Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 101 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Sibiu a respins contestația la executare formulată de contestatorul M.R., privind executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 61 din 21 martie 2001 a Tribunalului Sibiu, tatălui său, condamnatul M.I., prin admiterea excepției lipsei calități procesuale active a contestatorului.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 61 din 21 martie 2001, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul M.I., la 3 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 8 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și din infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
S-a constatat că pedepsele aplicate în cauză sunt concurente cu cele aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 55/1997 a Tribunalului Sibiu, s-au contopit și în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare sporită cu 7 luni închisoare, inculpatul având de executat 3 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a mai constatat că la data pronunțării hotărârii, inculpatul se afla în întreruperea executării pedepsei.
Prin hotărâre, s-a mai dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 73/97 din 22 august 2000 emis de Tribunalul Sibiu și emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Contestația la executare a fost motivată pe considerente ținând de starea sănătății condamnatului, pentru nevinovăție în comiterea faptelor reținute în sarcina lui M.I., sens în care s-a susținut că B.D. este vinovată, temeiul legal invocat fiind dispozițiile art. 461 C. proc. pen.
Constatând că, în cauză, fiul condamnatului, respectiv contestatorul M.R. nu are calitate procesuală activă, în sensul că nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 362 C. proc. pen., care stabilește persoanele care au dreptul să declare apel, acest text de lege fiind aplicabil și în materia instituției contestației la executare așa cum prevede art. 460 alin. (5) din același cod, potrivit cărora dispozițiile cuprinse în partea specială, titlul II care nu sunt contrare dispozițiilor cap. IV, titlul III care se aplică în mod corespunzător, instanța a respins contestația la executare.
Împotriva sentinței, a declarat apel condamnatul M.I., reprezentat de K.P.A., procurator numit în baza procurii generale depusă în dosar.
Apelul condamnatului a fost motivat pe considerente ținând de nelegalitatea și netemeinicia hotărârii sub aspectul nevinovăției lui M.I., condamnarea lui fiind rezultatul unei grave erori judiciare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 192/ A din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat prin procuratorul K.P.A.
Împotriva hotărârii instanței de apel, au declarat recursuri R.U.I. Sibiu și condamnatul M.I.
Recursul declarat de R.U.I., formulat în scris, deși în preambul menționează că atacă decizia penală nr. 192 A/2005 pronunțată în dosarul nr. 3009/2005 al Curții de Apel Alba Iulia, este motivat pe susțineri care nu au legătură cu cauza, respectiv: faptele sunt săvârșite de persoane responsabile civilmente, acestea devalizând SC N. SRL cu sumele de 2.279.159.191.143 lei și 227.915.919 lei, sume stabilite la Tribunalul București în dosarele nr. 6223/2003 și nr. 3462/2004.
Recursul declarat de condamnat este motivat pe nevinovăția sa, inculparea fiindu-i atrasă doar pentru ca firma sa, SC N. SRL Sibiu să fie devalizată de sumele pe care le avea la B.P. SA Centrală și sucursala Sibiu. De asemenea, în continuarea motivelor formulate în scris, condamnatul se referă și la cauze soluționate în alte dosare.
Recursul declarat de R.U.I. Sibiu este inadmisibil.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că în dosarele nr. 560/2005 al Tribunalului Sibiu și nr. 3009/2005 al Curții de Apel Alba Iulia, R.U.I. Sibiu nu a avut calitate procesuală. K.P.A., reprezentanta contestatorului în dosarul Curții de Apel Alba Iulia a fost împuternicită de acesta în baza procurii generale autentificată la 19 aprilie 2005 în nume personal însă.
Potrivit dispozițiilor art. 3852 C. proc. pen., pot face recurs persoanele arătate în art. 362 din același cod, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 362 C. proc. pen. enumeră, expres și limitativ, persoanele care pot face apel.
În condițiile în care R.U.I. Sibiu nu a avut calitate procesuală în contestația la executare formulată de fiul condamnatului, M.R., recursul declarat este inadmisibil și în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (4) C. proc. pen., recurenta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare ocazionate.
În ce privește recursul declarat de condamnat, acesta este nefondat.
Contestația la executare a vizat motive ținând de încadrarea juridică a faptelor pentru care M.I. a fost condamnat și de starea sănătății acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. a) – d), C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Deci, pe calea contestației la executare nu se pot invoca nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare.
Prima instanță, astfel cum s-a detaliat, a constatat că fiul condamnatului nu a avut calitate procesuală activă în formularea, pentru condamnat, a contestației la executare, pe lângă aceasta ea analizând însă și fondul căii extraordinare de atac.
În consecință, pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC R.U.I. Sibiu și ca nefondat recursul declarat de contestatorul condamnat M.I. împotriva deciziei penale nr. 192 din 9 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă pe SC R.U.I. Sibiu să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentul condamnat M.I. să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2006.