Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 834/P/2005 al Curții de Apel Craiova, în baza art. 160b alin. (2) C. proc. pen., și a dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O. s-a revocat măsura arestării preventive față de inculpatul R.G.O. și s-a dispus punerea în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că inculpatul a fost ținut în stare de arest o perioadă îndelungată (circa un an și 9 luni), a colaborat cu organele judiciare, este infractor primar, are un copil minor iar din raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Craiova rezultă că inculpatul suferă de afecțiuni care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și că inculpatul nu mai prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii arătate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând casarea acesteia și menținerea stării de arest a inculpatului.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat și va admis, pentru considerentele ce se vor arăta.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, prin sentința penală nr. 239 din 21 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 663/P/2005 de către Tribunalul Dolj, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului R.G.O., la pedepse cuprinse între 2 luni închisoare și 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 cu art. 74 și art. 76 C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
În esență, s-a reținut că inculpatul, a cumpărat, la data de 28 martie 2002, de la partea civilă SC V.C. SRL Bârlad bunuri din inox pentru garantarea cărora a emis o filă C.E.C. în valoare de 23.630.651.876 lei pe care a semnat-o și ștampilat-o, deși conform adresei nr. 637 din 15 septembrie 2003 a R.B. SA Craiova, nu avea drept de semnătură, ulterior, a emis facturile fiscale false care atestau în mod nereal că produsele ar fi fost livrate altor societăți, dar că nu a încasat încă banii.
Instanța de fond și apoi instanța de apel au menținut starea de arest preventiv a inculpatului de la 16 mai 2005 până la data de 1 februarie 2006 când prin încheierea atacată, instanța de apel a considerat că pericolul social care a determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, și pe cale de consecință, a dispus revocarea măsurii.
Înalta Curte apreciază că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Este adevărat că potrivit art. 5 din C.E.A.D.L.F. nimeni nu poate fi privat de libertate, dar în aceleași texte, sunt înscrise și excepțiile de la regula sus-menționată. Astfel, conform art. 5 paragraful 1 lit. e) din Convenție, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă de executarea acesteia”.
În cauză, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, sunt aplicabile dispozițiile de excepție evocate, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., a produs un prejudiciu considerabil (peste 23 miliarde lei) și este inculpat în altă cauză penală aflată pe rolul Tribunalului Dolj, în care se reține un prejudiciu de peste 2 miliarde lei.
În aceste condiții, cărora li se adaugă și atitudinea nesinceră a inculpatului pe timpul procesului, conduce la concluzia că acesta reprezintă pericol social real pentru ordinea publică și nu poate fi judecat în stare de libertate.
Pe de altă parte, dacă faptele de genul celor comise de inculpat nu sunt urmate de riposta fermă a societății, s-ar întreține climatul infracțional, s-ar crea în rândul făptuitorilor impresia că pot persista în încălcarea legii și s-ar naște un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa încheierea atacată și va menține starea de arest a inculpatului R.G.O.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 834/P/2005, privind pe inculpatul R.G.O.
Casează încheierea atacată și rejudecând, menține arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 40 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2006.