Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, verificând legalitatea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul D.G., în dosarul nr. 44/P/2005 al aceleiași instanțe, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a apelantului-inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. b) C. proc. pen., nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul D.G.
Recursul este nefondat.
Prin sentința penală nr. 514 din 28 noiembrie 2005, Tribunalul Constanța, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea închisorii.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea dintre acestea, în final inculpatul D.G. executând pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la pedeapsa accesorie.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată de inculpat prin reținere și arest preventiv cu începere de la 23 iulie 2005 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 3002 și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv.
Având în vedere infracțiunea pentru care este judecat inculpatul care se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani, Înalta Curte apreciază că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare, în mod corect instanța Curții de Apel Constanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 44/P/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2006.