohiei Aprozi, Parohiei Buciumeni, Parohiei Budeşti şi Parohiei Gruiu.
Menţine dispoziţiile din sentinţă referitoare la soluţia dată excepţiilor.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.