Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurenţii A. şi B., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1143/F din data de 20.09.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, printre altele, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc şi mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. raportat la art. 208 din C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar luată cu privire la inculpat.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi durata arestului preventiv din data de 20.03.2021 până la 7.12.2022.

În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare), în final având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. raportat la art. 208 din C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar cu privire la inculpat.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi durata arestului preventiv din data de 19.03.2021 până la 7.12.2022.

În baza dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- cantităţile de 9,24 kg Cannabis - probă, 5,79 grame Cannabis - contraprobă, şi 0,25 grame pulbere care conţine Cocaină, în amestec cu Paracetamol, a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. x şi predată la camera de corpuri delicte din cadrul DCJSEO, conform dovezii seria x nr. x/17.05.2021;

- cantităţile de 4,35 kg Cannabis - probă, 5,88 grame Cannabis - contraprobă, 37,75 grame Cannabis, 1401,8 grame Ketamină, 94,42 grame pulbere care conţine Cocaină, în amestec cu cofeină şi levamisol, 284 grame pulbere care conţine Amfetamină, 699,2 grame pulbere care conţine Amfetamină, 2,94 grame pulbere care conţine Cocaină, în amestec cu Levamisol, 5,21 grame pulbere care conţine Cocaină, în amestec cu Levamisol, şi 8,92 grame pulbere care conţine Cocaină, în amestec cu cofeină şi Levamisol, 5,88 grame Cannabis - contraprobă, 5,19 grame Cannabis - contraprobă, 5,31 grame pulbere care conţine Ketamină - contraprobă, 5,61 grame pulbere care conţine Cocaină în amestec cu Cofeină şi Levamisol - contraprobă, 5,15 grame pulbere care conţine Amfetamină - contraprobă, şi 5,06 grame pulbere care conţine Amfetamină - contraprobă, a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. x şi predată la camera de corpuri delicte din cadrul DCJSEO, conform dovezii seria x nr. x/17.05.2021;

- cantităţile 1,96 grame pulbere care conţine Cocaină, 0,68 grame pulbere care conţine Cocaină, 0,37 grame pulbere care conţine Cocaină în amestec cu Levamisol, 0,86 grame pulbere care conţine Cocaină, 6,48 grame pulbere care conţine Cocaină în amestec cu Levamisol, 2 comprimate care conţin ca substanţă active Modafinil, 8,87 grame pulbere care conţine Cocaină în amestec cu Levamisol, o linguriţă din material plastic de culoare verde pe care s-a pus în evidenţă Amfetamină, Cocaină, Ketamină, Cofeină şi Levamisol, sită metalică pe care s-a pus în evidenţă Cocaină, Cofeină şi Levamisol, cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă Cocaină şi THC, 1039, 3 grame Cannabis, 173,9 grame Cannabis, 1041,4 grame Cannabis, 74,17 grame ciuperci care conţin Psilocină, 61,61 grame pulbere care conţine Cocaină, 5,41 grame Cannabis - contraprobă, 5,19 grame Cannabis - contraprobă, 5,17 grame Cannabis - contraprobă, 5,07 grame ciuperci care conţin Psilocină - contraprobă, şi 5,13 grame pulbere care conţine Cocaină - contraprobă, a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. x şi predată la camera de corpuri delicte din cadrul DCJSEO, conform dovezii seria x nr. x/17.05.2021;

- cantităţile de 11,29 grame Cannabis, un grinder în care s-a pus în evidenţă THC, un grinder în care s-a pus în evidenţă THC, 12,94 grame Cannabis, 38,35 grame Cannabis, 4,67 grame ciuperci care conţin Psilocină, 1,52 grame rezină de Cannabis, 1,12 grame Cocaină şi Levamisol, 0,81 grame Cannabis, 11,16 grame Cannabis, 1,85 grame Cocaină şi Levamisol, 0,90 grame Cocaină şi Levamisol, 5,25 grame pulbere care conţine Ketamină în amestec cu cofeină, 4,73 grame Cocaină şi Levamisol, 2,85 grame substanţă cristalină care conţine MDMA, 3,13 grame ciuperci care conţin Psilocină, 5,58 grame Cannabis - contraprobă, 5,37 grame Cannabis - contraprobă şi 5,43 grame Cannabis - contraprobă, a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. x şi predată la camera de corpuri delicte din cadrul DCJSEO, conform dovezii seria x nr. x/17.05.2021.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a procedat la distrugerea drogurilor cu păstrarea contraprobelor.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 lit. f) din C. pen., printre altele, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor sume de bani:

- de la inculpatul B., a sumelor de 3200 RON şi 10.000 RON;

- de la inculpatul A., a sumelor de 117.450 RON şi 1000 dolari;

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială, de la inculpatul B., a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x şi serie şasiu x, folosit la săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul cauzei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (4), (5) din C. proc. pen., printre altele, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituit astfel:

Prin ordonanţa din data de 22.03.2021, respectiv:

- sechestrul asigurător asupra sumelor de 3200 RON şi 10.000 RON, ridicate de la inculpatul B.;

- sechestrul asigurător asupra sumelor de 117.450 RON, 123.100 euro şi 1000 dolari, ridicate de la inculpatul A..

Prin ordonanţa din data de 26.03.2021, asupra autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x şi serie şasiu x, ce aparţine inculpatului B..

S-a respins cererea de confiscare extinsă şi s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa din data de 23.06.2021 asupra bunurilor ce aparţin inculpatului B., respectiv:

- cotă parte de 1/2 din imobilul înscris în cartea funciară cu nr. x, a localităţii Vidra, reprezentând intravilan, situat în localitatea Sinteşti, jud. Ilfov, T 22, p676, 677, 678, 679, 680, 681, lot x, nr. cadastral x, cu suprafaţa de 1000 mp;

- autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie şasiu x, an fabricaţie 2011, de culoare gri, având certificat de înmatriculare emis la data de 01.10.2020;

- autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, cu serie şasiu x, an fabricaţie 2002, de culoare neagră, cu certificat de înmatriculare emis la data de 18.06.2020.

Şi asupra următoarelor bunuri imobile ce aparţin inculpatului A.:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Corbeanca, reprezentând terenul intravilan situat în jud. Ilfov, cu suprafaţa de 410 mp, cotă deţinută 1/1, teren neîmprejmuit, lot 24-TDI;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Corbeanca, reprezentând terenul intravilan situat în jud. Ilfov, cu suprafaţa de 432 mp, cotă deţinută 1/1, teren neîmprejmuit, lot 23-TDI;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Corbeanca, reprezentând terenul intravilan situat în jud. Ilfov, cu suprafaţa de 3025 mp, cotă deţinută 5091/100000, teren neîmprejmuit, lot 36-TDI.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi inculpaţii A. şi B..

Prin decizia penală nr. 415/A din data de 20 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva sentinţei penale nr. 1143/F din data de 20.09.2024, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

S-a constatat că în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. legea penală mai favorabilă este reprezentată de Legea nr. 143/2000 şi C. pen. în vigoare la data săvârşirii faptelor.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare), în final având de executat pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B. în pedepsele componente de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 5 din C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi s-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate pe lângă acestea.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 la 4 ani închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 10 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an închisoare), în final având de executat pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 1121 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a confiscat de la inculpaţii B. şi A. următoarele bunuri:

1. de la inculpatul B.:

- autoturism, an fabricaţie 2011, de culoare gri, având certificat de înmatriculare emis la data de 01.10.2020,

- autoturism, an fabricaţie 2002, de culoare neagră, c certificat de înmatriculare emis la data de 18.06.2020.

2. de la inculpatului A.:

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (4), (5) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituit cu privire la următoarele bunuri:

1. aparţinând inculpatului B.:

- autoturism, an fabricaţie 2011, de culoare gri, având certificat de înmatriculare emis la data de 01.10.2020,

- autoturism, an fabricaţie 2002, de culoare neagră, c certificat de înmatriculare emis la data de 18.06.2020.

2. aparţinând inculpatului A.:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 1143/F din data de 20.09.2024, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

Curtea a reţinut că atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea juridică au fost stabilite, în mod corect, prin sentinţa apelată, însă se impun precizări cu privire la infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat pentru care inculpaţii A. şi B. au fost trimişi în judecată şi achitaţi de către judecătorul de la prima instanţă, în sensul că din analiza textului de lege rezultă că, pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ trei condiţii: grupul să fie format din trei sau mai multe persoane; să funcţioneze în mod coordonat pentru o anumită perioadă de timp; să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni, iar în urma probelor administrate a rezultat că, în cauză cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea anterior menţionată, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspunderea penală a acestora.

În acest sens, Curtea a avut în vedere procesele-verbale de redare a conversaţiilor telefonice, precum şi a celor ambientale din care a reieşit gradul de implicare a inculpaţilor A. şi B. în activitatea grupării infracţionale, aceştia având roluri foarte importante în piramida grupului, relevantă pentru stabilirea rolului fiecărui membru fiind chiar discuţia purtată în data de 12.03.2021, începând cu ora 15:01:16, din care a reieşit că inculpatul C. este liderul grupului, inculpatul D. are rolul de aghiotant al liderului, inculpaţii B. şi A. au un rol indispensabil în activitatea grupului, aceştia fiind cei care introduceau drogurile în ţară, le depozitau, iar apoi le puneau în vânzare, iar inculpata E. avea şi ea un rol important, fiind oricând la dispoziţia inculpatului C..

Curtea a apreciat, contrar celor reţinute de către prima instanţă, că relaţia extrem de apropiată dintre inculpaţii C., A. şi B. este chiar elementul care stă la baza activităţii infracţionale, prietenia strânsă şi de lungă durată dintre inculpaţii fiind esenţială, inculpatul C. având încredere foarte mare în cei doi pentru a lăsa în posesia acestora cantităţi mari de droguri şi sume importante de bani.

Din interceptările telefonice, Curtea a reţinut că inculpatul C. ţinea în depozit la inculpatul A. suma de 120.000 euro, bani ce au fost găsiţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, ceea ce întăreşte ideea că între cei doi exista o relaţie apropiată, de încredere, prezumându-se că inculpatul A. ştia care este sursa banilor iliciţi, ceea ce a şi confirmat cu ocazia audierilor. (i-am dat lu’ Aida p-aia...[nr. banii]…120.000). Totodată, importanţa rolului inculpatului A. s-a considerat că reiese şi din faptul că acesta, din cauza faptului că au aflat că erau filaţi, a rămas singurul care comercializa drogurile la studioul acestuia.

De asemenea, Curtea a reţinut că materialul probator administrat dovedeşte dincolo de orice îndoială apartenenţa inculpatului B. la gruparea infracţională, persoana sa fiind menţionată de nenumărate ori în discuţiile inculpatului C. cu ceilalţi inculpaţi, ceea ce demonstrează rolul foarte important pe care inculpatul B. îl avea.

Curtea a constatat, contrar celor reţinute de prima instanţă că, membrii grupului infracţional (A., D., B. şi E.) au acţionat coordonaţi de către liderul C., în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic droguri, obţinând foloase materiale importante, fiecare având roluri prestabilite în cadrul activităţilor infracţionale, acestea fiind descrise pe larg, astfel cum au fost precizate prin actul de sesizare şi a rezultat din probele administrate în cauză.

Referitor la solicitarea inculpatului A., prin apărător, de achitare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, Curtea a constatat că materialul probator administrat în cauză relevă implicarea acestuia în activităţi legate de aceste substanţe: cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în Mun. Bucureşti, str. x, unde acesta locuia au fost găsite cantităţile nete de 2,12 grame pulbere care conţine Cocaină, 1045,9 grame Cannabis, 179,8 grame Cannabis, 1047,1 grame Cannabis, 79,74 grame fragmente vegetale - ciuperci care conţin Psilocină, 0,81 grame pulbere care conţine Cocaină, 0,44 grame pulbere care conţine Cocaină şi Levamisol, 1,01 grame pulbere care conţine Cocaină, 6,56 grame pulbere care conţine Cocaină şi Levamisol, 66,93 grame pulbere care conţine Cocaină, 8,95 grame pulbere care conţine Cocaină în amestec cu Levamisol (conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/11.05.2021, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor); cu acea ocazie, inculpatul A. a declarat că, pe lângă substanţele deţinute în locuinţă, doreşte să mai predea, de bunăvoie, şi alte substanţe pe care le deţine la reşedinţa din Mun. Bucureşti, drept pentru care, în jurul orei 23:05, acesta s-a deplasat la adresa menţionată împreună cu poliţiştii, unde au fost identificate următoarele:

- O pungă tip zip, inscripţionată cu cifra "2", ce conţine nouă punguţe înfoliate în folie alimentară, în care se află fragmente vegetale (proba nr. 11);

- O pungă tip zip, inscripţionată cu cifra "1", ce conţine 11 punguţe înfoliate în folie alimentară, în care se află fragmente vegetale (proba nr. 12);

- O punguţă tip zip în care se află 5 punguţe tip zip, ce conţin o substanţă pulverulentă de culoare alba (proba nr. 13);

- O punguţă tip zip în care se află 5 punguţe tip zip, ce conţin o substanţă pulverulentă de culoare alba (proba nr. 14);

- O punguţă tip zip în care se află 6 punguţe tip zip, ce conţin o substanţă pulverulentă de culoare alba (proba nr. 15);

- O punguţă tip zip în care se află 6 punguţe tip zip, ce conţin o substanţă pulverulentă de culoare alba (proba nr. 16);

- O punguţă tip zip în care se află 3 punguţe tip zip, ce conţin o substanţă solidă de culoare gălbuie (proba nr. 17);

- O punguţă tip zip în care se află două punguţe tip zip ce conţin ciuperci (proba nr. 18);

- 9 punguţe înfoliate în folie alimentară, ce conţin fragmente vegetale (proba nr. 19);

Instanţa de control judiciar nu a reţinut apărarea inculpatului potrivit căreia nu există probe care să ateste că acesta ar fi avut preocupări legate de traficul de droguri, câtă vreme, pe de-o parte, legea incriminează în art. 2 " orice operaţiuni legate de droguri de risc/mare risc", iar, pe de altă parte, în data de 19.03.2021, când s-a desfăşurat acţiunea de introducere în ţară a unei cantităţi importante de cannabis, inculpatul A. a încercat insistent să îl contacteze pe inculpatul C. (conform datelor din percheziţia informatică efectuată în cauză, redată în procesul-verbal şi fixată prin print-screen în fotografia ataşată la dosar).

În raport de exigenţele art. 5 din C. pen., Curtea a reţinut că legea penală mai favorabilă pentru inculpaţi este cea în vigoare la data săvârşirii faptelor (februarie- martie 2021). Faţă de circumstanţele factuale şi personale prezentate, Curtea a apreciat că o parte din pedepse nu a fost corect individualizată, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri nereflectând pericolul social extrem de ridicat al infracţiunii şi datele care caracterizează persoana inculpatului. S-a reţinut că, deşi acesta nu are antecedente penale, nu trebuie ignorat aspectul legat de atitudinea sa procesuală, total nesinceră şi îngreunând cercetările, împrejurare care trebuie să îşi găsească relevanţa cuvenită în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, dat fiind că acesta era un membru important în activitatea infracţională, fiind cel care transporta şi depozita cantităţile foarte mari de droguri.

Referitor la situaţia inculpatului A., din analiza coroborată a tuturor aspectele privind modalitatea de comitere a faptelor şi urmările produse, Curtea a apreciat că regimul sancţionator stabilit de prima instanţă este unul corespunzător, iar criticile formulate cu privire la cuantumul sporit al pedepselor nu sunt întemeiate.

Referitor la măsurile asiguratorii şi de siguranţă, Curtea a apreciat întemeiate solicitările Ministerului Public privind confiscarea extinsă a bunurilor inculpaţilor A. şi B., deoarece, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul B. nu a beneficiat de venituri salariale sau din activităţi lucrative, care să justifice bunurile deţinute în prezent, nu deţine sume de bani în conturile bancare, nu are loc de muncă, nu figurează înregistrat ca asociat/administrator la vreo societate comercială, iar începând cu anul 2019 nu a avut niciun venit legal, exceptând suma de 19.631 RON dobândită din jocuri de noroc în anul 2019, iar inculpatul A. a avut venituri modice din salarii până în anul 2016, iar din anul 2017 până în prezent veniturile sale reprezintă suma totală de 40 RON, deşi în anul 2020 a achiziţionat 3 terenuri intravilane, în suprafaţă totală de aproximativ 4000 mp, în localitatea Corbeanca.

Având în vedere veniturile legale ale celor doi inculpaţi, Curtea a opinat că aceştia nu şi-ar fi permis în mod licit achiziţionarea unor imobile de o valoarea ridicată şi a mai multor autoturisme, acestea fiind în realitate bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, impunându-se confiscarea extinsă a acestora.

Împotriva deciziei penale nr. 415/A din data de 20.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recurs în casaţie recurenţii A. şi B., invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie recurentul A. a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi ulterior admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi în principal achitarea în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de droguri de risc şi de mare risc, precum şi de constituire a unui grup infracţional organizat, iar în subsidiar să se constate că recurentul A. a fost condamnat la pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanţa de apel nemaifăcând aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă, în baza denunţului concretizat, astfel cum s-a constatat încă din primul ciclu procesual, solicitând să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 91 din C. pen., în sensul suspendării executării pedepsei corect aplicate. Totodată, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător impus asupra bunurilor inculpatului A. cu consecinţa restituirii acestora.

Recurentul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a susţinut că din întregul material probator nu se evidenţiază absolut nicio probă care să susţină măcar o acţiune sau încercare a sa de organizare a vânzării de droguri, iar din toate activităţile operative desfăşurate în cauză, singura care ar putea să justifice o suspiciune în ceea ce-l priveşte şi în legătură cu care organele de anchetă ar fi avut obligaţia să efectueze acte de urmărire penală în concret, care să conducă la o încadrare juridică corectă, ar fi percheziţia domiciliară din data de 19.03.2021, însă la prima vedere - în baza rezultatului percheziţiei domiciliare - i s-ar fi putut aduce acuzaţia că a deţinut droguri fără drept şi o sumă de bani, dar de la acest moment organele de urmărire penală renunţă la orice activitate de urmărire penală şi transformă o bănuială în acuzaţie fără nicio probă evidenţiată.

Se arată că parchetul precizează că activitatea de urmărire penală a început în data de 04.12.2020, activitate evidenţiată prin supraveghere tehnică, interceptări de convorbiri telefonice şi supraveghere prin intermediul colaboratorilor şi a ofiţerilor sub acoperire şi din 04.12.2020 până în 12.03.2021 nu există nici măcar un singur element de dosar care să indice participarea sa la activităţile celor urmăriţi, în sensul că nu s-a evidenţiat nicio întâlnire a sa cu vreunul dintre cei urmăriţi, nu s-a obţinut nicio informaţie care să conţină numele sau porecla sa, aspecte care ar rezulta din încheierea judecătorul de drepturi şi libertăţi, din data de 15.03.2021, care admite cererea formulată de parchet pentru continuarea supravegherii audio şi video.

Recurentul a criticat faptul că parchetul nu a probat acuzaţiile reţinute în sarcina sa, le-a imprimat un caracter nelegal multora dintre probele administrate în ceea ce-l priveşte pentru a-l incrimina pentru fapte pe care nu le-a săvârşit, folosindu-se de două colete primite, care nu conţineau droguri, deşi a dovedit conţinutul acestora, înscrisurile din dosar arătând numerele de comenzi pe care le-a făcut pe F. pentru mâncare de pisici şi pampers pentru copil, verificabile în contul de utilizator şi mesajele transportatorilor G. şi H..

De asemenea, a precizat că activitatea de supraveghere tehnică efectuată în cauză nu-l vizează, introducerea sa făcându-se după efectuarea flagrantului, considerând că nu există niciun dubiu asupra faptului că prezenta cauză a rămas în pronunţare fără ca situaţia de fapt să fie lămurită în vreun fel. A arătat că a fost acuzat că a deţinut în vederea vânzării, cu toate că s-a stabilit că drogurile identificate la locaţia sa, ca şi banii, nu-i aparţineau, fără a se determina activitatea concretă pe care a efectuat-o, precum şi că l-a ajutat pe C. la activităţile infracţionale, deşi, în afara faptului că a fost de acord să primească la domiciliul său drogurile şi banii aparţinând inculpatului C., alt sprijin venit din partea sa nu reiese din materialul probator administrat, astfel că nu ar fi explicit în ce modalitate, în concret, 1-am sprijinit pe inculpatul C. în activitatea infracţională şi de ce nu se evidenţiază acest sprijin în activitatea de supraveghere a autorităţilor.

S-a susţinut că esenţial în ceea ce priveşte tragerea sa la răspundere este faptul că nu a făcut obiectul supravegherilor efectuate de organele de anchetă, iar rugămintea inculpatului C. de a lăsa la recurent drogurile şi banii pentru cca 2 săptămâni s-a datorat tocmai faptului că acesta din urmă nu era implicat în activitatea infracţională, pentru C. locaţiile sale fiind locuri sigure, care nu aveau cum să fie depistate, întrucât nu avea nicio implicare infracţională. A arătat şi că din procesele-verbale de ascultare a convorbirilor reiese că, atunci când discută despre A., C. se referă exclusiv la un loc de depozitare, iar faptul că alţii vorbesc despre recurent fără a vorbi cu acesta nu poate reprezenta o dovadă că recurentul este implicat în planurile lor de acţiune.

A mai criticat recurentul şi că organele de anchetă, pentru a-l acuza, s-au folosit de faptul că în anul 2020 a achiziţionat 3 terenuri intravilane, în suprafaţă totală de aproximativ 4000 mp, deşi nu realiza venituri, însă înscrisurile din dosar (act de proprietate, declaraţiile justificative ale părinţilor, chitanţe de plată în rate) arată că terenurile sunt de fapt două, cu o suprafaţă de 842 mp, la care se adaugă o cotă parte din terenul comun de 3025 mp (125mp), rezultând un total de 967 mp, cumpăraţi cu ajutorul părinţilor săi, în 2019.

Recurentul a susţinut că la condamnarea sa pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat nu au fost administrate probe din care să reiasă că ar fi intrat în grupul infracţional la momentul constituirii acestuia sau că ar fi aderat la acesta ori că l-ar fi sprijinit în vreun fel, acuzarea sa de această infracţiune având la bază nişte convorbiri la care nu a participat şi despre care nu avea cunoştinţă şi o prietenie veche fără a exista o probă care să ateste că recurentul avea cunoştinţă de faptul că inculpatul C. se ocupa de obţinere şi vânzare de droguri, singurul aspect care a contat fiind cantitatea găsită la locaţia recurentului, în legătură cu care inculpatul C. a declarat în mai multe rânduri că-i aparţinea, fiind lăsată la păstrare, aspect probat prin interceptările existente la dosar, prin care se face dovada că inculpatul C. se preocupa de locuri sigure, în care să lase drogurile pe care le deţine, printre locaţii fiind enumerate şi cele ale recurentului, dar fără ca acesta din urmă să cunoască planurile inculpatului C..

În ce priveşte martorii audiaţi în cauză, s-a solicitat să se constate că niciunul dintre aceştia nu l-au indicat pe recurent ca având preocupări de vânzare/oferire de droguri, iar vechea prietenie dintre cei doi nu reprezintă o probă prin care să se poată dovedi faptul că recurentul A. cunoaşte ce preocupări avea inculpatul C.; mai mult, dacă acesta din urmă ar fi cunoscut că recurentul avea preocupări de vânzare de droguri sau ar fi cunoscut că deţine droguri în vederea comercializării, nu ar fi apelat la el pentru a depozita cantitatea de droguri, pentru a nu fi descoperită de lucrătorii de poliţie. A arătat că, în opinia sa, daca avea astfel de preocupări şi, mai ales, împreună cu inculpatul C., nu s-ar fi expus în interesul de a-1 scăpa pe C. şi că nu poate fi omis faptul că inculpatul C. a fost atenţionat că este posibil ca organele de urmărire penală să-l supravegheze, acesta fiind şi motivul pentru care căuta un loc sigur de depozitare a drogurilor.

Recurentul a învederat că faptele reţinute în sarcina sa nu există, în primul rând, deoarece cantitatea de droguri este rezultată dintr-o activitate anterioară celei în care se presupune că s-a iniţiat constituirea grupului infracţional; în al doilea rând, deoarece parchetul nu a administrat nicio probă care să ateste că recurentul avea preocupări la regimul traficului de droguri, neexistând interceptări în acest sens, vânzări autorizate, declaraţii de martor şi nu în ultimul rând, deoarece nu este probată nici intenţia recurentului A. de a comercializa cantitatea de droguri găsită asupra sa.

În concluzie, a susţinut că nu există probe care să ateste faptul că era implicat în vreun fel în activitatea lui C., nu există probe care să ateste faptul că a procurat droguri, că a vândut droguri sau că a încasat bani din vânzarea de droguri.

Recurentul a criticat faptul că nu s-a stabilit în concret situaţia de fapt, care să rezulte dintr-un probatoriu pentru fiecare inculpat în mod particular şi nu printr-o atribuire globală, din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale neconturându-se niciun act al inculpatului A. de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc/mare risc.

În raport de susţinerea parchetului, în sensul că în perioada februarie 2021- martie 2021 ar fi constituit împreună cu inculpaţii C., B., D. şi E. un grup infracţional pe care l-a sprijinit în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri, recurentul a opinat că nu poate fi constituit un grup infracţional organizat format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate, nefiind probat dacă inculpatul A., la momentul la care a fost de acord să depoziteze la domiciliul său geanta aparţinând inculpatului C. avea reprezentarea existenţei unui grup infracţional, cu atât mai mult cu cât cantitatea de droguri existentă în geanta încredinţată de C. era procurată de către acesta anterior reţinerii infracţiunii de constituire de grup infracţional în sarcina inculpatului A. în timp ce condiţia reţinerii infracţiunii de grup organizat este tocmai pentru a se săvârşi infracţiuni în cadrul grupului, astfel că, nu se poate reţine această infracţiune pentru activităţi infracţionale anterioare constituirii grupului.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul a arătat că la stabilirea pedepsei s-a ignorat aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, recurentul facilitând tragerea la răspundere penală a altor persoane cu preocupări la regimul traficului de droguri prin formularea unui denunţ, concretizat încă din primul ciclu procesual, aspect pe care instanţa de apel nu l-a avut în vedere.

Prin recursul în casaţie declarat, recurentul B. a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi ulterior admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi în principal achitarea în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, precum şi să se constate că a fost condamnat la pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanţa de apel nemaifăcând aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, iar în cazul infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deşi a fost invocat art. 15 din Legea nr. 143/2000, s-a pronunţat o pedeapsă din care nu reiese aplicarea regulii de reducere a pedepsei.

Recurentul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a susţinut că implicarea inculpatului B. în activitatea infracţională de trafic de droguri din 19.03.2021, activitate spontană şi fără continuitate nu întruneşte elementul material al infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, inculpatul fiind condamnat pentru o faptă care nu există, în acest sens arătând că, din probele administrate, nu se poate reţine o continuitate a implicării acestuia, o participare la planificarea sau organizarea acţiunilor sau o anumită stabilitate, nefiind dovedită cunoaşterea de către B. a existenţei grupului, respectiv a împrejurării că inculpatul C. derula activităţile de trafic în cadrul unui grup infracţional organizat. A menţionat că acuzaţia de constituire a unui grup infracţional este întemeiată pe interpretarea unor discuţii telefonice şi în mediul ambiental purtate între alţi inculpaţi, respectiv C., D. şi E. la care B. nu a participat şi nici nu a cunoscut conţinutul acestora şi pe relaţia de prietenie mai veche dintre B. şi C., implicarea sa fiind una sporadică.

S-a menţionat că atât timp cât din probele administrate nu rezultă fără echivoc faptul că recurentul B. a cunoscut existenţa grupului infracţional organizat, iar contribuţia lui în cadrul grupării infracţionale a fost ocazională, fiind vorba despre o activitate desfăşurată de acesta la data de 19.03.2021, nu se poate reţine că activitatea descrisă de parchet şi reţinută de instanţa de apel ar constitui infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen. şi nici că recurentul a aderat, constituit sau sprijinit grupul infracţional organizat în perioada februarie 2021- martie 2021 în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de droguri, acesta neavând reprezentarea în plan intelectiv a existenţei unei astfel de grup sub aspectul cunoaşterii membrilor, a activităţii, a duratei în timp, ci având o implicare tangenţială, fiind racolat ocazional, în afara acordului său, în grup, de coinculpatul C., fără nicio legătură cu activitatea infracţională anterioară din cadrul grupării.

În concluzie, recurentul a criticat faptul că probele nu relevă momentul aderării în concret a inculpatului la grupul infracţional, nu este descrisă şi probată modalitatea concretă a săvârşirii infracţiunii, acuzaţia parchetului este lipsită de cursivitate logică în descrierea activităţii infracţionale imputate coordonatorului grupului în raport de recurent, aspecte care echivalează cu imposibilitatea probării dincolo de orice dubiu rezonabil a existenţei unei pluralităţi constituite de infractori, în fapt nefiind vorba decât de pluralitate ocazională sub forma participaţiei penale.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul a arătat că la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat s-a ignorat aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, recurentul facilitând tragerea la răspundere penală a altor persoane cu preocupări la regimul traficului de droguri prin formularea unui denunţ, concretizat încă din primul ciclu procesual, aspect pe care instanţa de apel nu l-a avut în vedere, iar la stabilirea pedepsei de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri doar formal s-au aplicat prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000 întrucât limitele reduse la jumătate ar fi fost între 2 ani şi 6 luni şi 5 ani închisoare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 04.07.2025, când s-a stabilit termen la data de 23.09.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A. şi B. au fost introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată făcând parte din categoria celor care pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Se constată îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., recurenţii având calitatea de inculpaţi în cauză şi exercitând calea de atac a apelului.

Cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., sunt, de asemenea, îndeplinite, în cuprinsul cererii fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 415/A din data de 20.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală), domiciliul recurentului, precum şi semnătura.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurenţi ca temei al cererilor de recurs în casaţie, se constată că acesta vizează situaţia când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Se observă că recurenţii nu invocă critici ce ar putea fi subsumate lipsei condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în ceea ce-l priveşte pe recurentul A. şi nici pe cele ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., în ceea ce-i priveşte pe ambii recurenţi.

Prin cererile de recurs în casaţie formulate recurenţii solicită o rejudecare a cauzei, cu consecinţa achitării lor pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc şi de mare risc (recurentul A.) şi pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (ambii recurenţi), susţinând că din probele administrate în cauză nu ar rezulta că recurentul A. ar fi fost implicat în activitatea de trafic de droguri, el fiind doar depozitarul, pentru inculpatul C., a acelei cantităţi de droguri şi a sumei de bani găsite la percheziţie. De asemenea, recurenţii au susţinut că probele administrate ar releva că aceştia nu au cunoscut existenţa grupului infracţional şi nici că derula activităţile de trafic, implicarea lor fiind ocazională şi nu constantă, motiv pentru care nu se poate concluziona că ei ar fi intrat în grupul infracţional la momentul constituirii acestuia sau că ar fi aderat la acesta ori că l-ar fi sprijinit în vreun fel.

Astfel, recurenţii, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, urmăresc stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de către instanţa de apel, aspect care nu poate fi circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi nici a altui motiv din cele expres reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la sfera de incidenţă a acestui motiv de recurs, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală -, având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, se reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei reţinute în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurenţi trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate. Prin urmare, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, fapt ce atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Referitor la criticile invocate de recurenţi în legătură cu cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în concret, se reţine că motivele invocate în cererile de recurs în casaţie vizează aplicarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi reprezintă o chestiune de individualizare a pedepsei, ce nu poate fi cenzurată pe calea recursului în casaţie, întrucât vizează temeinicia hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu legalitatea acesteia, din moment ce conturează o anumită conduită procesuală a recurenţilor ce nu poate fi stabilită decât prin reaprecierea probelor administrate în legătură cu comportamentul procesual al acestora.

Înalta Curte a statuat că nu poate cenzura reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză. De altfel, în ce-l priveşte pe recurentul B., cu referire la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri, pentru care instanţa de apel a şi reţinut aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, se constată că pedeapsa de 4 ani închisoare se încadrează între limitele prevăzute de lege, reduse la jumătate, respectiv între 2 ani şi 6 luni şi 5 ani închisoare şi, prin urmare, solicitarea recurentului vizează o chestiune de individualizare a pedepsei, nemulţumirea acestuia constând în orientarea instanţei către maximul redus ca urmare a aplicării art. 15 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, celelalte aspecte criticate vizează necesitatea realizării, în calea extraordinară de atac pendinte, a unei reindividualizări judiciare a pedepsei, în raport de datele concrete ale cauzei şi de cele vizând persoana recurenţilor, aceştia urmărind obţinerea, în prezentul cadru procesual, a unei reduceri a pedepsei, or, prin intermediul cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancţionator legal.

Prin urmare, nu se poate proceda la analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 în condiţiile în care dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancţiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la toate normele de drept substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, prin intermediul său neputând fi cenzurate alte aspecte de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.

Examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.

Procesul penal, atunci când cheltuielile judiciare nu rămân în sarcina statului, prevalează principiul explicit referitor la obligarea unei persoane la plata cheltuielilor judiciare către stat. Nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea procesului penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea care a generat producerea lor. Sunt cheltuieli efectuate de stat cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, sumele cuvenite martorilor, experţilor, interpreţilor, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli necesare desfăşurării procesului penal. În speţă, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat intră cele referitoare la comunicarea cererii de recurs în casaţie către parchet şi către celelalte părţi din dosar, la consumabilele folosite de instanţă (gen hârtie, toner, plicuri, copertă dosar, etc.), precum şi cele privind transportul pentru înaintarea dosarului în recurs în casaţie de la instanţa de apel la instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 415/A din data de 20.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 415/A din data de 20.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurenţii la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.

High Court of Cassation and Justice

scj