Şedinţa publică din data de 19 martie 2025
Asupra recursului de faţă, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, secţia Civilă la 30.01.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Agenţia Suceava, solicitând ca acestea să fie obligate să-i plătească suma de 2.000.000 RON, cu titlu de daune-interese pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial pe care i l-au cauzat prin modalitatea de executare a contractului de credit nr. x/15.05.2006.
Prin sentinţa civilă nr. 3189/23.06.2023, Judecătoria Suceava, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.
Astfel sesizat, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 190/31.10.2023, prin care a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea, ca prescrisă.
Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel; prin întâmpinare, B. S.A. a invocat excepţiile nulităţii şi tardivităţii căii ordinare de atac.
Prin decizia nr. 168/16.05.2024, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins atât excepţiile invocate, cât şi apelul.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de A., care a solicitat admiterea cererii şi acordarea daunelor-interese în sumă de 2.000.000 RON.
Prin memoriul transmis instanţei de apel la 03.07.2024, prin poştă, autorul recursului a învederat contextul factual în care a formulat acţiunea şi a evidenţiat împrejurările în care a suferit prejudiciul nepatrimonial a cărui reparare o pretinde.
Motivele de recurs nu au fost încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
La 10.10.2024, recurentul a transmis instanţei supreme un set de motive de recurs, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 3.000 RON, a dobânzilor în sumă de 45.000 RON, a pierderilor de 67.135 RON, respectiv de 115.135 RON, precum şi a sumei de 3.000.000 RON, cu titlu de daune morale.
Prin întâmpinare, B. S.A. a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, atât pentru neindicarea motivelor de legalitate, cât şi pentru încălcarea obligaţiei de depunere a căii de atac la instanţa a cărei hotărâre se atacă, în condiţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ.
Stabilind ordinea de soluţionare a excepţiilor, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii recursului, sens în care reţine următoarele:
În conformitate cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Decizia atacată a fost comunicată recurentului la 17.06.2024, iar recursul a fost depus prin poştă la 03.07.2024.
Ca atare, calea extraordinară de atac de faţă a fost declarată cu respectarea termenului de 30 zile, reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte constată că excepţia analizată este nefondată.
Excepţia nulităţii recursului a fost fundamentată de autoarea ei pe două coordonate; prima dintre ele aduce în dezbatere nesocotirea art. 490 alin. (1) C. proc. civ. şi este nefondată, de vreme ce recursul a fost depus la instanţa de apel, prin intermediul poştei, astfel cum rezultă atât din plicul aflat la dosarul cauzei, cât şi din adresa de înaintare a dosarului comunicată de Curtea de Apel Suceava; prin urmare, din această perspectivă, sancţiunea nulităţii nu este incidentă.
Examinată prin prisma art. 489 alin. (2) C. proc. civ. însă, excepţia nulităţii este fondată.
Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform alin. (3) teza întâi al aceluiaşi articol, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Articolul 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. dispune că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (...). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate relevă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Transpunând aceste considerente teoretice în analiza căii de atac, Înalta Curte constată că, validând sentinţa tribunalului, curtea de apel a reţinut că termenul de prescripţie de 3 ani - reglementat atât de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, cât şi de art. 2.517 C. civ. - s-a împlinit anterior datei începerii procesului, 30.01.2023, cel mai târziu în anul 2017. A avut în vedere că scadenţa anticipată a împrumutului contractat de autorul demersului judiciar prin contractul de credit nr. x/15.05.2006 a intervenit în anul 2013, iar executarea silită a imobilului deţinut de acesta s-a finalizat în anul următor.
Aceste considerente ale instanţei de prim control judiciar, care au stat la fundamentul dispoziţiei de respingere a apelului, nu au fost combătute de către autorul căii de atac, care şi-a centrat susţinerile în jurul modalităţii în care i s-a creat prejudiciul moral, deşi nu fondul pretenţiilor a fost analizat de instanţele de fond, cât timp acestea au constatat, prioritar, că dreptul la acţiune s-a stins, prin prescripţie.
Criticile expuse în recurs nu sunt, aşadar, încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind astfel încălcat art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impune recurentului dezvoltarea unor motive de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei recurate, căci scopul căii extraordinare de atac, prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., este cel de a verifica conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În considerarea argumentelor ce precedă, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii şi, reţinând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii şi, ca o consecinţă, va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1), cu aplicarea art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Admite excepţia nulităţii recursului şi, în consecinţă:
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 168/16.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2025.