Hearings: February | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 642/2025

Decizia nr. 642

Şedinţa publică din data de 06 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 09 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Biroul Român De Metrologie Legală, în contradictoriu cu pârâta Metrologia S.A., a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să stabilească limitele de hotar ale celor două vecinătăţi, respectiv a reclamantei şi a societăţii Metrologia S.A.

Ulterior, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, completatoare şi modificatoare, prin care a solicitat declinarea competenţei către Tribunalul Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, să se noteze litigiul în Cartea funciară a imobilului Şos. Vitan – Bârzeşti nr. 11C, respectiv C.F. nr. x Bucureşti, să se constate că pârâtei i s-a transmis în proprietate prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria x, emis la data de 17 februarie 2020, în suprafaţă de 8.482,05 mp din domeniul public al statutului şi, pe cale de consecinţă, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria x, emis la data de 17 februarie 2020, precum şi radierea dreptului de proprietate din cartea funciară. În acelaşi timp, s-a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate al Statului Român, precum şi a Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, ca ordonator principal de credite al Biroului Român de Metrologie Legală, titular al dreptului de administrare.

Prin sentinţa civilă nr. 17799/21.12.2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 05 mai 2022, sub acelaşi număr.

2. Hotărârea recurată în cauză

Prin încheierea din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

Prin încheierea din 05 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de reclamantul Biroul Român de Metrologie Legală, în contradictoriu cu pârâta Metrologia S.A. şi a menţinut măsura suspendării judecăţii.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierilor din 20 septembrie 2023, respectiv 05 iunie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Biroul Român de Metrologie Legală admiterea recursurilor, desfiinţarea încheierilor atacate, admiterea cererii sale de repunere pe rol, calificarea în drept a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată, cu introducerea ministerelor de resort şi trimiterea dosarului la instanţa competentă.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că instanţa de fond, omiţând a lărgi cadrul procesual, i-a pus în vedere să îşi precizeze cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost ea precizată, modificată şi completată, nu o dată, nu de două ori, ci la fiecare termen de judecată, sub sancţiunea suspendării cererii.

Deşi iniţial a crezut că instanţa de fond doreşte să afle dacă este investită si cu o cerere translativă de proprietate, respectiv o acţiune în revendicare, şi-a mai completat cererea de chemare în judecă şi cu un capăt de cerere privind o eventuală revendicare, însă nici în acest caz nu s-a făcut înţeles. Astfel că, la data de 20 septembrie 2023, cauza a fost suspendată prin încheierea de şedinţă pe care înţelege să o conteste.

A făcut demersuri către ministerul de resort, a strâns noi probe şi a revenit la Curtea de Apel Bucureşti, separat, cu o cerere precizatoare şi o cerere de repunere a cauzei pe rol, apoi, la termenul din data de 22 mai 2024, a solicitat şi un termen pentru depunerea concluziilor scrise. Din precauţie, aşa cum mai solicitase şi anterior, a reiterat dorinţa ca, în raport de motivele de fapt, instanţa de fond să califice temeiul de drept, aşa cum statuează însuşi C. proc. civ. la art. 194 şi următoarele din C. proc. civ.

Biroul Român de Metrologie Legală, în incapacitate de a înţelege mesajul instanţei şi refuzul continuu al acesteia de a stabili cadrul procesual şi a introduce în cauză ministerele de resort, consideră că a investit instanţa de fond cu calificarea în drept a cererii de chemare în judecată raportată la motivele de fapt, tocmai pentru a putea apăra în ultimă instanţă, prin orice mod patrimoniul Statului român.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a dorit respingerea dosarului cu care a fost învestită, ci doar găsirea unei soluţii prin care să nu fie extins cadrul procesual ope legis, iar în cazul lărgirii cadrului procesual, reprezentanţii Statutului Român ar fi putut formula precizări şi completări proprii ale cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Metrologia S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea suspendării judecăţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierile recurate în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2023 s-a pus în vedere reclamantului să precizeze în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept faţă de fiecare dintre capetele de cerere, precum şi arătarea pârâtului sau a pârâţilor pe care înţelege să îi cheme în judecată, faţă de cererea modificatoare pe care a depus-o la dosarul cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2023 s-a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile care i-au fost puse în vedere.

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2024, reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, susţinând că a dispărut cauza care a dus la suspendarea judecăţii, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 05 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti reţinând că reclamantul nu a înţeles să procedeze în sensul celor ce i-au fost puse în vedere prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2023, în sensul că nu a indicat în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi temeiul de drept faţă de fiecare dintre capetele de cerere.

Potrivit dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ.:

(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.

(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.

Prevederile art. 242 C. proc. civ. reglementează aşadar un caz de suspendare facultativă a judecăţii, a cărei funcţie este de a sancţiona pasivitatea reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în cursul judecăţii.

Acest caz de suspendare dă expresie principiului disponibilităţii procesului, în sensul aprecierii că prin pasivitatea în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, reclamantul se desistează de proces, acceptând posibilitatea temporizării sale.

Pentru a fi dispusă această suspendare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

- obligaţia procesuală să aparţină reclamantului:

- obligaţia reclamantului să fie stabilită în sarcina acestuia în cursul judecăţii, potrivit legii;

- obligaţia să fie de natură să împiedice instanţa în desfăşurarea normală a judecăţii.

Analizând cauza prin prisma îndeplinirii acestor condiţii, Înalta Curte apreciază că măsura suspendării dispusă de instanţa de fond este legală.

Astfel, obligaţia procesuală îi aparţine reclamantului, a fost stabilită în sarcina acestuia în cursul judecăţii, iar prin neîndeplinirea obligaţiei de a indica în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi temeiul de drept faţă de fiecare dintre capetele de cerere s-a împiedicat în mod evident desfăşurarea normală a procesului.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, inclusiv din perspectiva dispoziţiilor art. 194 C. proc. civ., acesta are obligaţia de a indica fără echivoc care este obiectul cererii de chemare în judecată, acesta fiind de interes, printre altele, prin prisma stabilirii competenţei generale, materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, obiectul cererii fiind totodată cel care fixează limitele judecăţii, prin raportare la prevederile art. 9 alin. (2) şi ale art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

De asemenea, trebuie avut în vedere că procesul civil implică nu numai drepturi procedurale în beneficiul părţilor, dar şi obligaţii procedurale în sarcina acestora, părţile având obligaţia, conform prevederilor art. 10 din C. proc. civ., să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi să urmărească finalizarea acestuia.

Deşi este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., judecătorul este cel care dă, în ipoteza în care partea nu invocă vreun temei legal, sau restabileşte, în situaţia în care se invocă un astfel de temei legal, calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altfel de denumire, după punerea în discuţia prealabilă a părţilor, determinarea calificării juridice nu se poate face decât ţinând seama de obiectul cererii, astfel cum a fost indicat de partea reclamantă.

Or, în cauză, deşi instanţa de fond i-a pus în vedere să indice în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie nici pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2023 şi nici prin cererea de repunere pe rol a cauzei.

Astfel, instanţa de recurs reţine inconsecvenţa şi modul contradictoriu în care reclamantul a înţeles să îşi formuleze cererile, ca urmare a dispoziţiilor obligatorii puse în sarcina sa de instanţa de judecată. Acesta, deşi citează pasaje cu privire la natura juridică de act administrativ a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din considerentele sentinţei prin care a fost declinată compentenţa de soluţionare a cauzei de la judecătorie la curtea de apel, în considerarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin concluziile scrise formulate la cererea de repunere pe rol a cauzei învederează că anularea acestui certificat nu este solicitată în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru ca, prin concluziile orale consemnate în încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2024, în susţinerea cererii de repunere pe rol a cauzei, să precizeze că prezenta cauză are ca obiect acţiune în revendicare conform art. 563 – 566, o acţiune prin care doreşte preluarea părţii care se află în posesia pârâtei şi se suprapune cu laboratoarele unde ţine etaloanele naţionale.

În consecinţă, în condiţiile în care instanţa de judecată nu poate suplini dreptul şi, totodată, obligaţia reclamantului de a determina cadrul procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, cât şi al cauzei şi părţilor, iar reclamantul nu a înţeles să indice fără echivoc care este obiectul acţiunii deduse judecăţii, precum şi temeiul de drept faţă de fiecare dintre capetele de cerere, criticile formulate prin cererea de recurs sunt nefondate, încheierile recurate fiind pronunţate cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ.

Faţă de considerentele mai sus expuse, apreciind că încheierile de suspendare şi de menţinere a măsurii suspendării sunt legale, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurentul-reclamant Biroul Român de Metrologie Legală împotriva încheierilor din 20 septembrie 2023, respectiv 05 iunie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Biroul Român de Metrologie Legală împotriva încheierilor din 20 septembrie 2023, respectiv 05 iunie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 06 februarie 2025.