Contestaţie. Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii
Cuprins pe materii: - Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale. Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- contestație
- măsuri asigurătorii
C. proc. pen., art. 4251, 2502
În condiţiile în care Codul de procedură penală nu cuprinde norme care să stabilească expres categoria bunurilor exceptate de lege de la instituirea sechestrului, dispoziţiile procesual penale se completează cu dispoziţiile procesual civile referitoare la bunurile care, potrivit legii, au un regim privilegiat, neputând face obiectul unei executări silite, fiind neurmăribile. În ceea ce privește limitele urmăririi veniturilor băneşti de către organele judiciare, conform art. 729 alin. (1) lit. b) din Cod procedură civilă, salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net.
I. C. C. J., Secția penală, decizia nr. 139 din 26 februarie 2025
I. Încheierea
Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2022/a3, printre altele, au fost menținute măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților CG, CH, CI, CJ și CK în dosarul nr. X/D/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin ordonanța din 1.07.2020.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, prima instanță a reținut că măsurile asigurătorii au fost instituite, iar apoi menținute cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, iar temeiurile avute în vedere anterior, subzistă pe deplin.
Totodată, s-a reținut că măsurile asigurătorii, în forma în care sunt menținute în prezent, respectă, în cazul fiecăruia dintre cei cinci inculpați, limita prevăzută de lege, întrucât nu depășesc valoarea prejudiciilor pretins produse și, după caz, a celor pretins spălate și valoarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel că este respectată în continuare cerința de proporționalitate care rezultă din dispozițiile art. 249 C. proc. pen.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casație și Justiție
Împotriva acestei încheieri, inculpatul CI a formulat contestație, critica vizând, printre altele, faptul că, deși pensia este singura sursă de venit, măsura sechestrului asigurător a fost dusă la îndeplinire prin înființarea popririi asupra tuturor conturilor deținute de inculpat, inclusiv asupra întregului cuantum al pensiei, neținându-se cont de dispozițiile legii civile.
Examinând cauza dedusă judecății în raport de particularitățile acesteia, de scopul în considerarea căruia măsura a fost dispusă și având în vedere dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit ordonanței nr. X/D/P/2019 din data de 01.07.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, măsura asigurătorie dispusă față de inculpat a fost instituită în considerarea dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 129/2019 prin raportare art. 249 C. proc. pen., pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
În ceea ce privește aducerea la îndeplinire a măsurii, respectiv instituirea măsurii sechestrului asigurător, aceasta s-a realizat prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 08.07.2020, asupra bunurilor imobile deținute de inculpatul CI, cât și a conturilor deținute de inculpat la unitățile bancare, fiind înființată poprirea asupra tuturor sumelor de bani prezente și viitoare ale acestuia.
Astfel, deși ordonanța, cât și procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător nu fac vorbire despre măsura popririi, Înalta Curte reține că în materia măsurilor asigurătorii din dreptul procesual penal, noțiunea de sechestru vizează atât sechestrul penal propriu-zis, cât și poprirea. Practic, în acest caz, sechestrul penal include și poprirea asigurătorie asupra sumelor de bani datorate, cu orice titlu, de terți, condiția fiind ca aducerea la îndeplinire să fie realizată cu respectarea dispozițiilor art. 249 alin. (8) și art. 254 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, art. 249 alin. (8) C. proc. pen. prevede că: nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile exceptate de lege, iar la art. 254 alin. (1) C. proc. pen. se arată că: sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului ori inculpatului sau părții responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de către cel păgubit sunt poprite în mâinile acestora, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanței sau încheierii prin care se înființează sechestrul.
Prin urmare, față de aceste dispoziții imperative, aducerea la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurător trebuie realizată în limitele prevăzute de lege, neputând fi sechestrate bunurile exceptate de lege.
Cu privire la sintagmele „în limitele prevăzute de lege” și „bunurile exceptate de lege”, Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 894/2015, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. (1) teza întâi, alin. (2), (5) și (6), art. 252, art. 2521 și art. 254 C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 168 din 04 martie 2016, Curtea Constituțională a reținut că normele Codului de procedură penală se completează cu dispozițiile procesual civile în materia măsurilor asigurătorii înființate de organele penale, în temeiul art. 2 alin. (2) C.proc.civ., dispozițiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziții contrare. Așa încât, ori de câte ori se va analiza obiectul măsurilor asigurătorii, inclusiv cu privire la limitele legale impuse de lege sub aspectul urmăririi anumitor bunuri, dispozițiile procesual civile sau civile vor fi avute în vedere.
Practic, dispozițiile art. 249 alin. (8) C. proc. pen. reglementează situațiile în care nu poate fi dispus sechestrul, având în vedere titularul bunurilor sau categoria bunurilor ce urmează a fi sechestrate.
Cum Codul de procedură penală nu cuprinde norme care să stabilească expres categoria bunurilor exceptate de lege de la instituirea sechestrului, într-o atare situație dispozițiile procesual penale se completează cu dispozițiile procesual civile referitoare la bunurile care, potrivit legii, au un regim privilegiat, neputând face obiectul unei executări silite, fiind neurmăribile.
Or, în cauza de față, inculpatul tocmai acest aspect reclamă, respectiv faptul că deși legea procesual civilă prevede limita în care veniturile periodice ale unei persoane (salarii, pensii etc.) pot fi urmărite, organele judiciare nu au ținut cont de aceste limite, instituind poprirea cu privire la cuantumul total al venitului net lunar încasat cu titlu de pensie. În acest sens, a arătat că încasează pensia în contul deschis la CM, depunând un extras de cont, cont asupra căruia a fost instituită măsura sechestrului asigurător, iar cu ocazia aducerii la îndeplinire a acestei măsuri a fost înființată poprirea asupra întregului venit încasat cu titlu de pensie. Prin urmare, fiindu-i reținută întreaga pensie, nu-și poate asigura mijloacele de existență.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că susținerile inculpatului sub acest aspect sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. 729 alin. (1) lit. b din C. proc. civ.: salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite: (…) b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Practic, aceste norme reglementează, după cum evidențiază și denumirea marginală, limitele urmăririi veniturilor bănești realizate de către debitor, în cazul de față de organele judiciare.
Prin urmare, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că instituirea popririi s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 729 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condițiile în care inculpatului i-a fost poprit întregul venit încasat cu titlu de pensie, și nu doar o treime din acesta, astfel cum impuneau dispozițiile legii procesual civile.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis contestația formulată de inculpatul CI, a desființat ordonanța nr. X/D/P/2019 din data de 01.07.2020, menținută ulterior prin ordonanțele din datele de 01.03.2021, 11.08.2021 și 19.01.2022 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A desfiinţat în parte încheierea atacată şi, rejudecând, a dispus cu privire la inculpatul CI, restrângerea măsurii sechestrului asigurător asupra contului deschis la banca CM deținut de inculpatul CI la 1/3 (o treime) din venitul net lunar încasat cu titlu de pensie.