Şedinţa publică din data de 22 mai 2025
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin decizia nr. 1946/30.10.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1080/19.12.2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat contestaţie în anulare, în argumentarea căreia a prezentat situaţia de fapt ce a stat la baza litigiului, evidenţiind aspecte legate de locul său de muncă - agent de securitate -, şi de angajator.
În drept, a invocat art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
La 20.05.2025, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte notează că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. când instanţa de recurs respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.".
Prin urmare, admisibilitatea unei contestaţii în anulare, din perspectiva obiectului şi motivelor ce pot fi invocate, implică, pe de o parte, încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală sus-evocată, iar, pe de altă parte, încadrarea susţinerilor titularului demersului judiciar în una dintre ipotezele acestui cadru legislativ restrictiv, reglementate ca motive exclusive pentru această cale extraordinară de atac.
În consecinţă, formularea contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri judecătoreşti nesusceptibile de exerciţiul acestei căi de atac sau pentru alte aspecte decât cele stabilite expres de normele procesuale exclude efectuarea controlului judiciar pe această cale.
Înalta Curte reţine că autorul căii de atac a solicitat reluarea judecăţii cauzei de la cel mai vechi act de procedură, invocând, în mod formal, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum şi aspecte ce privesc, în esenţă, situaţia de fapt care a condus la concedierea contestatorului, respectiv critici de fond la hotărârile pronunţate în materia litigiilor de muncă.
Or, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, astfel de critici nu pot face obiectul analizei pe calea contestaţiei în anulare, aceasta fiind exclusă din sfera căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru reevaluarea fondului pricinii.
Prin urmare, constatând că susţinerile autorului căii de atac nu pot fi circumscrise motivelor contestaţiei în anulare, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1946/30.10.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.