Şedinţa publică din data de 26 martie 2025
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2018 la data de 08.11.2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâtele Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea în solidar a pârâtelor Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa la restituirea contravalorii integrale a mărfurilor confiscate şi valorificate de către organele fiscale în temeiul art. 41 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ca efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară luării măsurilor de blocare şi confiscare dispuse în temeiul O.U.G. nr. 202/2008, urmând a dispune: obligarea pârâtelor la plata sumei de 7.347.599,29 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea mărfurilor proprietatea reclamantei, ce au făcut obiectul confiscării şi suma restituită de către organul fiscal, obligarea la plata sumei actualizate cu indicele de inflaţie şi obligarea la plata dobânzii legale aferente valorii totale a mărfurilor confiscate, aceste valori urmând a se calcula de la data de 18.09.2015(B.), respectiv 29.10.2015 (C.) şi până la data plăţii integrale, urmând a se calcula fracţionat, ţinându-se cont şi de plăţile parţiale efectuate de organele fiscale.
A mai solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor suportate în litigii, precum şi pentru demersurile efectuate pe cale administrativă, ce au avut ca obiect contestarea măsurilor de blocare, a sancţiunilor contravenţionale şi a măsurilor de executare silită, astfel: pârâta Ministerul Finanţelor Publice-la plata sumei de 60.000 euro plus TVA, onorariu avocaţial pentru toate demersurile judiciare şi extrajudiciare/administrative făcute pentru anularea Ordinelor de blocare nr. 1143/08.09.2015 şi nr. 1407/29.10.2015, pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa la plata sumei de 10.000 euro+TVA, onorariu avocaţial, pentru demersurile efectuate în scopul anulării măsurii confiscării şi pentru reprezentarea în instanţă pentru toate litigiile/demersurile ce au avut legătură cu procesul-verbal emis de pârâtă, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata sumei de 10.000 euro+TVA, onorariu avocaţial, pentru litigiul având ca obiect contestaţie la executare împotriva executării silite pornite de pârâtă, în mod abuziv, în baza procesului-verbal de contravenţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1225/13.08.2019, Tribunalul Constanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa; a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 7.347.599,29 RON către reclamantă, reprezentând prejudiciul constând în diferenţa dintre valoarea mărfurilor ce au făcut obiectul confiscării şi suma restituită reclamantei de către pârâte, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie; a obligat pârâtele la plata dobânzii legale aferente debitului, ce se va calcula începând cu data de 18.09.2015, respectiv 29.10.2015 şi până la data achitării efective şi integrale; a obligat pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata sumei de 3.000 Euro, în echivalent RON la data plăţii, plus TVA, către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat în dosarul nr. x/2015.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A. S.A. şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.
Prin decizia civilă nr. 450/02.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Administraţei Judeţene a Finanţelor Publice Constanţa pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi anularea apelului formulat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant; admiterea apelurilor declarate de apelantele A. S.A., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, anularea sentinţei civile nr. 1225/13.08.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1422/16.12.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a dispus: respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ca neîntemeiată, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea contravalorii integrale a mărfurilor confiscate şi valorificate de către organele fiscale; respingerea cererii de chemare în judecată privind restituirea contravalorii integrale a mărfurilor confiscate şi valorificate de către organele fiscale formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa şi obligarea pârâtei Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa la plata sumei de 30.000 Euro, în echivalent RON la data plăţii, plus TVA, către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat pentru toate demersurile efectuate în scopul anulării măsurii confiscării, luate prin procesul-verbal de contravenţie, respectiv asistarea şi reprezentarea în instanţă pentru toate acţiunile ce au avut legătură cu procesul-verbal emis de pârâtă; admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 7.347.599,29 RON către reclamantă, reprezentând prejudiciul constând în diferenţa dintre valoarea mărfurilor ce au făcut obiectul confiscării şi suma restituită reclamantei de către pârâte, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente debitului, ce se va calcula începând cu data de 18.09.2015, respectiv 29.10.2015 şi până la data achitării efective şi integrale; obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata sumei de 3.000 Euro, în echivalent RON la data plăţii, plus TVA, către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat în dosarul nr. x/2015; admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 20.000 Euro, în echivalent RON la data plăţii, plus TVA, către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat pentru toate demersurile judiciare şi extrajudiciare/administrative făcute pentru anularea Ordinelor de blocare nr. 1143/08.09.2015 şi nr. 1407/29.10.2015; respingerea, în rest, a pretenţiile solicitate.
Împotriva sentinţei civile nr. 1422/16.12.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa au declarat apel reclamanta A. S.A. şi pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa în nume propriu şi în calitate de mandatar al Ministerului Finanţelor în baza mandatului nr. x/11.12.2018, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.
Prin decizia civilă nr. 105/LP din 19.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a fost respins apelul declarat de A. S.A., ca nefondat. Au fost admise apelurile declarate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa. A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 1422/16.12.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în sensul că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa. A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesual pasivă. A fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă 2 Constanţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa având ca obiect obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a sumei de 7.347.599,29 RON actualizată cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale aferente debitului, ca nefondat. A fost menţinută soluţia dispusă de prima instanţă de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Direcţia Generală Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă 2 Constanţa şi de respingere a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 7.347.599,29 RON actualizată cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale aferente debitului ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă. A fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa având ca obiect obligarea la plata sumei de 60.000 euro, reprezentând cheltuieli de judecată, ca nefondat. A fost menţinută soluţia de obligare a Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală prin Direcţia Regională Antifraudă 2 Constanţa la plata catre reclamanta A. S.A. a contravalorii în RON la cursul BNR de la data plăţii a sumei de 30.000 euro plus TVA, reprezentând cheltuieli de judecată. A fost menţinută soluţia de obligare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata către reclamantă a sumei de 3.000 euro plus TVA - contravaloare în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi A. S.A.
Motivele de recurs formulate de A. S.A. sunt, în esenţă, următoarele:
Recurenta susţine că formulează recurs doar în ceea ce priveşte soluţia dată de curtea de apel cu privire la capătul 1 de cerere în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa. Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat prevederile legale incidente în cauză, respectiv dispoziţiile Ordonanţei de Guvern nr. 2/2001, ale Ordonanţei de Guvern nr. 14/2007 şi ale art. 1357 C. civ.
În acest sens, recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat dispoziţiile legale care stabilesc suma ce trebuia plătită acesteia cu titlu de valoare de circulaţie a mărfurilor confiscate conform procesului-verbal de contravenţie nr. x/09.11.2015, ca urmare a anulării confiscării.
Potrivit recurentei, curtea de apel a interpretat în mod greşit dreptul material aplicabil, neaplicând dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2011. Astfel, arată autoarea recursului, curtea de apel a reţinut că pentru restituirea valorii de circulaţie a mărfurilor confiscate, astfel cum a fost stabilită prin raportul de evaluare administrat în faţa instanţei de apel, este necesară existenţa unei culpe a autorităţii care a dispus valorificarea, fără a exista o asemenea condiţie în textul de lege. Mai arată recurenta că instanţa de apel a făcut abstracţie de faptul că prin decizie definitivă a instanţei de judecată, confiscarea fusese anulată, astfel născându-se dreptul acesteia de a fi despăgubită cu valoarea de circulaţie a mărfurilor, astfel cum este stabilită prin raport de evaluare dispus de către instanţă.
Totodată, recurenta arată că în condiţiile valorificării cantităţii de 15.428,6256 tone metrice de făină de grâu, care fusese confiscată, sub valoarea de circulaţie stabilită prin raportul de evaluare administrat în cauză în faţa instanţei, nu era necesară îndeplinirea unei alte condiţii, exceptând constatarea anulării confiscării şi constatarea valorii stabilite prin raportul de evaluare. Astfel, arată recurenta, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 41 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, condiţionând despăgubirea la valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în instanţă, de existenţa unei fapte ilicite a pârâtei.
De asemenea, autoarea căii de atac arată că prin cererea de chemare în judecată a invocat prevederile art. 41 din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001, precum şi cele ale art. 1349 şi art. 1357 C. civ.
Mai arată recurenta că susţinerea acesteia legată de modul de depozitare precar al făinii şi valorificarea târzie, a urmărit atragerea răspunderii Ministerului Finanţelor Publice care a emis Ordinele de blocare şi a Direcţiei Generale Antifraudă care a dispus confiscarea. În acelaşi timp, a reprezentat o justificare a motivului pentru care valorificarea s-a realizat la un preţ inferior valorii de circulaţie a mărfurilor. Or, instanţa de apel era obligată să se raporteze la dispoziţiile legale invocate şi să oblige Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa la restituirea sumei solicitate cu titlu de diferenţă de valoare a făinii, chiar dacă a constatat că nu există o răspundere a Ministrului Finanţelor Publice şi a Direcţiei Generale Antifraudă, conchide recurenta.
În continuare, recurenta prezintă speţe de practică judiciară în materie şi concluzionează că raţionamentul curţii de apel prin care s-a reţinut că suma ce a fost restituită societăţii recurente este de natură a realiza repunerea părţilor în situaţia anterioară, este greşit, întrucât aceasta a fost privată de un beneficiu pe care l-ar fi obţinut prin vânzarea cantităţii de făină, confiscare anulată ulterior.
Cu privire la situaţia de fapt, recurenta arată că prin decizia civilă nr. 2046 din 07.10.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2015 a fost anulată confiscarea cantităţii de 15.428 tone de făină. Urmare a anulării confiscării, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a restituit către societatea recurentă suma obţinută din vânzarea mărfii confiscate, rămânând de plată către aceasta, suma reprezentând diferenţa dintre valoarea de circulaţie a făinii, stabilită prin raport de evaluare, şi suma plătită.
Recurenta-reclamantă arată că temeiul de drept care stă la baza pretenţiilor acesteia îl reprezintă art. 41 din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001 care reglementează principiul restabilirii situaţiei anterioare confiscării mărfurilor şi restituirea contravalorii mărfurilor confiscate şi ulterior valorificate de către organele fiscale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data blocării bunurilor până la acoperirea integrală a debitelor. Potrivit recurentei, aceste prevederi se coroborează şi cu dispoziţiile din materia răspunderii civile delictuale referitoare la repararea prejudiciului, respectiv art. 1381 C. civ.. Totodată, recurenta susţine că în dosar există 3 valori de circulaţie certe, respectiv valoarea de achiziţie a făinii de către A. S.A., valoarea de vânzare a făinii de către A. S.A. şi valorile din raportul de expertiză dispus în faza apelului. Mai arată recurenta că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a restituit acesteia o despăgubire de doar 10.260.035,60 RON, sens în care a solicitat plata diferenţei, respectiv suma de 7.347.599,29 RON.
În drept recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Motivele de recurs formulate de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sunt, în esenţă, următoarele:
Recurentul susţine că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respective a prevederilor art. 452 alin. (1) şi art. 453 C. proc. civ.. În acest sens, recurentul redă situaţia de fapt cu privire la controlul efectuat de către inspectorii din cadrul Direcţiei Regionale Antifraudă 2 Constanţa şi al sancţiunilor dispuse de către aceştia faţă de societatea A. S.A. În continuare autorul căii de atac prezintă istoricul litigiului nr. x/2015, având ca obiect plângere contravenţională formulată de societatea A. S.A. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, precum şi soluţiile pronunţate. Potrivit recurentului, soluţiile pronunţate de către instanţele de judecată au vizat reindividualizarea sancţiunii, iar acest aspect nu echivalează cu inexistenţa faptei, sens în care în opinia autorului recursului, Agenţia Naţională de Adminsitrare Fiscală-prin Direcţia Regională Antifraudă 2 Constanţa a câştigat procesele. În opinia recurentului, menţinerea soluţiei de obligare a acestuia la plata sumei de 30.000 euro cheltuieli de judecată este neîntemeiată.
Sub un alt aspect, recurentul arată că în ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 euro la care a fost obligată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili solicită exonerarea/reanalizarea cuantumului acestora. Recurentul arată că faţă de complexitatea şi activitatea propriu-zisă desfăsurată de către avocat, cuantumul acordat este nepotrivit de mare. În continuare, recurentul prezintă istoricul litigiului din dosarul nr. x/2015 şi în raport de care a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 euro.
În drept recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A.
Înalta Curte reţine că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Criticile referitoare la aplicarea greşită a prevederilor art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, a dispoziţiilor din Ordonanţa de Guvern nr. 14/2007, pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi a art. 1357 C. civ., nu vor fi însuşite de Înalta Curte.
Potrivit art. 41 din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001 " (1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condiţiile legii. (2) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. (3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor."
Totodată, conform art. 1357 C. civ., " (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă."
Înalta Curte constată că, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale şi a reţinut, în urma stabilirii situaţiei de fapt şi a unei analize judicioase a probatoriului administrat, că în speţă nu s-a dovedit faptul că valorificarea făinei în data de 19.02.2016 s-a realizat la un preţ mai mic decât preţul de piaţă.
Se observă că instanţa de apel a reţinut că nu s-au administrat probe de către societatea recurentă, în sensul că valoarea de vânzare ar fi fost diminuată de o eventuală deterioare a mărfii cauzată de condiţiile de depozitare şi a apreciat că valorificarea produsului în interiorul termenului de garanţie al acestuia, respectă dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, neexistând un raport de cauzalitate în privinţa prejudiciului invocat de recurenta-reclamantă.
Contrar criticilor recurentei, instanţa supremă reţine că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, întrucât hotărârea definitivă nr. 2046/07.10.2016 pronunţată în dosarul civil nr. x/2015, prin care s-a dispus revocarea măsurilor dispuse, de confiscare a mărfii, a survenit ulterior, când procedura de valorificare a mărfii fusese finalizată. De asemenea, se observă că valorificarea mărfii s-a făcut la preţul stabilit prin evaluarea efectuată la data de 15.12.2015, evaluare efectuată la un interval scurt de la momentul blocării mărfii şi trecerii acesteia în proprietatea statului, iar preţul obţinut a fost cel determinat cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007, astfel că în mod corect a constatat curtea de apel că vânzarea mărfii după 5 luni de la blocare nu a produs niciun prejudiciu recurentei-reclamante în privinţa preţului încasat.
Ca atare, instanţa supremă reţine că susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de apel a încălcat prevederile legale, condiţionând despăgubirea la valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului, de existenţa unei fapte ilicite a intimatei-pârâte, sunt nefondate. Astfel cum rezultă din actele dosarului, cererea de chemare în judecată formulată de către recurenta-reclamantă a fost întemeiată atât pe prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cât şi pe prevederile C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Aşadar, Înalta Curte constată că în mod judicios instanţa de apel, analizând dispoziţiile legale privind răspunderea civilă delictuală, coroborat cu situaţia de fapt şi probatoriul administrat, a constatat că nu se poate reţine o culpă în procedura de valorificare a bunurilor, întrucât autorităţile statului au respectat dispoziţiile legale de la momentul efectuării vânzării, astfel că, în mod corect, a admis apelul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa pe acest aspect.
Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu respectarea normelor materiale aplicabile în materie, ţinând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului, aşa încât nu se poate reţine un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă, cu privire la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.
Instanţa supremă reţine că, deşi invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul, în expunerea motivelor de recurs, a reluat criticile exprimate prin cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.
Astfel, susţinerile cu privire la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 euro, precum şi trimiterea la situaţia de fapt, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.
Reiterarea motivelor de apel nu echivalează cu dezvoltarea motivelor de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată. Prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurentul tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.
Totodată, Înalta Curte reţine că afirmaţiile referitoare la cuantumul de 3.000 de euro al cheltuielilor de judecată la care a fost obligată Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac, deoarece, aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 105/LP din 19 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi şi va anula recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 105/LP din 19 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANŢELOR - AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva deciziei civile nr. 105/LP din 19 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2025.