Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 397 din data de 15 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. şi al art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. şi al art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. şi al art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni comerciale cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.
S-a constatat că faptele din prezenta cauză au fost săvârşite în concurs real cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curţii de Apel Piteşti, la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2022 definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curţii de Apel Piteşti.
În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 ani închisoare, 9 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curţii de Apel Piteşti, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 12 ani si 6 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară, constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, care s-a dispus a se executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care s-a dispus a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A..
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada în care inculpatul a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reţinere şi arestare preventivă, de la data de 31.03.2024 la zi, precum şi durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din data de 06.07.2022 - 25.04.2023 (dosar nr. x/2022 al Tribunalului Argeş).
În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă, partea din pedeapsa complementară executată în perioada cuprinsă între data de 18.01.2024 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. următoarele: 1994, 8 grame 3 CMC; 94, 51 grame 2 MMC; 4,60 grame ADB BUTINACA; 5,86 grame 3 CMC; 5, 09 grame 2 MMC, prelevate din probe după efectuarea analizelor de laborator, ambalate, sigilate şi depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii seria/nr. x/26.01.2024 .
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 897/A din data de 04 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 397 din data de 15 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2024.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani si 6 luni închisoare, în pedepsele componente şi s-a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
S-a menţinut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curţii de Apel Piteşti şi s-au recontopit pedeapsa principală de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni comerciale cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ambele în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curţii de Apel Piteşti, urmând ca apelantul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin deciziei.
În baza art. 422 din C. proc. pen., s-a dedus la zi măsura arestului preventiv.
În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive.
Pentru a decide astfel, Curtea a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată ca motiv de apel, în baza dispoziţiilor art. 386 din C. proc. pen. şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnat apelantul inculpat, respectiv trafic intern de droguri de mare risc, trafic internaţional de droguri de mare risc şi infracţiunea de efectuare fără drept de operaţiuni comerciale cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, în două infracţiuni, respectiv infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc (fapta din data de 15.11.2023), prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea de efectuare fără drept de operaţiuni comerciale cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (fapta din data de 15.11.2023), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., cu motivarea că, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru două infracţiuni, iar în considerarea dispoziţiilor art. 371 din C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, nemaiexistând posibilitatea procedurală a extinderii acţiunii penale faţă de alte fapte, ca în cazul C. proc. pen. anterior. S-a mai precizat ca esenţial şi faptul că, în faza de urmărire penală, inclusiv punerea în mişcare a acţiunii penale şi dispunerea arestării preventive faţă de inculpat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei de fond, s-a limitat exclusiv la cele două infracţiuni.
Ansamblul circumstanţelor faptice în care au fost comise faptele deduse judecăţii a fost reevaluat de instanţa de apel, iar faţă de susţinerile şi apărările punctuale ale inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor, s-a constatat că au fost analizate de către prima instanţă în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă existente şi a ansamblului elementelor de fapt pertinente, a căror existenţă şi configuraţie au fost neechivoc dovedite, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În virtutea efectului integral devolutiv al apelului, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, Curtea a constatat în totalitate temeinice statuările primei instanţe, referitoare la circumstanţele temporale şi spaţiale în care au fost comise faptele deduse judecăţii, la conduita adoptată de inculpat la data critică şi la efectele acestei conduite în planul relaţiilor sociale protejate de legea penală.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea a concluzionat că, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului apelant, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 74 din C. pen., având în vedere circumstanţele în care au fost săvârşite fapta, iar aici o relevanţă deosebită a reprezentat-o modul de comitere a faptelor, (ca factori determinanţi, reţinându-se natura drogurilor, respectiv droguri de mare risc, cantitatea drogurilor), precum şi activităţile concrete desfăşurate, dar şi de starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite, faptele prezentând un grad ridicat de pericol social, atât abstract, ilustrat de natura şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni, respectiv antecedentele penale ale inculpatului.
Curtea a constatat că stabilirea pedepselor principale, complementare şi accesorii în raport de criteriile de mai sus, este judicios realizată de instanţa de fond, motivul de apel referitor la acest aspect fiind nefondat.
Prin urmare, a reţinut că reprezintă un motiv de nelegalitate, condamnarea pentru o infracţiune care nu face obiectul rechizitoriului.
Împotriva deciziei penale nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În motivarea cererii de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti a arătat că se poate dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor şi în cazul în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoaşterii învinuirii.
S-a susţinut că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 alin. (1), (11) şi (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) teza I din acelaşi cod, este obligatoriu să existe o triplă identitate a situaţiei de fapt, respectiv cea reţinută de instanţă, cea descrisă în actul de sesizare şi cea recunoscută de inculpat, iar judecătorul fondului a apreciat întemeiat că încadrarea juridică dată faptelor recunoscute în materialitatea lor de inculpat este greşită şi se impune schimbarea încadrării juridice.
Parchetul a precizat că esenţial pentru reţinerea în încadrarea juridică dată faptelor şi a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este faptul că, atât în cursul urmării penale, cât şi în cursul judecăţii inculpatului i s-a adus la cunoştinţă în concret şi că, la data 15.11.2023, a intermediat vânzarea de către B. către C., D. şi E. a unor diferite cantităţi de droguri de mare risc (100 grame 3 CMC către C., 400 grame 3 CMC către D. ca intermediar pentru E.), faptă recunoscută de inculpat, care a dat declaraţii detaliate cu privire la modalitatea în care a acţionat şi care se circumscrie în drept elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc, pentru care nu a mai fost condamnat în apel.
De asemenea, parchetul a arătat că limitele investirii instanţei de judecată se raportează la noţiunea de faptă, care însă, nu trebuie înţeleasă limitat la încadrarea juridică dată de procuror în actul de sesizare, ci la faptele reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu şi în măsura în care, în actul de sesizare au fost descrise conţinutul şi consecinţele faptei raportate la tipicitatea mai multor infracţiuni ce ar putea intra în concurs real/ideal, dar în drept încadrarea juridică include o singură infracţiune, instanţa se consideră investită şi cu aceasta din urmă categorie de urmări, caz în care nu poate fi exclusă de plano schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii concursului de infracţiuni, întrucât per a contrario ar fi lipsită de efecte juridice dispoziţia art. 377 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa urmând să aprecieze în funcţie de situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare cu care a fost investită.
Astfel, parchetul a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 20.08.2025, când s-a stabilit termen la data de 23.09.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:
Cererea de recurs în casaţie formulată de parchet a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată făcând parte din categoria celor care pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Se constată îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), precum şi semnătura.
În cauza de faţă, parchetul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.
Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator reglementat de legea penală pentru infracţiunile reţinute în mod definitiv prin decizia recurată.
În acest context, evaluând criticile formulate de parchet în recurs în casaţie, Înalta Curte constată că ele nu pun în discuţie legalitatea regimului sancţionator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă, ci, prin criticile invocate, recurentul urmăreşte o schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru care a fost condamnat definitiv prin decizia recurată, însă "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel" (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, parchetul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, practic urmăreşte o rejudecare a cauzei, aspect ce nu mai pot fi analizat de către instanţa de recurs în casaţie, scopul căii extraordinare de atac fiind reformarea numai sub aspect legal, de drept a hotărârii definitive.
Or, schimbarea încadrării juridice a faptelor, cu consecinţa reindividualizării pedepsei nu se subsumează cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
De asemenea, se constată că potrivit art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare dacă, în cursul judecăţii, se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, or în calea extraordinară a recursului în casaţie nu se realizează o judecată propriu zisă a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea, ci o verificare a legalităţii hotărârii.
Solicitarea de schimbare a încadrării juridice constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond şi de apel şi nu pot fi cenzurate în cadrul prezentului demers judiciar, care nu aduce în discuţie un aspect de legalitate a pedepselor sau a modalităţii de executare a acestora.
Prin urmare, nu este admisibil a se proceda la schimbarea încadrării juridice, fiindcă dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancţiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la toate normele de drept substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, prin intermediul său neputând fi cenzurate alte aspecte care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.
Se constată, aşadar, că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu, în mod formal, în conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Or, examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva deciziei penale nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuieli judiciare ocazionate de prezenta cerere de recurs în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva deciziei penale nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
Cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cerere de recurs în casaţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.