deliberând asupra recursului declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 37/ F pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, la 27 septembrie 2004, în dosarul nr. 1446/P/F2004, constată următoarele:
Prin rezoluția emisă la 23 iulie 2004, în dosarul nr. 193/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii T.V., A.M.A., M.A., C.M. și alte persoane nenominalizate și indicate doar generic ca fiind funcționari publici din cadrul Primăriei Brașov.
Plângerea formulată de petentul C.N. împotriva acelei rezoluții conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția din 24 august 2004 emisă de Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Ca urmare C.N. a formulat în cauză o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., și care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală, cu numărul de dosar 1446/P/F2004.
Prin sentința penală nr. 37/ F, pronunțată la 27 septembrie 2004, instanța astfel sesizată a respins și această plângere, petentul fiind obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în valoare de 500 000 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut, în esență, că în speță nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunilor sau a altor încălcări ale legii despre care petentul afirmase că ar fi fost comise cu prilejul încheierii actelor juridice civile și respectiv a emiterii actelor juridice administrative finalizate prin dispoziția nr. 21666 din 27 noiembrie 2002, dată de către Primarul municipiului Brașov și care a avut ca obiect punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, prin acordare unui teren cu titlu de compensație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petentul C.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 5803/2004.
În susținerea recursului petentul a criticat hotărârea atacată pe considerentul că instanța nu a răspuns unora dintre apărările sale formulate în cauză în combaterea motivelor pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov le-a avut în vedere pentru a emite cele două rezoluții mai sus menționate.
În acest sens s-a afirmat în primul rând că prin sentință nu s-a răspuns obiecțiunilor sale referitoare la greșita măsurare de către experta C.M. a unei suprafețe de teren situate în Brașov, pe strada Dr. Toma Ionescu.
Au fost evocate astfel, de mai multe ori, în diverse formulări, aserțiunile privind:
- neîntocmirea unei documentații topografice,
- înlocuirea ei cu „un așa zis plan de situație care constituie un fals grosolan” deoarece nu este rezultatul unor măsurători efective ci doar o preluare necritică a unui plan vechi de 30 de ani care nu corespunde realității,
- omiterea evidențierii faptului că „imobilul în cauză a fost dezmembrat în urmă cu 4 ani și atașat proprietăților de la nr. 11 și 13 de pe str. Toma Ionescu” ca și a împrejurării că prin reconstruirea unui gard a fost acaparată fără drept o suprafață de teren de 5 mp.
În aceeași ordine de idei s-a relevat în mod insistent:
- nerespectarea, în operațiunea de evaluare a aceluiași teren, a criteriilor elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajărilor Teritoriului sub nr. 2665/IC/311 emise la 28 februarie 1992 pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 834/1991
- încălcarea implicită a respectivei H.G. nr. 834/1991 precum și
- utilizarea unei metode de evaluare denumită „metoda comparației prin bonitare” despre care recurentul a susținut că ar fi inadecvată deoarece are doar „caracter de recomandare, purtând mențiunea pentru uz intern”.
Odată cu motivele de recurs au fost depuse și o serie de înscrisuri doveditoare considerate relevante de către petent.
În ceea ce îi privește intimații C.M., T.V., M.A. și A.M.A. nu s-au prezentat în fața acestei Curți și nici nu și-au făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Recursul este nefondat.
Demersurile inițiate de petent au vizat inițial o multitudine de presupuse încălcări ale legii comise atât cu prilejul încheierii unor acte juridice civile cât și prin acte sau operațiuni administrative.
În cele din urmă cea mai mare parte a aserțiunilor petentului s-au dovedit a fi vădit neîntemeiate și au fost înlăturate pe baza unui solid suport probatoriu.
Simptomatic din acest punct de vedere este faptul că în recurs petentul nu a fost în măsură să mai combată motivarea amplă și argumentată ce se regăsește atât în rezoluțiile de la 23 iulie 2004 și 24 august 2004 ale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov cât și în sentința recurată.
Pe de altă parte motivele expuse în susținerea recursului au o miză derizorie, o suprafață de teren de 5 mp, și se referă exclusiv la obiecțiuni de ordin tehnic aduse unui raport de expertiză topografică.
Rezumându-se la acest tip de motive de recurs, care nu își găsesc suport legal în prevederile art. 3859 C. proc. pen., recurentul ignoră în mod vădit prevederile art. 17 C. pen., în raport cu care un litigiu derizoriu de natură civilă nu poate fi în nici un caz tranșat prin interpretarea abuzivă și a normelor penale.
Nu în ultimul rând este de observat că nici măcar ca obiecțiuni aduse unei expertize tehnice topografice, criticile menționate nu pot fi primite în condițiile în care însuși recurentul confirmă că raportul criticat își găsește confirmarea în măsurători mai vechi și în consacrarea oficială, fie și cu titlu de recomandare, a metodei de evaluare utilizate în speță.
Așa fiind, Curtea va face aplicarea art. 38514 pct. 1 lit. b) respingând recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 37/ F din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.
Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 600 000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2005.