Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 423 pronunţată la data de 10 noiembrie 2022 de Judecătoria Târgovişte, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen. (B. şi C.).
În baza art. 62 C. pen. coroborat cu art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa închisorii şi pedeapsa amenzii penale de 250 zile de amendă penală într-un cuantum de câte 200 RON/zi amendă, în total 50.000 RON.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.
Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. constând în interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.
Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că faptele din prezenta cauză se află în concurs real.
În baza art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni închisoare şi amenda penală în cuantum de 300 zile amendă penală la care s-a adăugat în 1/3 din pedeapsa de 6 luni, în total 2 ani şi 8 luni închisoare şi amendă penală în cuantum de 50000 RON (300 de zile într-un cuantum de câte 150 RON/zi amendă).
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate şi au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) interzice constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) b şi h C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că fapta de proxenetism din prezenta cauză a fost săvârşită în termenul de liberare condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 2921/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, din executarea unei pedepse rezultante de 3 ani şi 3 luni şi 10 zile, închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 218/2018 a Judecătoriei Buftea în dosarul nr. x/2018, cu un rest de pedeapsă de 394 de zile.
În temeiul art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 2921/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019 şi adăugarea restului de pedeapsă de 392 de zile la pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total 2 ani, 8 luni şi 392 de zile închisoare şi amendă penală în cuantum de 50000 RON (250 de zile într-un cuantum de câte 200 RON/zi amendă).
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate şi va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) b şi h C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. pe durata executării pedepsei
S-a dedus din pedeapsa rezultantă măsura reţinerii de 24 de ore din data de 22.06.2021 şi arestul preventiv de la data de 30.06.2021 până la data de 16.01.2022.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsa complementară rezultantă pedeapsa complementară executată de la data 27.12.2018 până la data 13.04.2020 şi de la data de 13.06.2022 la zi.
Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, au declarat apel inculpatul A. şi persoana vătămată D..
Prin decizia penală nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, printre altele, fiind admis apelul, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de apelantul inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată de prima instanţă apelantului inculpat A., constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. (dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), ca urmare a încetării procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) C. pen.
De asemenea, au fost înlăturate din cuprinsul sentinţei apelate dispoziţiile privind contopirea pedepselor complementare în cazul inculpatului A..
S-a redus pedeapsa amenzii penale aplicate apelantului inculpat A. de la 50.000 RON (250 zile amendă penală în cuantum de 200 RON/zi) la 30.000 RON (200 zile amendă penală în cuantum de 150 RON/zi).
S-a menţinut pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată de prima instanţă apelantului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi s-a revocat liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 2921/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, urmând ca apelantul inculpat A. să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani, 6 (şase) luni şi 392 zile închisoare, în regim de detenţie, şi o pedeapsă a amenzii penale în cuantum de 30.000 RON (200 zile amendă penală în cuantum de 150 RON/zi).
S-a menţinut deducerea din pedeapsa rezultantă a măsurii reţinerii de 24 de ore din data de 22.06.2021 şi a arestului preventiv de la data de 30.06.2021 până la data de 16.01.2022, aşa cum a fost dispusă de prima instanţă.
Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 23.04.2025, la domiciliu, unde a semnat de primire o rudă a acestuia, decizia nefiind comunicată la locul de deţinere, prin administraţia acestuia (recurentul inculpat, conform evidenţelor, a fost încarcerat la data de 03.04.2025).
Având în vedere că nu s-a procedat la comunicarea deciziei din apel la locul de deţinere, potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. pen., termenul de declarare a recursului în casaţie de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen. nu a început să curgă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie, la data de 22.05.2025, inculpatul A., prin avocat ales E. (fără împuternicire avocaţială), invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că nu au fost aplicate în mod efectiv dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că, după ce limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3, a fost aplicată o pedeapsă orientată spre maximul special astfel redus, pentru infracţiunea de proxenetism.
De asemenea, au fost formulate critici în sensul că nu era justificată aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (5) C. pen., în condiţiile în care inculpatul nu a avut niciun beneficiu din practicarea prostituţiei de către cele două persoane vătămate.
Totodată, recurentul inculpat a solicitat suspendarea executării pedepsei.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 24.06.2025, procedura de comunicare a recursului în casaţie fiind îndeplinită.
La data de 10.09.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.
Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.
Astfel, se constată că recursul în casaţie este promovat de inculpatul A. împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, respectiv decizia penală nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
La aprecierea formulării recursului în casaţie în termen legal, se are în vedere faptul că nu s-a procedat la comunicarea deciziei din apel la locul de deţinere potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. pen., motiv pentru care termenul de declarare a recursului în casaţie de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen. nu a început să curgă.
Cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, domiciliul acestuia, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a redactat cererea, în speţă, avocatul inculpatului.
În ceea ce priveşte condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că deşi a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., motivele de fapt expuse nu se circumscriu acestui caz, întrucât recurentul inculpat a adus critici referitoare la individualizarea pedepsei.
Or, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică dată faptei şi de incidenţa unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reţinute prin hotărârea definitivă, instanţa de recurs în casaţie neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permiţând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.
În jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator. În toate cazurile însă, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secţia penală, publicate, www.x.ro).
Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
Înalta Curte reaminteşte că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat ori atunci când acestea nu privesc un caz dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, ce atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În raport cu soluţia care urmează a fi dispusă, instanţa supremă constată că cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect.
Relativ la cele ce precedă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen. în ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat, instanţa constată că este inadmisibilă în principiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.