Şedinţa publică din data de 22 mai 2025
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost înregistrată o cerere de revizuire formulată de A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 12/11.01.2024, pronunţată de aceeaşi instanţă, fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din 07.08.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis cererea de abţinere formulată de doamna judecător C. şi domnul judecător D., a respins ca rămasă fără obiect cererea de recuzare privind membrii completului C2Va şi ca lipsită de obiect cererea de asistenţă judiciară sub forma scutirii taxei judiciare de timbru; a respins ca lipsită de interes cererea de asistenţă judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu; a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013 şi cererea de recuzare a Curţii de Apel Galaţi şi a judecătorilor Curţii de Apel Galaţi; a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41-53 C. proc. civ., prin raportare la art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53 şi art. 148 din Constituţia României.
Prin încheierea din 07.08.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de asistenţă judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu formulată de A.; a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ., O.U.G. nr. 51/2008, O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 396 alin. (2) C. proc. civ. a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte cererea de reexaminare ajutor public judiciar, formulată în numele societăţii B. S.R.L. şi a anulat-o ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant; a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de A..
Prin decizia nr. 208/2024 din 07.08.2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al societăţii B. S.R.L. şi a respins cererea de revizuire ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată de A..
Împotriva încheierii din 07.08.2024, cu privire la dispoziţiile date asupra cererilor de recuzare, A. şi B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, au invocat nelegalitatea încheierii în privinţa dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare împotriva Curţii de Apel Galaţi şi a judecătorilor acestei instanţe, susţinând că nu a fost formulată o astfel de solicitare. În plus, au invocat nulitatea soluţiei, în raport cu nerespectarea normelor de procedură privind competenţa materială a instanţei, coroborat cu nelegala alcătuire a completului şi neîndeplinirea cerinţelor prealabile de timbraj.
Referitor la dispoziţia de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei judiciare, au susţinut că, deşi era prevăzută cu drept de reexaminare, instanţa nu a respectat obligaţia şi cerinţa ca respectiva soluţie să fie supusă controlului instanţei superioare, păşind la soluţionarea pe fond a cauzei.
În ceea ce priveşte cererea de sesizarea Curţii Constituţionale şi cea de asistenţă judiciară, recurenţii au invocat nulitatea hotărârii şi excepţia prematurităţii soluţionării acestora, precum şi încălcarea dreptului la un proces echitabil, apreciind că este ilogică pronunţarea instanţei asupra acestora anterior soluţionării definitive a cererii de ajutor public judiciar.
Privitor la dispoziţia de respingere a cererii de recuzare a completului C2Va, au evidenţiat că iniţial au formulat o cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea de plata taxei judiciare de timbru care a fost respinsă, însă fără ca soluţia să devină definitivă, iar instanţa a păşit la soluţionarea recuzării, cu încălcarea flagrantă a dreptului de acces a căii de atac a recursului.
În continuare, au evidenţiat că în cauză a fost formulată o declaraţie de abţinere în aceeaşi zi, când a fost respinsă cererea de recuzare, la ora 10, ulterior soluţionării dosarului de fond nr. x/2024, ce a avut ca obiect reexaminare asistenţă judiciară; această declaraţie de abţinere a fost soluţionată fără ca recurenţii să fie încunoştinţaţi de noua componenţă a completului.
Au mai susţinut că la termenul din 07.08.2024, instanţa a pronunţat două încheieri distincte în acelaşi dosar, lipsind orice dovadă, în sensul că soluţiile privind recuzarea sau abţinerea s-au pronunţat anterior şi nu ulterior pronunţării primei încheieri şi soluţiei privind sesizarea Curţii Constituţionale şi respingerea cererii de reexaminare asistenţă judiciară, situaţie ce atrage nulitatea absolută.
Totodată, au invocat jurisprudenţa instanţei supreme şi puterea de lucru judecat, cu referire la deciziile nr. 270/28.01.2015 şi nr. 3115/20.10.2017.
Recurenţii au mai invocat şi nulitatea hotărârii vizând dispoziţia de inadmisibilitate a cererii de recuzare, în argumentarea căreia au arătat că motivarea este speculativă, părtinitoare, răzbunătoare şi chiar abuzivă; de altfel, instanţa nu a fost legal alcătuită, iar judecătorii care au soluţionat cauza, ca şi toţi judecătorii Curţii de Apel Galaţi erau incompatibili, datorită existenţei mai multor litigii aflate pe rolul acesteia, instanţa figurând ca parte litigantă de pârâtă.
Potrivit recurenţilor, judecătorii nu erau competenţi să judece cauzele lor, având în vedere decizia nr. 290/26.04.2018 a Curţii Constituţionale referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., precum şi faptul că judecătorul şi instanţa nu pot fi disociaţi.
În continuare, au susţinut că instanţa a interpretat greşit art. 41-53 C. proc. civ., deoarece judecătorii care au soluţionat cererea de recuzare se aflau în aceeaşi situaţie de incompatibilitate ca şi judecătorii recuzaţi, în raport cu multiplele litigii.
În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
La 20.08.2024, recurenţii au depus un al doilea memoriu de recurs, în cadrul căruia au arătat că instanţa a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma desemnării unui avocat şi nu a respectat obligaţia ca această soluţie să fie supusă controlului instanţei superioare, păşind la soluţionarea pe fond a cauzei. În acest context, au invocat prematuritatea şi încălcarea dreptului la un proces echitabil în privinţa hotărârii date asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale şi de ajutor public judiciar, precum şi asupra excepţiilor, subliniind că este ilogic ca instanţa să se pronunţe asupra excepţiilor şi solicitării de sesizare a instanţei de contencios constituţional anterior soluţionării definitive a cererii de ajutor public judiciar.
Au mai susţinut că respingându-se cererea de recuzare, instanţa a formulat o declaraţie de abţinere în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, ulterior soluţionării de fond având ca obiect cererea de reexaminarea a asistenţei judiciare, iar abţinerea a fost soluţionată fără ca recurenţii să mai fie încunoştinţaţi de noua componenţă a completului în prealabil.
De asemenea, au arătat că în mod inexplicabil au fost respinse cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât acestea aveau legătură directă cu cauza. În plus, instanţa a dat o hotărâre ce cuprinde o motivare contradictorie, invocând aplicabilitatea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., dar fără a respecta obligaţia de a pune în discuţia părţilor recalificarea propusă, ceea ce atrage nulitatea de ordine publică din perspectiva încălcării principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.
În final, au subliniat că la termenul din 07.08.2024, instanţa a pronunţat două încheieri distincte în acelaşi dosar, lipsind orice dovadă, în sensul că soluţiile privind recuzarea şi abţinerea s-au pronunţat anterior şi nu ulterior pronunţării primei încheieri şi soluţiei privind sesizarea Curţii Constituţionale şi respingerea reexaminării încheierii de acordare a asistenţei judiciare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 27.02.2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii din 07.08.2024, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de abţinere; totodată, a admis în principiu recursul declarat împotriva aceleiaşi încheieri, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererilor de recuzare şi a stabilit termen pentru soluţionare în şedinţă publică, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Examinând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva modului de soluţionare a cererii de abţinere, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Aşa fiind, în afară de căile de atac expres reglementate, nu pot fi utilizate alte mijloace procedurale pentru a se obţine reformarea ori retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În cauză, recurenţii au înţeles să declare recurs împotriva modului în care a fost soluţionată declaraţia de abţinere, prin încheierea din 07.08.2024 pronunţată în baza art. 53 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 53 alin. (2) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac".
Rezultă, aşadar, că hotărârea dată asupra cererii de abţinere este definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, constatând că încheierea atacată în ceea ce priveşte dispoziţia dată asupra declaraţiei de abţinere nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil.
Analizând încheierea atacată în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererilor de recuzare în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul are ca obiect încheierea din 07.08.2024, prin care Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, printre altele, a respins ca rămasă fără obiect cererea de recuzare formulată împotriva membrilor completului C2Va şi ca inadmisibilă cererea de recuzare îndreptată împotriva Curţii de Apel Galaţi şi a judecătorilor acesteia.
Articolul 47 C. proc. civ. instituie condiţiile în care poate fi formulată o cerere de recuzare, precum şi limitele în care aceasta este admisibilă; potrivit alin. (3) "Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate", iar alin. (4) prevede că "Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat".
Finalitatea acestor dispoziţii constă în prevenirea unui eventual abuz al părţii în exercitarea dreptului de recuzare, care ar putea conduce la tergiversarea nejustificată a procesului. Astfel, în ipoteza în care cererea de recuzare nu îndeplineşte cerinţele legale, aceasta apare ca inadmisibilă, iar soluţionarea cererii revine instanţei în faţa căreia a fost formulată, cu participarea judecătorului recuzat.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a efectuat o analiză corectă atunci când a respins ca inadmisibilă cererea formulată împotriva Curţii de Apel Galaţi şi a tuturor judecătorilor acesteia; o astfel de cerere generală, lipsită de raportare la motivele expres şi limitativ prevăzute de normele procedurale, excedează cadrului legal, motiv pentru care soluţia instanţei de apel apare ca fiind temeinică şi legală.
În plus, este de observat şi poziţia oscilantă a recurenţilor, care, pe de o parte, neagă formularea cererii de recuzare şi contestă legalitatea dispoziţiei pronunţate de curtea de apel, iar, pe de altă parte, invocă pretinse neregularităţi privind competenţa materială a instanţei, alcătuirea completului şi neîndeplinirea cerinţelor de timbraj, fără însă a dezvolta critici concrete şi argumente în susţinerea acestor afirmaţii.
În acest context, nici susţinerea conform căreia instanţa ar fi interpretat greşit dispoziţiile art. 41-53 C. proc. civ., pe motiv că judecătorii care au soluţionat cererea de recuzare s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie de incompatibilitate ca şi judecătorii recuzaţi, nu poate fi primită; recurenţii confundă situaţiile de incompatibilitate reglementate de art. 41-46 C. proc. civ. cu cerinţele instituite prin art. 47 C. proc. civ.
Totodată, afirmaţia potrivit căreia motivarea hotărârii ar fi "speculativă, părtinitoare, răzbunătoare şi chiar abuzivă" nu se circumscrie ipotezelor de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci reprezintă doar o nemulţumire subiectivă a recurenţilor faţă de soluţia pronunţată, care nu poate constitui motiv de nelegalitate.
Privitor la dispoziţia de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de recuzare a completului C2Va, Înalta Curte notează că aceasta a fost dată în raport cu soluţia pronunţată asupra declaraţiei de abţinere.
Potrivit art. 48 alin. (3) C. proc. civ. "În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect". Această normă are caracter imperativ, instanţa neavând posibilitatea de a pronunţa o altă soluţie în ipoteza reglementată de lege.
Invocând nelegalitatea acestei dispoziţii de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de recuzare, recurenţii tind să pună în discuţie aspecte ce ţin de modul de soluţionare a cererii de ajutor public judiciar pentru scutirea de plata taxei judiciare de timbru; or, asemenea aspecte excedează obiectului prezentului recurs, care priveşte exclusiv soluţiile pronunţate asupra cererilor de recuzare. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în privinţa criticilor formulate cu privire la modul de soluţionare a celorlalte cereri incidentale deduse judecăţii în faţa curţii de apel.
Aşadar, întrucât respectivele critici nu au legătură cu obiectul recursului, ele sunt lipsite de pertinenţă, şi, pe cale de consecinţă, nu pot face obiectul analizei instanţei supreme.
În considerarea celor prezentate anterior, încheierea atacată este legală, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii B. S.R.L. şi A. împotriva încheierii din 07.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce priveşte dispoziţia dată asupra cererii de abţinere.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii B. S.R.L. şi A. împotriva încheierii din 7 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce priveşte dispoziţia dată asupra cererilor de recuzare.
Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a recursului ca inadmisibil.
Definitivă în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a recursului ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.