I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1049 din 17 februarie 2006
Prin sentința penală nr. 1200 din 15 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul F.I. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Cererea de revizuire a fost formulată împotriva sentinței penale nr. 746 din 27 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5601 din 29 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentință prin care F.I. a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru două infracțiuni concurente, de tâlhărie și fals privind identitatea, săvârșite în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Prima instanță a reținut că motivul invocat de revizuient, greșita încadrare juridică a faptei, nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel revizuientul-condamnat, criticând-o pentru netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 869 din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul.
Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs condamnatul, susținând și în această cale de atac faptul că cererea sa de revizuire este întemeiată.
Recursul nu este fondat.
În cauză, nu subzistă nici unul din cazurile de casare ale hotărârilor prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În motivarea cererii sale de revizuire, revizuientul a susținut că nu a săvârșit cu violență fapta pentru care a fost condamnat, nu a creat vreun prejudiciu, întrucât bunul vizat nu a mai ajuns în posesia sa și nu s-a opus arestării, în opinia sa aceste aspecte sunt de natură să determine schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de tâlhărie.
În mod corect instanțele au reținut că motivul invocat de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) pct. 1 lit. e) C. pen., deoarece, a avut posibilitatea legală de a solicita schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiune consumată în infracțiune rămasă în forma tentativei, pe tot parcursul procesului penal, în cauză neexistând fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și conform art. 38515 pct. 15 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.