Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 702 din data de 17.12.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Huedin, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură a condamnat pe inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de un an şi şase luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o perioadă de un an, care se va executa începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Floreşti, judeţul Cluj sau în cadrul Primăriei Huedin, judeţul Cluj, pe o perioadă de 80 zile.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere sau obligaţiile impuse, respectiv nu va îndeplini integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul va săvârşi din nou o infracţiune în cursul termenului de supraveghere de 2 ani.
A fost desemnat Serviciul de Probaţiune Cluj pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.
În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) urmează a se comunica Serviciului de Probaţiune Cluj.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 398 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2.000 RON, din care suma de 1600 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală şi diferenţa reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazelor de cameră preliminară şi judecată.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionată a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 810/A din data de 13 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 702 din 17.12.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Huedin.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 RON.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales pe parcursul judecăţii în apel.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, inculpatul A., la data de 20.10.2022 a condus un autovehicul pe drumurile publice din interiorul localităţii Bucea. com. Negreni, jud. Cluj având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România în perioada 05.07.2022-01.11.2022.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, avocat B., prin e-mail 05, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
Inculpatul A. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În concret, a arătat că avea toate motivele rezonabile să creadă că la momentul surprinderii în trafic, avea dreptul de a conduce valabil, având în vedere faptul că permisul de conducere i-a fost restituit de către autorităţile competente, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii imputate, impunându-se achitarea sa.
În data de 20.10.2022, în momentul în care a fost oprit de organele de poliţie, inculpatul avea convingerea că este îndreptăţit să conducă autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe drumurile publice din România, deoarece organele de poliţie i-au restituit permisul de conducere, întrucât perioada de suspendare a expirat.
Astfel, inculpatul era convins că executarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu mai exista.
A mai arătat recurentul că nu are cunoştinţe juridice de specialitate şi îi era imposibil să anticipeze o posibilă eroare privitoare la modalitatea de implementare a sancţiunilor sale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.06.2025, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 17.09.2025.
Procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost îndeplinită la înaintarea dosarului în calea de atac.
Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.
La data de 18.08.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casaţie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Examinând aceste condiţii în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termen, însă nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.
În ceea ce priveşte decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, în sensul dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunţată de o curte de apel, ca instanţă de apel.
În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului A. la ultimul domiciliu la data de 21.05.2025, iar acesta a declarat recurs în casaţie la data de 04.06.2025, prin apărător ales, avocat B., prin e-mail, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., apelantul-inculpat având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casaţie şi nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiaşi articol, inculpatul declarând apel în cauză, cale de atac ce i-a fost respinsă.
Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, domiciliul inculpatului şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac (respectiv de avocat B.) şi hotărârea atacată.
Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.
Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Aşadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casaţie obligaţia de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea şi motivele de recurs în casaţie (motivarea în fapt şi în drept) prin însăşi cererea de recurs în casaţie, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.
În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a reţinut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casaţie nu conduce la constatarea de iure a admisibilităţii recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.
Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., întrucât la momentul opririi în trafic de organele de poliţie, avea convingerea că este îndreptăţit să conducă, ca urmare a faptului că îi fusese restituit permisul de conducere.
Or, Înalta Curtea reaminteşte faptul că din jurisprudenţa actuală rezultă că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă şi latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.." (deciziile nr. 231/RC/2019, 121/RC/2019, 109/RC/2020 etc.).
Aşadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., şi nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu este îndeplinită.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 810/A din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 810/A din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.