Şedinţa publică din data de 22 mai 2025
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 05.10.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamanta a sumei de 64.000 euro, reprezentând prejudiciu.
La 31.01.2018, pârâta B. S.R.L. a depus la dosar o cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumelor de 21.900 euro, precum şi, în continuare, de 2.500 euro/lună până la definitivarea cauzei, incluzând şi lipsa de folosinţă a remorcii.
Prin sentinţa civilă nr. 1300/26.04.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 216/27.09.2018, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Prin decizia nr. 4978/16.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1685/07.07.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea ca fiind lipsită de interes; a respins ca nefondată cererea reconvenţională şi a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 225/09.02.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a anulat ca tardiv apelul.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, a susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că cererea de apel a fost depusă tardiv, având în vedere că sunt incidente considerentele deciziei nr. 45/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen".
În final, a subliniat că apelul a fost înregistrat în termenul legal, calculat în baza art. 181 alin. (2) C. proc. civ.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
La 21.05.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar note scrise, precizând că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce va fi pronunţată.
Analizând actele dosarului şi hotărârea atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurenta susţine că apelul său nu era tardiv, invocând considerentele deciziei nr. 45/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi regulile de calcul ale termenului prevăzute de art. 181 alin. (2) C. proc. civ.
Critica nu poate fi primită.
În urma propriilor verificări efectuate, Înalta Curte arată că cererea de apel a fost transmisă prin e-mail la 07.09.2023, ora 18:03, după ora la care activitatea încetează la instanţă, viza de înregistrare având data de 08.09.2023.
În prealabil, se arată că prezentul litigiu a început la 05.10.2017, astfel că în conformitate cu regulile cuprinse în art. 24 şi art. 25 (1) C. proc. civ. se vor aplica dispoziţiile C. proc. civ. de la data sesizării instanţei de judecată, nefiind aplicabile dispoziţiile procedurale ale Legii nr. 310/2018 prin care s-au adus modificări şi completări C. proc. civ.
Potrivit art. 182 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură", iar conform alin. (2), dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă (cum este şi cererea transmisă prin fax/e-mail), termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, respectiv ora 1600, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 3243/2022.
Prin decizia nr. 34/15.05.2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 803/11.10.2017, obligatorie pentru instanţele de judecată, potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen".
Decizia nr. 45/22.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de care se prevalează recurenta, interpretează aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. în forma lor modificată prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 21.12.2018, şi, ca atare, este inaplicabilă ratione temporis cauzei.
Cum apelul a fost transmis prin e-mail în ultima zi, după încetarea programului instanţei, - 07.09.2023, ora 18:03 - instanţa de apel în mod corect a anulat apelul ca tardiv formulat.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că decizia atacată este legală, iar criticile prezentate de recurentă nu justifică adoptarea unei dispoziţii de casare, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225/09.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.