Şedinţa publică din data de 06 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în data de 26 iulie 2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 215 din 08 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008 şi a respins cererea de suspendare a judecăţii;
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât, ca neîntemeiată;
- a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 215 din 08 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.
Printr-un prim set de critici, recurentul-pârât a învederat că, în raport de faptul că nu mai deţine calitatea de şef de direcţie în cadrul Ministerului internelor şi reformei administrative din 16 martie 2009, acţiunea promovată de reclamantul CNSAS nu are un interes actual şi, în consecinţă, a solicitat admiterea recursului, admiterea excepţiei lipsei de interes casarea hotărârii şi respingerea acţiunii.
Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a pronunţat o sentinţă cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Acesta reclamă inexistenţa unei opoziţii sau nemulţumiri politice a persoanelor supravegheate informativ, în condiţiile în care în cele două situaţii analizate, persoanele nu erau disidenţi şi nu manifestau nicio adversitate faţă de organizarea politică de la acel moment.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă că cele două persoane ar fi avut nemulţumiri faţă de politica şi conducerea de stat şi de partid şi cele două persoane nu au fost opozanţi al regimului comunist şi nu s-au aflat în relaţii de adversitate cu organele de securitate ale statului.
De asemenea, instanţa de fond a ignorat faptul că atât militarul în termen, precum şi militarul în rezervă, au făcut parte din trupele de Securitate care asigurau paza obiectivelor de importanţă naţională.
Ambele persoane aveau legături cu străinătatea şi atunci, în scop preventiv, se năştea un interes legitim al prevenirii oricăror scurgeri de informaţii militare către persoane străine.
Era în sarcina ofiţerului de contra-informaţii militare să prevină astfel de acte, mai ales atunci când existau suspiciuni cu privire la persoana în cauză.
Un alt motiv de recurs este acela că instanţa de fond ar fi ignorat statutul de militar şi respectiv de militar în rezervă al celor două persoane supravegheate informativ, calitate care incumbă îndatoriri suplimentare precum şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi.
Şi în prezent, această calitate incumbă îndatoriri suplimentare precum şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii. (art. 7 din Legea nr. 80/1995).
Judecătorul fondului s-a raportat în mod eronat la încălcarea drepturile şi libertăţile celor 2 persoane cu ignorarea statutului de militar, situaţie care presupune interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi.
De asemenea, judecătorul fondului s-a raportat în mod eronat la încălcarea drepturile şi libertăţile celor două persoane cu ignorarea statutului de militar, situaţie care obligă la păstrarea secretului militar şi secretului de stat.
Percheziţionarea bunurilor militarului, respectiv un control al valizei militarului sau încercarea de manipulare a comportamentului au vizat în mod exclusiv comportamentul militarului în raport de rigorile disciplinei militare.
Recurentul-pârât a mai arătat şi că instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu ignorarea faptului că Ungaria avea acelaşi regim politic totalitar.
Totodată, în opinia recurentului-pârât, probele administrate în cauză introduc un dubiu asupra îngrădirii drepturilor şi libertăţilor în condiţiile în care persoanele erau militar în termen, respectiv militar în rezervă.
În verificarea existenţei unei îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor fundamentale instanţa are opţiunea de a reţine îndeplinirea condiţiei ori de câte ori, urmare a unei cercetări obiective a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială şi protecţia drepturilor individului să fie atins, se ajunge la concluzia că a existat a încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
În cauză probele administrate dovedesc că supravegherea informativă a avut loc în cazul ambelor persoane în scopul siguranţei naţionale.
Instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv nu a stabilit motivul excluderii militarului în rezervă din rândul cadrelor militare.
Judecătorul a interpretat şi a aplicat în mod greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 fără să stabilească pe baza unor probe indubitabile motivele îndepărtării persoanei urmărite din rândul cadrelor active ale MAI.
Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a învederat că pronunţarea hotărârii fondului s-a făcut prin aplicarea în mod greşit a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu ignorarea cadrului legislativ în vigoare până în decembrie 1989.
Astfel, hotărârea pronunţată în fond este nelegală deoarece aceasta nu poate ignora prevederile legale în vigoare până în decembrie 1989.
Cu titlu de exemplu, hotărârea atacată ignoră prevederile legale referitoare la statutul militarilor de până în decembrie 1989. De asemenea, aceasta ignoră cadrul legal al siguranţei de stat, al secretelor militare.
Or, acest aspect nu este de natură a crea premisele pronunţării unei hotărâri legale, juste, corecte în ceea ce îl priveşte, deoarece situaţia dedusă judecăţii necesită o analiză prin prisma calităţii sale de ofiţer de contra-informaţii militare, prin prisma calităţii de militar a persoanelor supravegheate informativ, precum şi a comportamentului acestora şi împrejurărilor referitor la încălcarea regulilor şi regulamentelor militare.
Aceste aspecte legale au fost ignorate de judecătorul fondului, fapt care atrage casarea hotărârii recurate.
Nu în ultimul rând, recurentul-pârât a susţinut că prin hotărârea recurată au fost aplicate în mod greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu ignorarea materialului probatoriu administrat.
Astfel, sub aspect probatoriu, instanţa de fond a ignorat o mare parte a materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv a înscrisurilor din care reieşea fără putere de tăgadă faptul că supravegherea informativă a persoanelor era realizată în scopul prevenirii comiterii unor fapte cu privire la siguranţa naţională.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, referitor la excepţia lipsei de interes a acţiunii invocată de recurentul-pârât, în raport de faptul că nu mai deţine calitatea de şef în cadrul MAI, Înalta Curte reţine că verificarea recurentului-pârât a fost declanşată având în vedere calitatea acestuia de şef direcţie în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, calitate ce se circumscrie prevederilor art. 3 lit. c), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Prevederile incidente stabilesc obligaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1) din acelaşi act normativ.
Aşadar, legiuitorul a instituit obligaţia CNSAS de a proceda, din oficiu, verificarea categoriilor de persoane având funcţiile menţionate în textul de lege citat, neavând nicio relevanţă evenimentele ce afectează, ulterior numirii, exercitarea funcţiei.
Astfel, faptul că, ulterior numirii în funcţia publică, au intervenit modificări în ceea ce priveşte exercitarea acesteia, nu este de natură a afecta în vreun fel desfăşurarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.
Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Înalta Curte reţine că prin O.U.G. nr. 24/2008 s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.
În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofiţer al fostei Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Potrivit definiţiei legale a conceptului de lucrător al Securităţii cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Ca atare, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este necesar întrunirea a două condiţii:
- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989;
- acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu privire la prima condiţie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta este îndeplinit, pârâtul având gradul de locotenent major în cadrul U.M. 0632/A Bucureşti, Serviciul 4A (Serviciul 4 contrainformaţii militare pentru Comandamentul Trupelor de Securitate)/Batalionul 53 Securitate Bucureşti-CI. (1987-1988).
Cu privire la cea de-a doua condiţie, după cum în mod argumentat a reţinut şi prima instanţă, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a întocmit documente relevante în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în dosarul nr. x Satu Mare (titular M. Ş.) şi în dosarul nr. x Bucureşti (titular C. E.) - cote CNSAS, prin măsurile dispuse fiindu-le încălcate acestor persoane dreptul la viaţa privată (prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi Politice), inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice (prevăzut de art. 32 şi 33 din Constituţia României din 1965), precum şi libertatea cuvântului, libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (drepturi prevăzute de art. 19 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 28 din Constituţia R.S.R. din anul 1965).
În acest context, instanţa de recurs reţine, contrar susţinerilor recurentului-pârât, că instanţa de fond a avut în vedere atât statutul celor două persoane supravegheate informativ, cât şi scopul culegerii de informaţii în legătură cu aceştia, iar faptul că lucrătorul de securitate efectua şi activităţi legitime într-o societate democratică nu este de natură a le exclude din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pe cele de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor persoanelor.
În orice caz, deşi recurentul-pârât susţine că activitatea desfăşurată a vizat exclusiv comportamentul militarilor în raport de rigorile disciplinei militare şi de obligaţiile ce revin unui cadru militar chiar şi în prezent, Înalta Curte constată că activităţile desfăşurate în dosarele anterior menţionate au avut o motivaţie politică şi fără nicio legătură cu ordinea publică sau siguranţa naţională.
Astfel, în dosar nr. x Satu Mare titularul, dl. M. Ş., a fost urmărit informativ pentru că "a fost semnalat că obişnuieşte să facă comparaţii negative la adresa nivelului de trai din ţara noastră", iar în Nota Sinteză în verificarea informativă "B.", aprobată la 03 octombrie 1988, semnată olograf de lt. maj. A., UM 0632/A Bucureşti, se consemnează: "La data de 22.09.1988, numitul M. Ş. a fost cercetat informativ şi a dat o notă explicativă prin care recunoaşte afirmaţiile făcute. Având în vedere că din materialele aflate în mapa de verificare informativă rezultă unele concepţii politice necorespunzătoare ale militarului şi intenţii de stabilire în străinătate, propun a se aproba închiderea mapei de verificare informativă "B." prin atenţionarea soldatului M. Ş., comunicarea rezultatului verificărilor prin adresă la Securitatea judeţului Satu-Mare şi clasarea materialelor la aceleaşi organe de securitate cu menţinerea în evidenţele de securitate."
Aşadar, câteva comentarii de natură pur economică, ce reliefau o realitate obiectivă, fără nicio legătură cu obligaţia militarului de a păstra secretul militar şi secretul de stat, au dus la deschiderea mapei de verificare informativă a soldatului, în cadrul căreia s-au verificat opiniile acestuia, relaţiile pe care le are cu persoane din afara ţării, în special Ungaria, corespondenţa pe care o întreţine, fiind supus inclusiv interceptărilor telefonice şi percheziţiilor domiciliare şi a bunurilor.
Totodată, cu privire la acesta s-au luat măsuri de "influenţare pozitivă", a fost interogat cu privire la comportamentul său, iar anterior trecerii lui în rezervă a fost atenţionat, pentru ca ulterior acestui moment dosarul să fie înaintat organelor de securitate de la domiciliu spre a fi luat în evidenţă de acestea.
În ceea ce priveşte dosarul nr. x Bucureşti titularul, dl. C. E., a fost urmărit informativ "[...]ca urmare a faptului că se manifestă în continuare nemulţumit pentru că a fost îndepărtat din rândul cadrelor active ale Ministerului de Interne şi ameninţă că se va adresa pe orice cale conducerii superioare de partid şi de stat.", iar acestui motiv iniţial i s-au adăugat "concepţiile social-politice" ale medicului, precum şi potenţiale legături pe care le-ar fi putut avea cu cetăţeni străini în contextul în care sora sa, în urma unei vizite în R.F.G., refuza să se întoarcă în ţară.
Şi cu privire la această persoană au fost desfăşurate activităţi de natura celor prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în Nota Sinteză în verificarea informativă "C.", aprobată la 29 septembrie 1988, semnată olograf de lt. maj. A., UM 0632/4A Bucureşti, Serviciul 4A, fiind menţionat că "În procesul verificărilor au fost folosite mijloacele muncii de securitate: reţeaua informativă, mijloace T.O. (tehnică operativă, n.n.) de tip I.C.T. (interceptarea convorbirilor telefonice, n.n.), verificări în evidenţele M.I. şi investigaţii."
Deşi susţine recurentul-pârât că supravegherea informativă s-a efectuat în scopul siguranţei naţionale, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, temerea pârâtului cu privire la posibilitatea ca medicul maior să încerce pătrunderea fără drept în instituţiile de stat şi să comită un atentat sau să divulge străinilor secrete militare nu avea suport factual, niciunul dintre actele depuse la dosar nerelevând împrejurări care să justifice existenţa unor astfel de riscuri.
Prin urmare, desfăşurarea de către recurentul-pârât a activităţilor rezultate din examinarea înscrisurilor depuse la dosar a avut ca scop şi consecinţă încălcarea dreptului la viaţa privată, inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, precum şi libertatea cuvântului, libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Înalta Curte mai aminteşte şi că, definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care respectând instrucţiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, reţine instanţa de control judiciar că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că recurentul-pârât a desfăşurat activităţi specifice mecanismului de supraveghere informativă extrem de intruzive în viaţa privată a celor urmăriţi şi a realizat o încălcare nelegitimă şi disproporţionată a dreptului la viaţă privată, a inviolabilităţii domiciliului şi secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, precum şi a libertăţii cuvântului, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii opiniilor, fără a se urmări un scop legitim şi fără a se păstra un raport just de proporţionalitate.
Nu în ultimul rând, deşi recurentul-pârât susţine că în instrumentarea dosarelor ingerinţele au fost justificate de apărarea securităţii naţionale a statului, din notele şi măsurile informative dispuse rezultă că urmărirea acestor persoane a avut drept scop "influenţarea pozitivă" a acestora şi contracararea concepţiilor politice apreciate ca fiind necorespunzătoare, precum şi a intenţiei de adresare pe căi neoficiale conducerii de partid şi de stat şi nu a avut ca rezultat prevenirea unor acţiuni contrare intereselor statului român, aşa încât ea să poată fi în vreun fel legal justificată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate de pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 215 din 08 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 06 februarie 2025.