Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1137 din 19 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de condamnatul A.N.I. de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 530/2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația grea din punct de vedere material în care se află mama sa, aceasta fiind bolnavă și singură, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca, executarea, de către el, a pedepsei, să aibă consecințe grave pentru familie.
Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, odată ce ancheta socială dispusă și efectuată în cauză, a relevat că cele susținute în cererea de întrerupere a executării pedepsei sunt veridice.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 786/ A din 14 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs. Și în această cale de atac motivul invocat de recurent este necesitatea prezenței sale acasă pentru a-și sprijini mama atât financiar, cât și material.
Recursul declarat nu este fondat.
Conform dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text, se înscrie cazul, „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru … familie…”
Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că ancheta socială realizată de S.A.T.P. sectorului 6 a municipiului București, la domiciliul familiei condamnatului a relevat că tatăl lui nu este salariat, mama este pensionată medical din luna martie 2005, părinții locuiesc într-un apartament compus din 3 camere și dependințe, proprietate personală a lor, ei își achită obligațiile vizând întreținerea, și, lunar, au posibilitatea să-și viziteze fiul și să-i ducă pachet la locul de detenție. S-a mai înscris că actul medical prezentat de mama condamnatului a fost eliberat pentru diagnosticul „tulburare depresivă recurentă”.
Ca atare, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În consecință, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, urmează să fie respins în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 din același cod, condamnatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.N.I. împotriva deciziei penale nr. 786/ A din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul-condamnat să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2006.