Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință dată, în ziua de 31 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 1019/2005, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a dispus conform art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., și art. 160b C. proc. pen., menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului t.l., constatând legalitatea și temeinicia acesteia.
Onorariul avocatului din oficiu s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, verificând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că măsura luată de Tribunalul Buzău, astfel cum a fost menținută de acesta, corespunde dispozițiilor legale.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul, în termen legal a declarat recurs, considerând că s-a făcut o greșită aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] prin menținerea stării de arest, aceasta nemaijustificându-se la momentul menținerii ei.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport de critica adusă, probele dosarului și dispozițiile legale ce prevăd menținerea stării de arest, constată că recursul este nefondat, cu următoarea argumentare (suplinind și pe aceea a încheierii):
Prin sentința penală nr. 1898 pronunțată la data de 19 octombrie 2004, în dosarul nr. 4681/2004, de Judecătoria Buzău, inculpatul T.L. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de distrugere și ultraj, la pedepse cu închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de un an și 6 luni închisoare, ocazie cu care s-a menținut starea de arest începută la data de 21 aprilie 2004.
Tribunalul Buzău, secția penală, prin decizia penală nr. 9 pronunțată la data de 6 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 1572/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținându-se în continuare starea de arest.
Cum inculpatul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, cauza se află pe rolul Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea acestuia.
Verificând, cu respectarea termenului legal, starea de arest, instanța de recurs, în mod corect a considerat că aceasta se impune în continuare, prin nimic, situația avută în vedere inițial, nefiind schimbată, dimpotrivă, inculpatul fiind deja condamnat, nedefinitiv, la închisoare.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat, recurentul fiind obligat și la cheltuieli judiciare statului, incluzând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2005.