Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 751 din 2 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4965/2003, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.D.
Acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 23 ani închisoare, prin sentința penală nr. 282 din 20 aprilie 2001, a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin neapelare la data de 12 iunie 2001.
În cererea adresată primei instanțe petentul a invocat o situație familială dificilă rezultat al decesului mamei sale, exprimându-și intenția de a-și ajuta familia în perioada întreruperii executării pedepsei.
Petentul condamnat a atacat sentința cu apel.
Prin decizia penală nr. 609/ A din 19 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 2331/2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
Acesta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
El reiterează aceleași motive din cerere și din apel.
Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Împrejurarea invocată, decesul mamei sale, a avut loc cu un an înainte de formulare a cererii de întrerupere a executării pedepsei. De altfel, prezența temporară a condamnatului în familie, nu ar putea soluționa situația prin care trece aceasta, astfel că hotărârile atacate sunt legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 609/ A din 19 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2005.