Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 02.11.2023, sub dosar nr. x/2023, petentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B., a formulat plângere contravenţională prin care a solicitat instanţei de judecată ca, în baza probelor administrate şi prin hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată, să se constate nulitatea-procesului-verbal Seria R23, nr. x din data de 04.10.2023 şi să se dispună exonerarea acestuia de la plata amenzii în cuantum de 275 de RON; să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., în măsura în care se opune plângerii contravenţionale.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 956 din 5 iulie 2024 a Judecătoriei Aiud, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a fost declinată competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B., având ca obiect "plângere contravenţională", în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca – secţia civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, enunţând dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la data formulării plângerii contravenţionale, instanţa a apreciat că, deşi dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, la data formulării plângerii contravenţionale, arătau următoarele: "Plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul", Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia 1991/2023, a statuat următoarele: "În raport de faptele contravenţionale reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie atacat, Înalta Curte constată că este vorba de săvârşirea unor contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice, situaţie în raport de care devin incidente dispoziţiile legii speciale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, act normativ special ce derogă de la norma generală, O.G. nr. 2/2001, conform principiului specialia generalibus derogant". Dispoziţiile Legii nr. 254/2023: "articol unic - La articolul 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: "art. 118 (1) Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul", sunt aplicabile plângerilor contravenţionale formulate după data intrării acesteia în vigoare.
Raportat la aceste dispoziţii legale şi având în vedere faptul că plângerea contravenţională a fost formulată la data de 02.11.2023, iar localitatea în care a fost constatată fapta (Vâlcele, jud. Cluj) se află în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţa a apreciat că aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca competenţa de soluţionare a cauzei.
2.2. Prin sentinţa nr. 128 din 14 ianuarie 2025 a Judecătoriei Cluj-Napoca – secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În temeiul art. 134 C. proc. civ. a fost suspendată judecata cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, în esenţă, instanţa a reţinut că regula generală cu privire la competenţa de a soluţiona plângerile contravenţionale în materie rutieră este reglementată de art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
Contrar celor reţinute de Judecătoria Aiud, dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 în forma în vigoare la data de 02.11.2023 a înregistrării plângerii contravenţionale stipulau că "Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul." Modificarea legislativă care a prevăzut competenţa alternativă a instanţei de la domiciliul contravenientului a fost realizată prin Legea 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2023 şi a intrat în vigoare la data de 27 iulie 2023, anterior introducerii plângerii pe rolul instanţei.
În continuare, instanţa a observat că art. 101 din O.G. nr. 15/2002, în forma în vigoare la data sesizării Judecătoriei Aiud, stabileşte o normă de competenţă teritorială exclusivă privind contravenţiile rutiere reglementate de acest act normativ, de ordine publică, statuând că "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul."
Drept urmare, a concluzionat în sensul că dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 reprezintă o excepţie de la regula generală, anterior menţionată, competenţa instituită de acest text legal fiind una teritorială exclusivă de ordine publică, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 126 C. proc. civ., potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
În consecinţă, instanţa a apreciat că, în cadrul plângerii contravenţionale de natura celei de faţă, în care instanţa este sesizată cu verificarea legalităţii şi a temeinicei unui proces – verbal referitor la obligaţia de a circula pe drumurile publice cu rovinietă, dispoziţia legală relevantă la stabilirea competenţei teritoriale nu este textul art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, ci norma derogatorie, art. 10 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, în baza căreia Judecătoria Aiud este competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Mai mult decât atât, instanţa subliniază că, şi dacă temeiul de drept aplicat de prima instanţă ar fi fost unul corect, raportat la forma în vigoare a art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 de la data sesizării instanţei, tot Judecătoria Aiud ar fi fost instanţa competentă, raportat la domiciliul contravenientului, întrucât competenţa era prevăzută în mod alternativ încă de la data înregistrării plângerii contravenţionale, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., opţiunea privind alegerea între două instanţe deopotrivă competente revenind reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă plângerea contravenţională formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B., prin care a solicitat să se constate nulitatea-procesului-verbal Seria R23, nr. x din data de 04.10.2023 şi să se dispună exonerarea acestuia de la plata amenzii în cuantum de 275 de RON.
Prin procesul-verbal contestat s-a reţinut că "vehiculul tip A, cu nr. de înmatriculare x, aparţinând d-lui A., (...), a circulat la data de 27.07.2023, ora 10:39, (...), în localitatea Vâlcele, jud. Cluj, fără a deţine rovinietă valabilă."
Înalta Curte reţine că potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data sesizării Judecătoriei Aiud, "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul.".
Aşadar, aceste dispoziţii reprezintă o excepţie de la regula generală şi stabilesc o normă de competenţă teritorială exclusivă privind contravenţiile rutiere reglementate de acest act normativ, de ordine publică, pe care părţile nu o pot înlătura.
În consecinţă, în cadrul plângerii contravenţionale de natura celei de faţă, în care instanţa este sesizată cu verificarea legalităţii şi a temeinicei unui proces – verbal referitor la obligaţia de a circula pe drumurile publice cu rovinietă, dispoziţia legală relevantă la stabilirea competenţei teritoriale este cea prevăzută de art. 10 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, în baza căreia Judecătoria Aiud este competentă să soluţioneze prezenta cauză, în fond.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B. în favoarea Judecătoriei Aiud.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.