Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 22 mai 2024, reclamanta A., a chemat în judecată pârâţii ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE BUCUREŞTI, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CĂLĂRAŞI, solicitând instanţei ca, prin hotărâre judecătorească, să dispună:
- anularea adeverinţei numărul 428RU/15/27.02.2024, emisă de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie;
- anularea deciziei numărul x din 25.03.2024, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, ambele cu privire la data acordării drepturilor de pensie şi a modalităţii de determinare a cuantumului pensiei, în sensul revizuirii pensiei de serviciu şi nu actualizării pensiei şi, pe cale de consecinţă,
- obligarea pârâţilor la emiterea unei noi adeverinţe în care baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare lunară brută şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării să fie calculate cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale VRS de 605,225 RON (conform sentinţei civile nr. 527 din 02 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 2742/18.11.2021 a Curţii de Apel Ploieşti), precum şi cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00, prin punerea în executare a sentinţei civile nr. 275 din 04 martie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia civilă nr. 1705/29.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti şi a sentinţei civile nr. 329 din 10 martie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia civilă nr. 3452/19.11.2020 a Curţii de Apel Piteşti, fără ca indemnizaţia rezultată să fie afectată de prevederile art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru stabilirea dreptului de pensie la valoarea corespunzătoare celor definitiv statuate prin hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate;
- obligarea pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CĂLĂRAŞI la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile sentinţelor civile invocate în prezenta acţiune;
- obligarea pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CĂLĂRAŞI la plata diferentelor de pensie recalculate începând cu data ieşirii la pensie, respectiv 01.05.2021, cu aplicarea actualizării şi dobânzii legale penalizatorii de la data exigibilităţii şi până la data plăţii efective.
Prin sentinţa nr. 3508 din 11 decembrie 2024, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, în litigiile de muncă reclamantul având un drept de opţiune între două instanţe: tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa şi cel în care este situat locul de muncă.
Instanţa a observat că, în cauză, reclamanta nu a invocat şi nici nu a dovedit că are domiciliul/reşedinţa sau locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Dolj.
A reţinut, de asemenea, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 ce a fost impusă de pronunţarea Deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, întrucât acestea se aplică doar atunci când un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa oricăreia dintre instanţele care, potrivit regulilor generale de competenţă, ar urma să soluţioneze cererea în primă instanţă ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
Or, în cauză, reclamanta nu mai avea la data formulării cererii de chemare în judecată calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, sau în cadrul instanţei superioare acestuia, calitate care astfel ar fi atras competenţa Tribunalului Dolj, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, instanţa a reţinut că reclamanta are domiciliul în Călăraşi, judeţ Călăraşi şi că, în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada că la momentul înregistrării acţiunii avea domiciliul/reşedinţa sau locul de muncă la Tribunalul Călăraşi, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2), coroborat cu alin. (2) indice 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 574 din 2 iulie 2025, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, până la data de 01.05.2021, când a fost eliberată din funcţie prin pensionare, conform Decretului prezidenţial nr. 559/2021 şi că aceasta a chemat în judecată pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Călăraşi.
A reţinut că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2), coroborat cu alin. (2) indice 1 C. proc. civ., cu referire la competenţa unei instanţe de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.
A mai arătat instanţa că Tribunalul Călăraşi nu poate judeca un dosar în care este şi parte procesuală, în sens contrar ar fi afectate garanţiile necesare principiului imparţialităţii, reclamanta procedând corect când a sesizat Tribunalul Dolj, cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2), coroborat cu alin. (2) indice 1 C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi şi a învestit Tribunalul Dolj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, în care Tribunalul Călăraşi are calitatea de pârât.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Alineatul (21) al art. 127 C. proc. civ. indică faptul că dispoziţiile citate mai sus se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, iar ultimul alineat al aceluiaşi articol prevede că normele amintite se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reţine că reclamanta şi-a încetat activitatea de judecător la Tribunalul Călăraşi, astfel că nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. (1) al art. 127 C. proc. civ.
Însă, cât timp Tribunalul Călăraşi are calitatea de pârât, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., care recunosc reclamantei dreptul de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în raza oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă, potrivit legii.
Această normă legală reglementează un drept de opţiune al reclamantei, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată, fie la instanţa competentă potrivit legii, fie la o altă instanţă, de acelaşi grad, din raza unei curţi de apel învecinate.
Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care poate alege între mai multe instanţe deopotrivă competente; odată exercitat dreptul de opţiune, competenţa instanţei alese, consolidându-se, se definitivează.
Întrucât reclamanta a ales să adreseze cererea sa Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că instanţa astfel sesizată a devenit competentă teritorial să soluţioneze litigiul.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.