Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2006, Curtea de Apel București a admis cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. și în temeiul art. 146, cu referire la art. 143 și art. 148 lit. d), e) și h) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a învinuitului P.I. pentru o perioadă de 10 zile, de la data de 9 februarie 2006 până la 18 februarie 2006, inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 169 alin. (2) C. pen.
În fapt s-a reținut că învinuitul P.I. până în luna ianuarie 2005 a avut calitatea de militar activ (subofițer) în cadrul M.Ap.N., făcând parte dintr-o unitate militară dislocată în teatrul de operațiuni militare din Afganistan, dată după care s-a pensionat.
La data de 7 februarie 2006 în Cotidianele Z. și R.L. au apărut informații referitoare la depunerea la redacțiile acestor gazete de către persoane neidentificate copii a unor CD-uri ce conțin informații cu caracter militar clasificat, unul dintre acești suporți fiind predați S.R.I., care l-a transmis la M.Ap.N.
Urmare investigațiilor a fost identificat învinuitul P.I. ca deținător al unui PC, în folderul căruia existau 656 fișiere care conțin, printre altele, documente cu caracter militar elaborate în cadrul unităților militare românești dislocate în Afganistan, în perioada decembrie 2002 – decembrie 2003.
Confruntând informațiile de pe suportul magnetic aflate pe CD predat autorităților militare cu cele existente în calculatorul personal al învinuitului cu acces nerestricționat, de către orice persoană și oricând, a rezultat că un număr de 656 fișiere au conținut identic.
Potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, planurile, dispozitivele militare, efectivele și misiunile forțelor angajate, organizarea sistemelor de protecție și apărare a obiectivelor și sectoarelor militare, constituie secrete de stat.
Învinuitul a declarat că în luna decembrie 2005 cumnatul său I.M. i-a adus un CD, folder cu denumirea R.A., pentru a-l copia, operațiune pe care a făcut-o, rămânându-i în calculator datele, pe care însă nu le cunoaște, nefiind interesat de conținutul acestora.
Reținând că sunt îndeplinite cerințele legii, respectiv ale art. 143, art. 146 și art. 148 lit. d), e) și h) C. proc. pen. (există riscul distrugerii unor mijloace materiale de probă, temerea că deținând și alte informații militare, ar putea săvârși și alte infracțiuni, precum și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă făptuitorul dacă ar fi lăsat în libertate), instanța a admis propunerea procurorului și a dispus arestarea preventivă a învinuitului P.I., așa cum s-a arătat, pe o durată de 10 zile.
Împotriva acestei încheieri învinuitul P.I. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, în fond respingerea propunerii de arestare preventivă pentru considerentele susținute oral prin apărătorii aleși și arătate în considerentele acestei decizii, în esență invocând lipsa intenției de a divulga secrete care periclitează siguranța statului și că măsura arestării preventive are caracter de excepție.
Verificând materialul probator aflat la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Învinuitul P.I. a deținut calitatea de militar activ, făcând parte dintr-o unitate militară dislocată în Afganistan, fiind trecut în rezervă și pensionat la începutul anului 2005.
Pe timpul îndeplinirii îndatoririlor de militar în unitatea militară dislocată în Afganistan, a avut funcția de ofițer stat major în compartimentul de conducere logistică, calitate în care, așa cum rezultă din declarațiile sale, a participat la instruiri care aveau ca obiectiv modul de clasificare a informațiilor.
Același învinuit recunoaște că a deținut folderul cu denumirea generică R.A. al PC –ului proprietatea sa cu acces nerestricționat.
Verificările efectuate de specialiști au confirmat că în fișierele folderului R.A. se regăsesc informații militare.
Constatările instanței de fond cu privire la existența indiciilor temeinice ale săvârșirii unei infracțiuni de către învinuit și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, sunt întemeiate.
Față de învinuit se efectuează acte de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni cu ridicat grad de pericol social iar datele privind modul și împrejurările comiterii acesteia nu exclud posibilitatea existenței și a altor documente care să fie deținute cu încălcarea legii și prin aceasta, să fie pusă în pericol siguranța statului.
De la domiciliul învinuitului au fost ridicate mai multe documente cu caracter militar precum și unitatea centrală a PC al cărui deținător este și care urmează să fie examinate.
Toate aceste date relevă necesitatea continuării activităților de urmărire penală în astfel de condiții, încât să se prevină, pe de o parte, posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, iar, pe de altă parte, distrugerea sau alterarea unor suporturi pentru informații pe care învinuitul le-ar mai deține și care încă nu au fost descoperite.
Privarea de libertate a învinuitului fiind necesară, justificată și dispusă în condițiile legii, recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de învinuitul P.C.I. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1882/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2006.