Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1019 din 14 iulie 2005, l-a condamnat pe inculpatul Ș.C., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) după exercitarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iulie 2002 la zi iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
A constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,09 gr. heroină în amestec cu cofeină.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12 iulie 2004, pe peronul central al Gării de Nord, inculpatul Ș.C., zis C., agent de pază al firmei B., i-a vândut martorului denunțător B.R., 3 bile de heroină, în schimbul sumei de 900.000 lei surprins, imediat după efectuarea tranzacției, de către polițiștii din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O.A. București, având asupra sa suma de 900.000 lei, formată din 9 bancnote de câte 100.000 lei, ale căror serii coincideau cu cele consemnate anterior într-un proces – verbal dresat în vederea efectuării flagrantului.
Aceste împrejurări de fapt sunt convingător dovedite prin constatările procesului-verbal de depistare încheiat la 12 iulie 2004, de polițiștii care au supravegheat tranzacția dintre inculpat și martorul denunțător B.R. și care au observat ex propriis sensibus cum acesta din urmă s-a întâlnit cu un individ în uniformă (cămașă albastră și pantalon de culoare închisă) și au făcut un schimb.
După aceea, martorul a predat organelor de poliție trei pungulițe din plastic transparent ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie, închise prin răsucire și ardere ce au fost luate și introduse într-un plic de hârtie sigilat (cu nr. 13299).
Inculpatul Ș.C. a fost imediat imobilizat, iar la percheziția corporală asupra acestuia, s-a găsit suma de 900.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei, identice cu cele puse la dispoziția poliției de martorul denunțător și consemnate anterior într-un proces-verbal.
Procesul verbal de depistare în flagrant a fost întocmit în prezența martorului asistent I.I.M., care a constatat prezența banilor asupra inculpatului.
De asemenea, martorul I.I.M. a perceput în mod direct întâlnirea dintre inculpatul Ș.C. și B.R., observând că după ce inculpatul a primit banii, cei doi și-au dat noroc, strângându-se de mâini.
Declarația martorului I.I.M. este susținută de declarația martorului B.R., care a arătat că s-a dus la C. și i-a spus că are suma de 900.000 lei și vrea „bile”, inculpatul i-a spus că are bile și i-a dat banii, iar după ce a luat, a întins mâna dreaptă și a dat noroc cu el, lăsându-i în palmă cele trei pungulițe (predate apoi poliției), care conțineau heroină, potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2882885 din 12 iulie 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Ș.C. și care a solicitat desființarea sentinței de fond și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat o reapreciere a circumstanțelor atenuante de care poate beneficia inculpatul.
Prin decizia penală nr. 710/ A din 23 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a atacat cu recurs.
Prin recursul scris și apărător, a criticat decizia și sentința ca nelegale și netemeinice cerând casarea lor și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c). A susținut că tot procesul este o înscenare iar probatoriul administrat este neconcludent. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este întemeiat.
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din dispozițiile art. 200 C. proc. pen., rezultă că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare ci numai pentru trimiterea în judecată.
Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen., instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate.
Probele strânse în cursul urmăririi penale, trebuie verificate de către instanță, în cursul judecății, care se desfășoară în condițiile art. 289 și 290 C. proc. pen., adică prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Instanța trebuie să ajungă motivat la o soluție temeinică și legală numai în urma verificării probelor administrate în cursul urmăririi penale și prin exercitarea rolului activ, art. 287 C. proc. pen., prin administrarea oricăror altor probe care apar necesare.
În cauză, deși inculpatul a negat de la bun început săvârșirea infracțiunii și a susținut propria sa variantă, în sensul că a fost contactat de o femeie care l-a rugat să primească niște bani de la un prieten de al ei, iar după arestarea sa a susținut că procesul este o înscenare din partea poliției și denunțătorilor, prima instanță contrar obligațiilor ce-i reveneau din textele de lege anterior menționate nu i-a audiat pe frații B.R. și C., denunțători și I.I.M. martor, asistent la constatarea infracțiunii flagrante.
Citarea și audierea fraților B.R. și C., era necesară pentru că așa cum rezultă din declarațiile lor date în cursul urmăririi penale, ei au fost cei care, nu numai că l-au denunțat pe Ș.C. dar au oferit și suma necesară organizării flagrantului, iar declarațiilor lor au reprezentat pentru procuror probe pe baza cărora s-a întocmit actul de sesizare a instanței.
Audierea martorilor denunțători și eventual confruntarea cu inculpatul este necesară pentru a se stabili cronologic, activitățile desfășurate de cei doi, momentele din ziua de 12 iulie 2004, când se fac denunțurile, când se pregătesc banii și se realizează deplasarea la Gara de Nord;
Este necesară audierea direct nemijlocit a martorului I.I.M., martor asistent, care să fie chestionat cu privire la aceleași aspecte, timpul, orele când a început operațiunea și când s-a terminat, eventualele contacte ale denunțătorilor cu alte persoane, fie direct fie prin legături telefonice și dacă acțiunea a fost filmată.
Audierea martorului I.I.M. este cu atât mai necesară cu cât din actele întocmite de agenții procedurali rezultă că refuzul martorului de a se prezenta în instanță pentru a fi audiat se datorează unor amenințări.
Așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 13 iunie 2005 martorul citat de prima instanță s-a prezentat în două rânduri pentru a fi audiat însă datorită faptului că nu i s-a asigurat protecție și a fost amenințat în permanență cu bătaia el, soția și copilul, a plecat din instanță. Din același proces verbal mai rezultă că în situația în care va fi obligat să depună mărturie, martorul își va schimba declarațiile date inițial.
În urma audierii denunțătorilor și martorului asistent, instanța va trebui să administreze din oficiu orice alt probe care vor apărea necesare pentru a stabili dacă inculpatul a săvârșit infracțiunea ori fapta este rezultatul înscenării de către denunțători din dorința de a profita de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Pentru asigurarea unei bune administrare a probelor și pentru a preveni posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului, Înalta Curte urmează să mențină măsura arestării preventive a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 710/ A din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1019 din 14 iulie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Menține starea de arest a inculpatului Ș.C.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2006.