Şedinţa publică din data de 22 mai 2025
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 02.03.2022, reclamantul Centrul Medical "A." S.R.L. a chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze răspunsul C.A.S.M.B. nr. 230347/31.08.2021 şi să oblige pârâta la plata sumei de 2.323.802,70 RON, reprezentând cheltuieli efectiv realizate în luna iulie 2021 pentru îngrijirea pacienţilor infectaţi cu virusul COVID-19, sumă ce trebuia decontată din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Ulterior, la 25.03.2022, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care a solicitat anularea răspunsurilor C.A.S.M.B. nr. 230347/31.08.2021 şi nr. 86913/25.02.2022 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 2.323.802,70 RON, reprezentând cheltuieli efectiv realizate în luna iulie 2021 pentru îngrijirea pacienţilor infectaţi cu virusul COVID-19, sumă ce trebuia decontată din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Prin sentinţa civilă nr. 1087/07.05.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea, a anulat adresele de răspuns nr. x/31.08.2021 şi nr. y/25.02.2022 şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.297.974,12 RON, reprezentând totalul cheltuielilor suportate de reclamant pentru asigurarea suportului necesar îngrijirii pacienţilor cu COVID-19 internaţi în luna iulie 2021, precum şi cheltuielile de judecată în sumă totală de 54.618,02 RON.
Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1560A/24.10.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii civile, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt şi a parcursului judiciar, a susţinut că valoarea reală a contractului aferentă lunii iulie 2021, asumată de către părţi conform convenţiei, a fost în sumă totală de 1.391.947,49 RON, sumă facturată de reclamant şi deja achitată.
Invocând art. 215 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 696/2021, recurenta a susţinut că suplimentarea valorii de contract la nivelul cheltuielilor efectiv realizate pentru luna iulie 2021 nu era justificată, întrucât, potrivit raportărilor din aplicaţia SIUI, niciun pacient nu figura internat/externat suspect/confirmat COVID în perioada respectivă. În acest context, a afirmat că instanţa de apel a apreciat greşit că, deşi bazele de date analizate nu evidenţiau cazuri COVID pentru perioada iulie 2021 la nivelul Municipiului Bucureşti şi, implicit, la nivelul B., informaţiile furnizate de reclamant ar demonstra că respectivele cheltuieli nu sunt fictive sau nejustificate.
Recurenta a criticat reţinerea instanţei de apel potrivit căreia nu ar fi indicat niciun temei legal care să impună raportarea pacienţilor în aplicaţia SIUI, precum şi concluzia că lipsa acestei raportări nu ar justifica refuzul de decontare a sumelor pretins cheltuite de reclamant; în acest sens, a făcut trimitere la art. 5 lit. b) din contract, care prevede că decontarea serviciilor medicale se realizează în baza documentelor justificative transmise în format electronic, aferente serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate conform Ordinului MS/CNAS nr. 397/836/2018, şi în limita valorii de contract.
În continuare, a arătat că instanţa de apel a apreciat eronat că reclamantul a făcut dovada înregistrării în SIUI a serviciilor prin memoriul adresat C.A.S.M.B. şi a sancţionat nejustificat răspunsul din adresa nr. x/25.02.2022, prin care recurenta a precizat că nu are atribuţii în gestionarea aplicaţiei SIUI.
Un alt argument al recurentei se referă la interpretarea art. 215 alin. (21) din H.G. nr. 696/2021, arătând că instanţa a aplicat greşit normele de drept material atunci când a apreciat că sintagma "pot" nu conferă pârâtei dreptul de apreciere asupra efectuării decontării, ci doar posibilitatea de a efectua această decontare în condiţii de excepţie. Potrivit pârâtei, dacă legiuitorul ar fi dorit să impună o obligaţie automată, ar fi utilizat termenul "trebuie".
În final, a susţinut că reclamantul avea obligaţia de a raporta activitatea prestată în aplicaţia SIUI în vederea validării şi decontării serviciilor medicale, iar în lipsa îndeplinirii acestei obligaţii nu puteau fi decontate toate cheltuielile efectuate de unitatea sanitară la nivel realizat. În plus, consideră neîntemeiată concluzia curţii de apel potrivit căreia nu ar constitui o discriminare faţă de ceilalţi furnizori plata către reclamant a serviciilor, în condiţiile nerespectării prevederilor legale în vigoare.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 20.02.2025, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate.
Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:
Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Analiza memoriului de recurs conduce la concluzia că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva hotărârii atacate, care să poată fi circumscrise în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că refuzul său de a deconta toate cheltuielile efectuate de intimat ar fi fost justificat, în condiţiile în care acesta nu a făcut o raportare efectivă a pacienţilor infectaţi cu COVID în perioada aferentă lunii iulie 2021 în aplicaţia SIUI; de altfel, mai reproşează curţii de apel faptul că în mod greşit a acordat valoare probatorie memoriului adresat de intimat către C.A.S.M.B., considerându-l o dovadă a înregistrării a serviciilor în SIUI, susţinând că a fost sancţionată nejustificat pentru răspunsul din adresa nr. x/25.02.2022, prin care preciza că nu are atribuţii în gestionarea aplicaţiei SIUI; de asemenea, a mai arătat că instanţa de apel ar fi interpretat greşit normele de drept material, apreciind că sintagma "pot" din art. 215 alin. (21) din H.G. nr. 696/2021 nu conferă recurentei dreptul de apreciere asupra efectuării decontării, ci doar posibilitatea de a efectua această decontare în condiţii de excepţie.
În realitate, însă, aceste susţineri nu configurează veritabile critici de nelegalitate, ci reprezintă o încercare a recurentei de a obţine o reanalizare în recurs a argumentelor şi o reapreciere a probelor deja examinate în apel, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală; astfel, deşi invocă formal încălcarea normelor de drept material, recurenta reiterează argumente deja analizate de instanţa de apel, referitoare la refuzul său cu privire la solicitarea reclamantului de a i se achita contravaloarea tuturor cheltuielilor efectiv realizate pentru asigurarea suportului necesar îngrijirii pacienţilor invectaţi cu virusul COVID-19 din bugetul Fondului Naţional de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei de recurs să reevalueze aspectele de fapt.
Astfel, recurenta nu propune un raţionament care să invalideze aplicarea normelor de drept de către instanţa de prim control judiciar care să poată fi analizat, ci urmăreşte o reevaluare a materialului probator în cauză, exprimându-şi dezacordul faţă de modul în care instanţa de apel a apreciat probele şi a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la decontarea cheltuielilor efectiv realizate în contextul pandemic. Mai mult, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.
Aşadar, susţinerile recurentei nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.
Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1560A/24.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Medical "A." S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.