Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatoarea A., constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 597 C. proc. pen.. s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva executării deciziei penale nr. 979 din 24.11.2023 pronunţată Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2017
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin contestaţia la executare înregistrată la data de 27.05.2025 pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2025, petenta contestatoare condamnată A. a criticat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., decizia penală nr. 979 din 24.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2017
Acesta a invocat cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., menţionând, atât în motivele scrise dar şi prin intermediul concluziilor orale, faptul că nu a săvârşit fapta ce a condus la condamnarea sa în dosarul amintit, considerând că este nevinovată pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În drept, contestatoarea a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Analizând contestaţia formulată, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin decizia penală nr. 979 din 24.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2017, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, precum şi de fiecare dintre inculpaţii B., C. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 13/D din 17.01.2022, pronunţată de Tribunalul Bacău în soluţionarea dosarului penal nr. x/2017
Astfel a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată în ceea ce priveşte următoarele:
- soluţiile pronunţate în acţiunea penală pentru infracţiunile de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. (reţinute în sarcina fiecărui inculpat) şi înstrăinarea bunurilor societăţii, sechestrate legal prev. de art. 9 lit. g) din Legea 241/2005 (reţinute doar în sarcina inculpaţilor B. şi A.);
- pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen.
- reţinerea în mod eronat a circumstanţei atenuante judiciare a art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpata A. în loc de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
- pedepsele rezultante principale şi accesorii pentru fiecare inculpat;
- în latură civilă omisiunea de a fi obligaţi inculpaţii la plata accesoriilor fiscale aferente prejudiciului către partea civilă începând cu data scadenţei şi până la achitarea efectivă a prejudiciului.
A fost reţinută cauza spre judecare doar cu privire la aceste aspecte şi, în fond, cu privire la inculpata A. s-au hotărât următoarele:
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei principale rezultante de 5 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie rezultantă a interziceri inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. în condiţiile prev de art. 65 alin. (3) din C. pen., toate aplicate de instanţa de fond inculpatei A. după cum urmează:
- 4 ani şi 8 luni închisoare pentru evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen., precum şi şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a).b,g C. pen.
- 9 luni închisoare pentru constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., precum şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.
- 1 an şi 4 luni închisoare pentru înstrăinarea bunurilor societăţii, sechestrate legal prev. de art. 9 lit. g) din Legea 241/2005 precum şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.
- 8 luni şi 10 zile închisoare sporul obligatoriu conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care îl înlătură.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, precum şi prin decizia penală 67/25.10.2022 pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penale a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. şi înstrăinarea bunurilor societăţii, sechestrate legal prev. de art. 9 lit. g) din Legea 241/2005 ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
S-a menţinut pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea corectă a prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) C. pen., la 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare, astfel încât pedeapsă principală de executat pentru inculpata A. este de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
S-a menţinut pedeapsa complementară de 2 (doi) ani a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. pentru această infracţiune.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei A. exerciţiul drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. pe parcursul executării pedepsei principale cu titlu de pedeapsă accesorie.
Au fost obligă inculpaţii B., C. şi A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L., la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, pe lângă prejudiciul stabilit de instanţa de fond în hotărârea atacată, a sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate aferente prejudiciului prinicipal stabilit ca obligaţie de instanţa de fond, în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate începând cu data scadenţei şi până la achitarea integrală a prejudiciului principal.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele referitoare la scăderea perioadelor măsurilor preventive din pedepsele principale, precum şi cele referitoare la menţinerea măsurilor asiguratorii.
Evaluând cererea cu care a fost învestită, curtea de apel a reţinut că în cauza ce face obiectul prezentei contestaţii la executare, contestatoarea invocă faptul că nu ar fi săvârşit infracţiunea care a condus la condamnarea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 979 din 24.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017.
În acest context, s-a reţinut că situaţia invocată de contestatoare din prezenta cauză nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei de drept în mod explicit de aceasta.
Astfel, prima instanţă a apreciat că în raport cu dispoziiţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu există niciun fel de nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în realitate contestatoarea susţinând o presupusă eroare judiciară la judecarea în fond şi în apel a cauzei.
Sub acest aspect s-a reţinut că aceste susţineri sunt strâns legate de fondul acuzaţiilor în materie penală şi nu pot fi examinate pe calea contestaţiei la executare, fiind necesar a fi exercitate căile extraordinare de atac prevăzute de C. proc. pen., motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul A..
Împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., a formulat contestaţie contestatoarea A., susţinând, în esenţă, faptul că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută din prisma faptului că instanţa de judecată trebuia să se pronunţe, în cauză, prin sentinţă şi nu prin decizie conform art. 597 alin. (4) Cod .procedură penală.
De asemenea, contestatoarea a apreciat ca fiind incidentele dispoziţiile art. 281 C. proc. pen. şi din prisma incompatibilităţii completului de judecată ce a soluţionat contestaţia la executare formulată, conform dispoziţiilor art. 64 alin. (3) C. proc. pen.
În continuare, contestatoarea prin motivele contestaţiei formulate a reluat argumentele susţinute şi în faţa primei instanţe conform cărora în conţinutul materialului probator existent în dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunţată decizia ce constituie obiectul contestaţiei la executare, nu exista niciun mjloc de probă din care să rezultă faptul că aceasta este vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., cu soluţionarea contestaţiei formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025, prin care Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare promovată de aceasta împotriva executării deciziei penale nr. 979 din 24.11.2023, pronunţată în apel de aceeaşi instanţă.
Prin urmare, hotărârea împotriva căreia persoana condamnată A. a formulat contestaţia la executare ce face obiectul cauzei este decizia penală nr. 979 din 24.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, ca instanţă de apel.
Astfel, titlul reprezentat de o decizie pronunţată în ultimul grad de jurisdicţie ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de însăşi instanţa care a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită.
În acest sens, dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza finală C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte reţine că şi hotărârea pronunţată în contestaţia împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condiţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen.
De asemenea, se constată că, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., pot fi atacate cu contestaţie numai hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei, ipoteză care, aşa cum s-a arătat anterior, nu se regăseşte în speţă.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că s-a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (pronunţată într-o contestaţia la executare ce a vizat o altă hotărâre definitivă), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.
Aşadar, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie la executare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul, indicat mai sus, respectiv cel instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile … pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.
Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.