Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1087 din 10 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 748/2003, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, după cum urmează:
- în privința inculpatei D.F., din infracțiunile de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 254 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- privitor la inculpatul J.D., din infracțiunile de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., în infracțiunile de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
1. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata D.F. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen.
Conform art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 25 octombrie 2002 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatei.
S-a dispus, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000, înlăturarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei până la concurența în lei a sumei de 190.000 dolari S.U.A., sumă care a confiscat-o în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 și a obligat inculpata la plata echivalentului în lei a acestei sume la cursul B.N.R. din momentul executării.
2. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul J.D., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, care va fi executată conform art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat arestarea preventivă din pedeapsa aplicată inculpatului de la 11 noiembrie 2002 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.00 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
S-a ridicat sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în cursul urmăririi penale, identificate în procesele-verbale încheiate la data de 20 noiembrie 2002 și, respectiv 25 noiembrie 2002.
Potrivit art. 14 și art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată împotriva inculpaților de partea civilă Societatea Agricolă T.A. Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata D.F., fost director al Agenției S. avea, începând cu august 2000 și calitatea de reprezentant al Ministerului Agriculturii și Alimentației în Consiliul de Administrație al SC J. SA Jimbolia. În această calitate, s-a preocupat de realizarea privatizării acestei societăți agricole, în sensul punerii în aplicare a deciziilor luate de conducerea ministerului și de comitetul de coordonare al activității de privatizare din care făcea parte ca membru și inculpatul J.D.
În acea perioadă, inculpata D.F. se afla în relații apropiate cu inculpatul J.D., fapt recunoscut și de acesta din urmă.
Prin Ordinul nr. 151/2000, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației s-a aprobat lista cu societățile comerciale din agricultură ale căror terenuri urmează a fi concesionate, în condițiile legii și ale căror acțiuni vor fi vândute către investitorii interesați, prin metoda negocierii directe, printre acestea figurând și SC J. SA Jimbolia.
În urma realizării publicațiilor de vânzare a acțiunilor de la SC J. SA Jimbolia, la sediul societății s-au interesat mai multe persoane și despre această situație, administratorul societății F.R., potrivit unei înțelegeri anterioare, a informat-o pe inculpata D.F., precizându-i totodată, că, dintre posibilii cumpărători, doar ofertele a două societăți par a fi mai serioase, respectiv SC T.A. Timișoara și SC A.S.G. SRL, ultima având patroni doi cetățeni italieni (C.G. și S.V.).
După această informare a inculpatei, martorul F.R. a mers la Ministerul Agriculturii și Alimentației la inculpata D.F., însoțit de cei doi reprezentanți ai SC A.S.G. SRL și de interpreta O.O., înainte de termenul limită de depunere a ofertelor de cumpărare a acțiunilor, care fusese stabilit pentru data de 24 octombrie 2000.
Cu prilejul acestei întâlniri, martorul F.R. a discutat separat cu inculpata D.F. în biroul acesteia, în ce condiții ar putea cumpăra cei doi cetățeni italieni acțiunile de la SC J.T. Jimbolia. Inculpata i-a spus martorului că italienii pot fi ajutați dacă plătesc cu suma de 100.000 dolari S.U.A. Această solicitare a inculpatei a fost transmisă de către martor celor doi italieni, aceștia fiind de acord cu suma pretinsă.
În aceeași zi, inculpata D.F. l-a prezentat pe martorul F.R. inculpatului J.D. în biroul ei, spunând despre acesta din urmă că este un om important în privatizare. Cei doi nu au discutat despre privatizarea SC J. SA, întâlnirea rezumându-se la o prezentare protocolară.
Prin conduita sa, manifestată atât față de martor, cât și față de cei doi investitori italieni, prezentați de către F.R., inculpata D.F. a lăsat să se înțeleagă că va face parte din comisia de negociere a vânzării de acțiuni de la SC J. SA Jimbolia, situație pe care aceasta o cunoștea cu certitudine, întrucât prin Hotărârea nr. 17/2000 C.C.A.P. stabilise componența comisiei.
Conform înțelegerii, în ziua de 23 octombrie 2000, cetățenii italieni C.G. și S.V., F.R. și interpreta O.O. au revenit în București, pentru a-i aduce suma de 100.000 dolari S.U.A. inculpatei D.F. Aceasta i-a invitat pe cei patru la locuința ei din str. Frumoasă și după ce a primit suma, i-a asigurat că ei vor fi cumpărătorii SC J. SA.
După primirea celor 100.00 dolari S.U.A., inculpata, împreună cu cei care veniseră la locuința sa, la care s-a adăugat și martorul P.A. au mers în după-amiaza zilei de 23 octombrie 2000 la Restaurantul P. din București, unde, după un timp, a venit și inculpatul J.D. Toți au servit masa, nota de plată fiind achitată de cei doi cetățeni italieni.
Cu acest prilej, inculpatul J.D., după prezentarea protocolară, a discutat cu martorul P.A., consultantul tehnic al italienilor, privitor la documentația necesară pentru depunerea ofertei de către SC S.G. SRL, a verificat dosarul și a precizat ce acte lipsesc și care trebuie procurate până a doua zi, 24 octombrie 2000.
Inculpata D.F., înainte de 25 octombrie 2000, când urma să înceapă negocierile directe cu ofertanții înscriși pentru cumpărarea acțiunilor de la SC J. SA, a luat legătura telefonic cu martorul F.R. și a mai pretins de la cei doi italieni, în același scop (asigurarea reușitei în cumpărarea acțiunilor) suma de 20.000 dolari S.U.A.
Investitorii italieni au fost de acord și cu plata acestei sume, care a fost predată inculpatei prin intermediul martorului H.A.
Comisia de negociere formată din cinci membri, având ca președinte pe inculpatul J.D. și ca membră pe inculpata D.F., și-a început activitatea prin selectarea celor două oferte depuse în plic închis de către SC T. SRL și, respectiv, SC A.S.G. SRL.
SC T. SRL a fost eliminată cu ocazia acestei licitații, pe motiv că nu avea toată documentația prevăzută în caietul de sarcini. Măsura dispusă a fost contestată dar, prin sentința civilă nr. 4558 din 31 mai 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în dosarul nr. 9700/2000, rămasă definitivă, s-a stabilit că aceasta este temeinică și legală.
Această rezolvare are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, conform art. 44 alin. (3) C. proc. pen., fiind o chestiune prealabilă în procesul penal.
În consecință, negocierea directă a vânzării acțiunilor SC J. SA a avut loc numai cu SC A.S.G. SRL și după șapte runde de negocieri s-a încheiat procesul-verbal final de negociere nr. 74704 din 9 noiembrie 2000 și aceeași comisie a întocmit Nota de informare și decizie privind negocierile de vânzare a pachetului de 100 % din acțiunile SC A.J. SA Jimbolia, prin care se propun Comitetului de Coordonare a Activității de privatizare și aprobării conducerii ministerului, două variante:
1. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni în condițiile ofertei finale, ferme și definitive a SC A.S.G. SRL cu negocierea modului de garantare a realizării investițiilor (prețul unei acțiuni fusese negociat la 15.100 lei).
2. În situația în care nu se va aproba finalizarea procesului de privatizare în condițiile prezentate, să se aprobe continuarea negocierilor cu același ofertant.
Înainte de finalizarea negocierilor, inculpata D.F. a luat din nou legătura cu reprezentanții SC A.S.G. SRL și în același scop pentru care pretinsese sumele de 100.000 dolari S.U.A. și 20.000 dolari S.U.A., a mai pretins suma de 70.000 dolari S.U.A. Ultima sumă solicitată a fost primită de inculpată pe data de 9 noiembrie 2000 prin intermediul martorului F.R., la Restaurantul M. din Cluj-Napoca.
La întâlnirea din localul sus-arătat au participat mai multe persoane, printre care și inculpatul J.D. cu soția.
Inculpata D.F. susține că suma de 70.000 dolari S.U.A. a înmânat-o inculpatului J.D., la întoarcerea în București.
În opinia instanței de fond, spusele inculpatei nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, astfel că ele rămân nedovedite.
S-a reținut că în toată perioada de finalizare a privatizării SC J. SA, martorul F.R., reprezentant al mituitorilor, s-a întâlnit cu inculpatul J.D. numai în trei situații: în biroul inculpatei D.F., unde au făcut cunoștință, fără a avea discuții concrete despre privatizare; la Restaurantul P. din București, prilej cu care inculpatul a verificat documentele din dosarul cu oferta SC A.S.G. și l-a îndrumat pe martorul P.A. cu ce acte trebuie completat dosarul; la Restaurantul M. din Cluj-Napoca, întâlniri care nu sunt contestate nici de inculpatul J.D.
Referitor la finalizarea privatizării SC J. SA trebuie arătat că rezultatul negocierii directe consemnat în procesul-verbal de negociere din 9 noiembrie 2000 și în Nota de informare și decizie tot din 9 noiembrie 2000 a fost însușit de Comitetul de Coordonare a Activității de Privatizare, organism colectiv, prin Hotărârea nr. 22/2000. Din acest comitet făcea parte, ca membru și inculpatul J.D., cel care fusese și președintele comisiei de negocieri.
Actul de decizie privind vânzarea acțiunilor de la SC J. SA și de concesionare a terenurilor aferente acestei societăți agricole a fost încheiat de către ministrul agriculturii și alimentației și de către președintele A.D.S., prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 73 din 20 noiembrie 2000 și, respectiv, contractul de concesiune nr. 73 din 20 noiembrie 2000 .
Tribunalul a apreciat că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., săvârșită în dauna SC T. SRL de către inculpatul J.D., deoarece decizia de eliminare a societății sus-arătate de la negocieri a fost luată de către comisie și a fost confirmată de instanța civilă printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă care, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, astfel că, a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.
Împotriva sentinței penale nr. 1087 din 10 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București au declarat apel inculpații J.D. și D.F., partea civilă SC T. Timișoara și P.N.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, parchetul a criticat sentința instanței de fond, arătând că în mod greșit a fost soluționată cauza cu lipsă e procedură cu partea civilă Ministerul Finanțelor, au fost aplicate greșit dispozițiile art. 334 C. proc. pen., greșit au fost aplicate pedepsele complementare, în mod greșit a fost achitat inculpatul J.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.; greșit au fost confiscate sumele de 190.00 dolari S.U.A. de la inculpata D.F. și 1.500.000 lei de la inculpatul J.D., greșit au fost individualizate pedepsele pentru infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. și art. 254 C. pen.
În apelul său, inculpatul J.D. a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile de luare de mită și în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 2481 C. pen., deoarece nu se face vinovat pentru aceste fapte.
În motivarea apelului său, inculpata D.F. a criticat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată și a solicitat să se țină cont de prevederile art. 19 din O.G. nr. 43/2001 în stabilirea pedepsei ce i se va aplica.
Apelanta a arătat că a avut o atitudine sinceră și datorită declarațiilor pe care le-a dat s-a putut ajunge la soluționarea cauzei.
SC T.A. Timișoara a solicitat condamnarea inculpatului J.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 121 din 19 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de P.N.A. și inculpata D.F., a desființat în totalitate sentința penală nr. 1087/2003 a Tribunalului București, secția I penală și rejudecând în fond a decis următoarele:
1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei pentru inculpata D.F. din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea continuată de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2001.
În baza art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat-o pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2001.
A interzis inculpatei pe timp de 5 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, adică 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
2. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul J.D. din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia l-a condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul J.D. la 12 ani închisoare, dispunând totodată, degradarea militară.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., a condamnat același inculpat la 9 ani închisoare interzicându-i, totodată, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul J.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul J.D. va executa pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și degradarea militară.
S-a făcut aplicarea pentru ambii inculpați a art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 25 octombrie 2002 la zi, pentru inculpata D.F. și de la 18 noiembrie 2002 la zi pentru inculpatul J.D.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul J.D. suma de 188.000 dolari S.U.A., iar de la inculpata D.F. suma de 2000 dolari S.U.A. și a obligat inculpații la plata echivalentului în lei la cursul B.N.R., la data executării, către statul român.
A fost menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului J.D. identificate în procesele verbale încheiate în cursul urmăririi penale la data de 20 noiembrie 2002 și respectiv la 25 noiembrie 2002.
S-a luat act că Ministerul Agriculturii și Alimentației nu s-a constituit parte civilă.
De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă SC T.A. Timișoara și de inculpatul J.D.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În cadrul procesului de privatizare, în anul 2000, SC J. S.A. Jimbolia a fost scoasă la vânzare pentru a fi privatizată, întregul pachet de acțiuni (365.123 – valoare nominală 25.000 lei) fiind deținut de Ministerul Agriculturii.
Societatea sus-arătată mai deținea în proprietatea sa și un teren de 314.763 mp.
În anul 2000 inculpata D.F. deținea funcția de director al unității S. din cadrul D.G.D.R. din cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației fiind reprezentantul ministerului în A.G.A. la SC J. S.A.
Inculpatul J.D. deținea funcția de director general al D.G.E.R.B. din același minister.
Ambii inculpați făceau parte din diferite comisii de privatizare ale unor societăți agricole, fiind numiți prin ordin al ministrului, inclusiv din comisia de privatizare a SC J. S.A. Jimbolia, inculpatul J.D. fiind președintele comisiei.
În luna august 2000, numitul F.R. care era director la SC J. S.A. Jimbolia a luat legătura cu inculpata D.F. și i-a comunicat că reprezentanții unei societăți agricole, C.G. și S.V. sunt interesați de achiziționarea pachetului de acțiuni de la SC J. Jimbolia.
Inculpata D.F. i-a vorbit inculpatului J.D. despre faptul că cei doi cetățeni italieni aveau o ofertă serioasă, în privatizarea societății, având experiența în domeniul agricol și intenționând să investească în România.
Cu această ocazie, inculpatul J.D. i-a spus inculpatei că pentru a asigura câștigarea licitației în favoarea italienilor aceștia ar trebui să ofere suma de 100.000 dolari S.U.A., fără să facă vreo precizare cu privire la persoana la care va ajunge banii, dar a lăsat să se înțeleagă că prin intermediul său banii vor ajunge la cei care decideau vânzarea acțiunilor.
Inculpata D.F. a luat legătura cu martorul F.R. și i-a transmis că pentru a câștiga licitația vor trebui să dea suma de 100.000 dolari S.U.A.
La rândul său, F.R. a luat legătura cu cetățenii italieni care, considerând că este un lucru obișnuit în România, au acceptat să plătească suma.
În luna octombrie 2000 F.R., C.G. și S.V., împreună cu martora O.O. (interpreta italienilor) s-au deplasat la București pentru a cumpăra caietul de sarcini. Cu această ocazie, F.R. i-a transmis inculpatei D.F. acceptul italienilor, iar aceasta i-a confirmat acest aspect inculpatului J.D.
După această primă discuție, inculpatul J.D. i-a cerut inculpatei să transmită celor doi investitori că pe lângă suma de 100.000 dolari S.U.A., ar mai fi necesară suma de 20.000 dolari S.U.A., bani care trebuiau dați cu același scop.
J.D. a motivat această nouă cerere, prin aceea că un anume F. insista pe lângă ministrul agriculturii pentru a influența vânzarea pachetului de acțiuni de la SC J. Jimbolia către firma concurentă SC T.A. Timișoara.
Inculpata D.F. s-a întâlnit cu martorul F.R. la un popas turistic între Dej și Baia Mare unde i-a comunicat noile pretenții ale inculpatului J.D. și motivarea acestora.
La data de 23 octombrie 2000, cu o zi înainte de a se împlini termenul pentru depunerea ofertelor tehnice și financiare cetățenii italieni, însoțiți de martorii F.R., O.O., H.A. și P.B. s-au deplasat la Ministerul Agriculturii pentru a plăti prima sumă solicitată.
Din biroul ei, inculpata D.F. l-a sunat pe inculpatul J.D., spunându-i că poate să-i aducă banii. Acesta, vizibil iritat, i-a cerut inculpatei să meargă la locuința ei și să primească acolo suma de 100.000 dolari S.U.A., urmând să se întâlnească mai târziu la un restaurant.
În aceste condiții inculpata i-a invitat pe investitori și persoanele care îi însoțea la locuința ei, unde a primit 100.000 dolari S.U.A., după care s-au deplasat la restaurantul P., indicat de inculpatul J.D.
La acest local a venit mai târziu și inculpatul, care a discutat cu P.A. despre conținutul dosarului pentru privatizare, indicându-i ce acte mai lipsesc din dosar.
În aceeași zi inculpata a luat banii de acasă și i-a predat, la birou, inculpatului J.D., fapt dovedit și de listing-ul convorbirilor telefonice.
Conform înțelegerii avute la restaurantul P. cu J.D., P.B.A. a depus dosarul de ofertă incomplet, pe data de 24 octombrie 2000, iar restul actelor au fost procurate și depuse ulterior termenului limită de dispunere a ofertelor, prin intermediul inculpatei D.F. Trebuie subliniat faptul că plicurile cu oferte au fost ridicate de inculpatul J.D. de la Direcția Privatizare, el având controlul asupra acestora.
Înainte de începerea negocierilor, inculpata D.F. a primit a doua tranșă de bani, respectiv 20.000 dolari S.U.A., pretinsă de J.D., pe care i-a predat inculpatului J.D., de față fiind și martora E.M.E.
La data de 31 octombrie 2000, au început negocierile cu SC S.G. S.R.L., SC T.A. SRL pentru vânzarea pachetului de acțiuni a Societății J. Cu această ocazie, invocându-se lipsa unor documente în oferta de privatizare SC T.A. Timișoara a fost exclusă de la negocieri. Societatea agricolă S.G. a fost acceptată pentru negocieri, deși, așa cum s-a mai arătat, o serie de documente fuseseră depuse de reprezentanții acestei societăți după împlinirea termenului, la propunerea și cu acceptul inculpatului J.D.
Este evident faptul că Societatea Agricolă S.G. a fost favorizată în cadrul procesului de privatizare.
După primele ședințe de negociere directă, reprezentanții societății S.G. au făcut mai întâi o ofertă de 5000 lei/acțiune și apoi 8000 lei/acțiune. Anticipând evoluția negocierilor, inculpatul J.D. i-a cerut inculpatei D.F. să-i pretindă lui C.G. suma de 70.000 dolari S.U.A. pentru a se fixa o valoare de 15.000 lei/acțiune, cu 10.000 lei mai puțin pe acțiune decât valoarea nominală stabilită la 25.000 lei.
Prin cumpărarea acțiunilor la valoarea de 15.000 lei, investitorii italieni făceau o economie de 140.000 dolari S.U.A., astfel că puteau să renunțe la jumătate (70.000 dolari S.U.A.), în favoarea președintelui comisiei, inculpatul J.D.
Inițial cetățenii italieni au refuzat să mai dea vreo sumă, dar în cele din urmă au acceptat.
Astfel, pe data de 7 noiembrie 2000, a fost stabilit prețul de 15.000 lei/acțiune, iar pe data de 9 noiembrie 2000 s-a încheiat procesul-verbal final de negociere.
La data de 10 noiembrie 2000 inculpații D.F. și J.D. s-au deplasat împreună cu avionul de la București la Cluj-Napoca și s-au întâlnit la restaurantul M. cu F.R. care le-a adus banii pretinși anterior. Banii au fost dați inculpatei D.F. într-un separeu al localului respectiv, iar în ziua de 13 noiembrie 2000, aceasta a înmânat întreaga sumă (70.000 dolari S.U.A.) inculpatului J.D., în biroul acestuia.
Este de subliniat faptul că după încheierea negocierilor, Comisia de privatizare a întocmit un act prin care propunea Comitetului de coordonare a activității de privatizare două variante: fie continuarea negocierilor peste suma de 15.100/acțiune, fie încheierea contractului de vânzare la nivelul acestei sume. În final ministrul agriculturii a aprobat cea de-a doua variantă.
Situația de fapt reținută de Curtea de apel are la bază declarația inculpatei D.F. și declarațiile martorilor F.R., S.V., P.B.A., H.A. și O.O.
Împotriva deciziei penale nr. 121 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au formulat recurs P.N.A., partea civilă SC T.A. S.A. și inculpații D.F. și J.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, P.N.A. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 171 C. proc. pen., criticând faptul că la stabilirea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 din același cod, reținută în sarcina inculpatului J.D., nu s-a făcut referire și la dispozițiile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și că în mod greșit s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA Timișoara nu a fost motivat.
Inculpata D.F. a criticat decizia recurată considerând-o netemeinică și nelegală întrucât Curtea de apel, în lipsa apelului parchetului a creat inculpatei o situație mai grea în propria cale de atac, arătând că deși pedeapsa aplicată a fost mai mică decât cea a instanței de fond, individualizarea judiciară a acesteia este greșită, neținând seama de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000.
A solicitat, de asemenea, redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele personale, precum și atitudinea de recunoaștere a ei.
Inculpatul J.D. a criticat hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 18, 12 și 171 C. proc. pen. și a solicitat casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a avea posibilitatea să-și formuleze și să administreze noi probe în apărare.
De asemenea, a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de P.N.A. și inculpații D.F. și J.D. sunt fondate, iar recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA Timișoara este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
1. Cu privire la recursul parchetului
Atât instanța de fond cât și cea de apel au omis, într-adevăr să raporteze infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, reținută în sarcina inculpatului J.D., la dispozițiile legii speciale, respectiv, art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.
Expunerea situației de fapt relevă că inculpatul a comis această infracțiune după intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel că, în mod corect trebuie ca infracțiunea prevăzută în C. pen., să se raporteze la legea specială, și anume art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.
Primul motiv de recurs al parchetului nu poate fi primit, cel referitor la greșita achitare a inculpatului J.D., pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.
Instanța de fond a dispus și ce cea de apel a menținut achitarea pentru această infracțiune, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziții legale „Hotărârea definitivă a instanței civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.”
A fost invocată sentința civilă nr. 4558 din 31 mai 2001 a Tribunalului București, secția comercială, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost soluționată acțiunea SC T.A. SRL în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, A.D.S., SC J. SA și SC A.S.G.
Obiectul acțiunii a vizat constatarea nelegalității procedurii de negociere desfășurată de Comisia de evaluare a ofertelor depuse în vederea vânzării-cumpărării de acțiuni emise de J. SA, ca urmare a încălcării prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 219/1998 și ale art. 16, 17 și 19 alin. (5) din H.G. nr. 216/1999.
Tribunalul București, prin sentința menționată, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.
În penal, instanța fondului s-a prelevat de soluția dispusă de instanța civilă și a stabilit că aceasta constituie o chestiune prealabilă, în sensul art. 44 alin. (3) C. proc. pen.
În mod legal instanța de fond și apoi cea de apel, soluționând acțiunea penală au dispus și, respectiv, menținut achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
De altfel, SC T.A. SRL a fost exclusă din faza preselecției ofertelor pentru că nu îndeplinea condițiile legale de înscriere.
2. Cu privire la recursul inculpatei D.F.
Aceasta a solicitat admiterea recursului, considerând că instanța de apel, în lipsa apelului parchetului, i-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, arătând că, deși pedeapsa aplicată este mai mică decât la fond, individualizarea acesteia este greșită, pentru că a omis aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 78/2000.
A solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Inculpatei i-au fost aplicate două pedepse, de câte 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, respectiv 6 ani închisoare. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Pedepsele aplicate sunt nejustificat de mari în raport de împrejurările în care au fost săvârșite faptele și ținând cont de persoana inculpatei.
Aceasta, după o primă perioadă de negare a faptelor, încă din faza de urmărire penală, a revenit, adoptând o conduită procesuală sinceră. Ea a recunoscut faptele, a oferit detalii asupra împrejurărilor concrete în care acestea s-au comis și a ajutat efectiv și substanțial organele judiciare la procesul de stabilire a adevărului în cauza de față.
La aceasta se adaugă conduita generală bună a inculpatei, persoană cu reale capacități profesionale, caracterizată pozitiv în familie și societate.
Făcând o mai judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., urmează a se reduce pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la 3 ani închisoare și de la 6 ani închisoare. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 la 3 ani închisoare, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., inculpata să execute 3 ani închisoare.
3. Cu privire la recursul inculpatului J.D.:
Invocând drept temei al recursului prevederile art. 3859 pct. 18, 12 și 171 C. proc. pen., inculpatul pretinde că instanțele au comis grave erori în stabilirea situației de fapt, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, ceea ce a determinat o greșită aplicare a legii. Pentru aceasta, solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) și c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe cale de consecință:
- în principal, rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pe baza administrării unui probatoriu complet sau
- achitarea inculpatului.
Recursul declarat este întemeiat și urmează a fi admis pentru alte motive, ce se vor arăta în continuare.
În privința infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că inculpatul în mod greșit a fost condamnat pentru această infracțiune.
Probele administrate în cauză nu creează convingerea că inculpatul a comis fapta. S-a reținut că, în două rânduri, împreună cu coinculpata D.F. a primit de la reprezentanții SC A.S.G. SRL sumele de 100.000 dolari S.U.A. și, respectiv, 20.000 dolari S.U.A.
Depozițiile date de martorii F.R., S.V., P.B.A., H.A., O.O. relevă că sumele de bani au fost înmânate personal inculpatei D.F., cea care s-a prevalat de poziția și influența sa în rândul membrilor comisiei de privatizare din cadrul Ministerului Agriculturii.
Nu rezultă cu certitudine din ansamblul probator că sumele de bani primite de această inculpată au ajuns efectiv în posesia coinculpatului J.D.
Acesta a negat permanent vreo înțelegere cu ofertanții sau cu inculpata D.F.
Referirile la participația inculpatului J.D., cu excepția depozițiilor coinculpatei, sunt indirecte, nerelevante, astfel că, nu se poate reține vinovăția sa sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va fi achitat pentru această faptă.
Inculpatul J.D. se face vinovat însă de săvârșirea celorlalte două infracțiuni: abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Cert este că, după primirea primelor sume de bani de câte 100.000 dolari S.U.A. și, respectiv, 20.000 dolari S.U.A. de către inculpata D.F., inculpatul J.D. a pretins și primit prin intermediul acesteia suma de 70.000 dolari S.U.A. de la reprezentanții firmei ofertante SC A.S.G. SRL pentru a accepta vânzarea acțiunilor SC J. la un preț sub valoarea nominală, faptă care întrunește elementele constitutive ale celor două infracțiuni menționate mai sus.
Sub acest aspect, probele administrate în cauză au demonstrat următoarele:
- atât inculpatul cât și coinculpata D.F. erau persoane cu poziții influente în cadrul Ministerului Agriculturii;
Astfel, J.D. era membru în Comitetul de coordonare al activității de privatizare și președintele Comisiei de negociere de vânzare a pachetului de 100 % a SC J. SA Jimbolia, iar inculpata D.F., membră în cea de-a doua comisie și reprezentantă a M.A.A. în Consiliul de Administrație.
- relațiile bune dintre cei doi inculpați erau notorii;
- după prima întâlnire dintre D.F. și reprezentanții firmei italiene cât și a SC J. Jimbolia, când s-a primit suma de 100.00 dolari S.U.A., inculpatul J.D. a acceptat să se întâlnească în această formație la Restaurantul P. din București unde, împotriva tuturor regulilor de deontologie profesională, i-a sfătuit pe aceștia cum să procedeze, creindu-le din start o poziție favorizantă;
- a acceptat în calitatea oficială pe care o avea, depunerea dosarului incomplet și a primit acte după data limită a depunerii ofertelor;
- implicarea este evidentă și suficient probată în privința pretinderii și primirii sumei de 70.000 dolari S.U.A. pentru un scop ilicit, bine determinat: acceptarea scăderii prețului pe acțiune de la 25.000 lei la circa 15.000 lei, lucru pe care l-a transmis ofertanților firmei italiene;
- întâlnirea din 10 noiembrie 2000 a lui J.D. însoțit de D.F. într-un loc discret, separeul Restaurantului M. de la Cluj-Napoca cu martorul F.R., cel care le-a adus suma de 70.000 dolari S.U.A., bani primiți mai întâi de D.F. care, apoi i-a remis lui J.D.;
- drumul în acel loc a fost făcut special de inculpatul J.D. împreună cu D.F., ei plecând și revenind în București cu avionul;
- suma de 70.000 dolari S.U.A. reprezintă jumătate din cei 140.000 dolari S.U.A. cât au câștigat reprezentanții firmei italiene ca urmare a acceptării din partea inculpatului J.D. să scadă prețul per/acțiune de la 25.000 lei la 15.000 lei.
- prejudicierea M.A.A. prin acceptare a acestui preț a fost stabilită fără echivoc prin raportul de expertiză financiar – contabilă, act care a concluzionat că prețul per acțiune a fost nejustificat propus și acceptat.
- studiul de analiză și evaluare a societății J. Jimbolia a stabilit că valoarea unei acțiuni la momentul vânzării era real cuprinsă între 66.803 și 81.187 lei.
Toate acestea la care se adaugă declarațiile constante ale inculpatei D.F. demonstrează că inculpatul J.D., ajutat de coinculpata D.F., a primit suma de 70.000 dolari S.U.A. pentru a scădea nejustificat prețul per acțiune la vânzarea SC J. Jimbolia, favorizând în acest fel cumpărătorul.
El nu numai că avea puterea, prin dubla sa calitate, să influențeze mersul negocierilor și, în final, vânzarea acțiunilor la un preț inferior, dar a și făcut-o.
Din declarațiile de la dosar rezultă că inculpatul conducea efectiv ședința și purta negocierile, el fiind cel mai interesat în stabilirea unui preț de vânzare cât mai mic.
În acest fel a determinat producerea unui prejudiciu în dauna M.A.A. în sumă de 11.550.666.000 lei.
Cu privire la imposibilitatea administrării unor probe propuse în apărare este de remarcat faptul că inculpatul, a beneficiat permanent de serviciile unor apărători aleși care aveau posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe în toate fazele procesului penal.
Curtea constată că probele administrate sunt relevante și că ele demonstrează gradul de participare și vinovăția inculpatului J.D. sub aspectul reținerii infracțiunii de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel că nu se justifică casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de fond.
Recursul său urmează a fi admis sub aspectul individualizării pedepsei.
Reținându-se numai cele două infracțiuni, constatând că luarea de mită se referă la suma de 70.000 dolari S.U.A., având în vedere tabloul personalității inculpatului, persoană cu o carieră de excepție, cu o conduită foarte bună în plan profesional, social și de familie, pedepsele aplicate urmează a fi reduse astfel:
- pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 12 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de abuz în serviciu, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., și art. 17 lit. d) din O.U.G. nr. 78/2000, text de lege în baza căruia îl va condamna la 5 ani închisoare.
Urmează să confiște de la acest inculpat suma de 70.000 dolari S.U.A. cu obligarea la plata în echivalent în lei și să mențină sechestrul asigurător în limita acestei sume.
Recursul T.A., nemotivat și examinat din oficiu, va fi respins pentru motivele dezbătute la recursul parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de P.N.A. și inculpații D.F. și J.D. împotriva deciziei penale nr. 121/ A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează decizia atacată sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului J.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, greșitei încadrări juridice a infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 din același cod, greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților J.D. și D.F. și confiscării sumelor.
Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților și le repune în individualitatea lor după cum urmează:
Pentru inculpatul J.D.
- 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu degradarea militară a inculpatului și interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani;
- 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., și interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani;
Pentru inculpata D.F.
- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002;
- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Modifică pedepsele aplicate inculpaților, după cum urmează:
Pentru inculpatul J.D.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen. și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, texte în baza cărora îl condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind suma de 70.000 dolari S.U.A., de la 12 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul J.D. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
Înlătură pedeapsa prevăzută de art. 67 C. pen., privind degradarea militară.
Menține achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
Confiscă de la inculpat suma de 70.000 dolari S.U.A., prin obligarea acestuia la plata echivalentului în lei la cursul B.N.R. la data executării, către statul român și menține sechestrul asigurator în limita acestei sume.
Menține dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului J.D., timpul arestării preventive de la 18 noiembrie 2002 la 7 ianuarie 2005.
Pentru inculpata D.F.
Reduce pedepsele aplicate inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., inculpata D.F. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Confiscă de la inculpată suma de 118.000 dolari S.U.A. prin obligarea acesteia la plata echivalentului în lei la cursul B.N.R. la data executării, către statul român.
Menține dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei D.F., timpul arestării preventive de la 25 octombrie 2002 la 7 ianuarie 2005.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 121/ A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2005.