Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1150 din 21 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul I.S. pentru întreruperea executării pedepsei închisorii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
I.S. a fost condamnat prin sentința penală nr. 433/1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, la o pedeapsă de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
S-a mai reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv că are grave probleme familiale, nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 898/ A din 21 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs în care a solicitat, prin apărător, admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe care le-a prezentat în cererea inițială și apoi în apel, respectiv faptul că tatăl său a decedat și trebuie să dezbată succesiunea, să facă acte de dispoziție și administrare a moștenirii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pedeapsa închisorii, poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”.
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reieșit faptul că în garsoniera din comuna Snagov locuiește C.N., care o deține în proprietate. Se mai arată că petentul nu este căsătorit, având ambii părinți decedați, moștenind de la ei un teren intravilan în comuna Gruiu, rezultând că familia acestuia nu se află în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat, nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât existau alternative legale de rezolvare, care nu reclamă prezența acestuia în localitatea unde se află imobilele respective, condamnatul putând solicita asistența notarială și juridică, pentru rezolvarea problemelor sale prin reprezentanți legali (procuratori și mandatari).
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 898/ A din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2006.