Şedinţa publică din data de 14 mai 2025
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 05.07.2019, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. au solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor sume: către reclamanta A. - 1.000.000 (un milion) de euro, in echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale în temeiul disp. art. 1391 alin. (1) C. civ. către reclamantul B. - 1.000.000 (un milion) de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale în temeiul disp. art. 1391 alin. (1) C. civ.
Prin senţinţa civilă nr. 3251 din 20.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a anulat ca netimbrată cererea formulată de către reclamantul B., a admis în parte cererea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 48.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii) cu titlu de daune morale, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A., ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. suma de 4.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert.
Împotriva acestei decizii, au formulat apel A. şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A.
Prin decizia civilă nr. 1268A din 24.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..
Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:
Recurenta-reclamantă susţine că decizia atacată este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind pronunţată cu încălcarea principiului dreptului la un process echitabil şi al dreptului la apărare. În acest sens, recurenta precizează că instanţa de apel a respins apelul declarat de aceasta referitor la cuantificarea daunelor morale, fără a motiva în fapt şi în drept soluţia pronunţată. Potrivit recurentei, motivarea instanţei de apel este generică, întrucât nu face nicio apreciere a fondului şi a probelor, nemotivând de ce apelul este nefondat. În opinia recurentei, instanţa de apel nu s-a raportat la consecinţele nefaste cauzate de accidentul feroviar şi nici la împrejurarea că, ulterior acestui accident, atât starea de sănătate, cât şi viaţa acesteia au fost grav afectate, iar suma de 48.000 euro nu este nici pe departe echitabilă sau suficientă pentru a duce la o reparaţie integrală a prejudiciului.
Sub un alt aspect, recurenta susţine că deşi a a formulat apel împotriva soluţiei dispuse de către instanţa de fond prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, curtea de apel nu a arătat de ce apelul acesteia este nefondat. Totodată, potrivit recurentei, motivarea respingerii apelului declarat de aceasta nu există, ceea ce duce la încălcarea principiului efectului devolutiv al apelului, al dreptului la apărare şi la un proces echitabil.
În drept, recurenta-reclamantă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-reclamante prin care se arată că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel.
Astfel, prin criticile formulate, autoarea recursului aduce în dezbatere, în esenţă, problematica stabilirii unui anumit cuantum al daunelor morale pentru repararea unui prejudiciu. Cuantumul daunelor morale, stabilit de instanţa de apel, conform circumstanţelor particulare ale cauzei, reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate, necenzurabilă în recurs.
Nemulţumirile recurentei şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privire la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.
Totodată, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei referitoare la încălcarea principiului efectului devolutiv al apelului, al dreptului la apărare şi la un proces echitabil, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi în ce mod au fost încălcate principiile procesuale.
Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte reţine că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurentă-reclamantă cu privire la modul în care instanţa de apel a analizat probele în stabilirea daunelor morale şi cele referitoare la situaţia de fapt stabilită în urma analizei probatoriului administrat cu privire la prejudiciul suferit de către recurenta-reclamantă.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.
Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1268A din 24 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii.
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1268A din 24 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.