Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 732 din 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, a fost condamnat inculpatul R.R., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 1.993 grame (plus 5 gr. contraprobă) de cocaină cu diltiazem și respectiv, de 4.993 grame (plus 5 grame contraprobă) de cocaină, depuse la I.G.P.R. – D.C.J.E.O., conform dovezii seria B nr. 3164 din 16 iunie 2004.
În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, cu excepția contraprobelor.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 530.000 lei, consemnată la C.E.C. pe seama și la dispoziția Tribunalului București, conform recipisei de consemnare nr. 423001/04/406/000359 din 25 august 2004, precum și a sumelor de 20 Euro, 5 dolari canadieni, 10.000 bolivari, 400 dolari S.U.A., 6000 WON Korea, 510 bolivari, 57 cenți canadieni, 50 lire turcești, ce se află depuse la grefa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, conform procesului-verbal nr. 198/P/2004 din 24 august 2004.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.I., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a dispus restituirea bunurilor aparținând inculpatului P.I., aflate la adresa din str. Academiei și lăsate în custodie numitului C.V.D. conform procesului-verbal din 15 iunie 2004.
S-a dispus restituirea către M.M.D. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București: 30 fotografii, 2 agende telefonice, 15 casete video, 3 casete video de dimensiuni mici și o casetă video și respectiv către inculpatul P.I. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București: 2 casete video de dimensiuni mici, o xerocopie a contractului de împrumut autentificat la 16 ianuarie 1998 și un port-visit conținând cărți de vizită, fotografii și înscrisuri, conform procesului-verbal din 15 iunie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La 4 iunie 2004, lucrătorii din cadrul I.G.P.F. – Punct control trecere frontieră Otopeni au sesizat telefonic parchetul cu privire la faptul că, în aceiași zi, în jurul orelor 18,30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra bagajelor numitului R.R., care sosise pe Aeroportul Henry Coandă cu o cursă din direcția Madrid, a fost descoperită o cantitate de aproximativ 8 kg de cocaină.
Urmare a acestei sesizări, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a deplasat la aeroport și din primele verificări a rezultat că, în jurul orei 18,10, pe aeroport a sosit cursa Tarom RO-416 din direcția Madrid, printre pasageri aflându-se și cetățeanul româno-american R.R. care s-a prezentat la filtrul de control al pașaportului, unde cu ocazia procesării datelor sale de identitate s-a constatat că era dat în consemn, cu mențiunea C.A.I. (control amănunțit la intrarea în țară) fiind suspectat pentru trafic de droguri. Pentru a nu trezi suspiciuni pasagerului, polițistul de frontieră a permis intrarea în țară a inculpatului R.R., după care a procedat, de îndată, la anunțarea șefului de tură, fiind luate măsuri de supraveghere operativă, a pasagerului.
Ajuns în sala de vamă, inculpatul R.R. a ridicat de pe banda de bagaje o valiză tip troler, după care, s-a deplasat la punctul de control vamal, aici fiind oprit pentru control de către lucrătorul vamal, R.D. Cu această ocazie, controlorul vamal i-a solicitat inculpatului R.R. pașaportul l-a întrebat dacă are de declarat bunuri la vamă și i-a cerut să deschidă valiza pentru control. Întrucât valiza acestuia, marca Kaltan, era asigurată cu lacăt, inculpatul R.R. a procedat la deschiderea acesteia cu o cheie pe care o avea asupra sa, iar cu ocazia controlului, printre lucrurile personale, a fost descoperit ambalajul din carton al unei cutii de cereale marca Kellogs, precum și un pachet mai mare din carton, învelit în bandă adezivă.
Procedându-se la desfacerea acestora, s-a descoperit că prima cutie conținea două corpuri paralelipipedice învelite în indigo de culoare albastră, iar în interiorul acestora, se afla o substanță de culoare albă, presată.
În ce de-al doilea pachet, au fost descoperite alte cinci asemenea corpuri paralelipipedice, ambele, de asemenea, în indigo de culoare albastră, fiecare conținând o substanță de culoare albă, presată.
Pentru a se stabili natura substanței, au fost prelevate mostre din toate cele șapte pachete, care au fost testate cu trusa narcotest, toate reacționând pozitiv și punând în evidență cocaina.
Cu ocazia percheziției corporale asupra inculpatului R.R. s-au descoperit două pașapoarte, unul românesc cu seria 00150290 și celălalt cu seria 112459791, un bilet avion la compania Yberia, dus-întors, pe ruta București – Madrid - Caracas, o sumă de bani și alte bunuri materiale menționate în procesul-verbal din 4 iunie 2004.
Fiind întrebat despre proveniența celor șapte pachete ce conțineau substanța albă, inculpatul a negat că ar avea vreo legătură cu traficul de droguri, explicând că la data de 3 aprilie 2004 a predat valiza în care se aflau bunurile personale, asigurată cu un lacăt, la îmbarcarea pe aeroportul din Caracas – Venezuela și a mai reintrat în posesia acesteia pe aeroportul Henry Coandă București, neavând cunoștință despre modul în care drogurile descoperite au ajuns în valiza sa.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 280165 din 7 iunie 2004, a rezultat că proba în litigiu, cu masa totală de 2000 gr. conține cocaină în amestec cu diazepam, iar proba cu masa totală de 5000 gr, conține cocaină.
Fiind audiat în cauză, inculpatul R.R. a revenit asupra declarațiilor date în momentul prinderii sale în flagrant, recunoscând comiterea faptei, dar refuzând inițial să ofere date despre identitatea celorlalți participanți și contribuția acestora.
Astfel, inculpatul a declarat că, în luna aprilie 2004, a fost contactat telefonic din străinătate de un anume S. (pe care-l cunoscuse în 1990 în Constanța) care l-a invitat într-o excursie în Caracas – Venezuela, propunere pe care inculpatul a acceptat-o.
În acest sens, S. i-a trimis inculpatului suma de 1500 dolari S.U.A. prin W.U., bani pe care acesta i-a ridicat la Constanța, iar pe 17 mai 2004, inculpatul și-a cumpărat un bilet dus/întors pe ruta București – Madrid - Caracas.
După câteva zile de ședere în Venezuela, inculpatul a susținut că a fost amenințat de S. care i-a cerut să transporte în România droguri ascunse în valiza sa, promițându-i că în schimbul acestui serviciu, va primi suma de 500 dolari S.U.A. cu condiția ca marfa să fie livrată fără probleme.
La 3 iunie 2004, inculpatul a plecat de pe aeroportul din Caracas către București, via Madrid, iar înaintea plecării, S. i-a atras atenția că, în momentul în care va ajunge în România, va fi contactat de alte persoane, pentru a prelua drogurile.
La data de 4 iunie 2004, pe Aeroportul Henry Coandă în timp ce aștepta valiza, inculpatul a declarat că de el s-a apropiat un bărbat, în vârstă de aproximativ 45 de ani, îmbrăcat în uniformă militară care l-a întrebat dacă se numește R. Inculpatul i-a precizat că numele său este R. și atunci bărbatul s-a uitat pe eticheta valizei de cală, care sosise, exclamând: „Așa, așa, R.” și i-a spus că este așteptat la ieșire de domnul Iulian, cerându-i să-l însoțească. În dreptul unui vameș, acesta i-a spus că inculpatul este așteptat, în scopul de a-l determina să treacă fără control, dar vameșul a refuzat și i-a solicitat valiza pentru control. Inculpatul R.R. a recunoscut că, după ce s-a deschis valiza cu cheia ce se afla asupra sa, în aceasta au fost descoperite două cutii ce conțineau șapte corpuri paralelipipedice, învelite în indigo, ce conțineau la rândul lor o substanță de culoare albă pulverulentă.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale și a spus că persoana care l-a contactat se numește M.V., și care în prezent domiciliază în T. – Canada. Mai târziu, inculpatul a aflat că această persoană se ocupa cu traficul de droguri și carduri de credit false. Totodată a mai arătat că aceasta este persoana de la care a primit dolarii și din care și-a cumpărat biletul de avion.
În Caracas, după cum a declarat inculpatul în continuare, a cunoscut două persoane S. și I. care i-au cerut să transporte droguri în România sub amenințare.
Aceștia i-au procurat valiza tip troler în care el cunoștea că se află cocaina asigurată sub cheie. Aceștia i-au mai spus că drogurile le va preda unei persoane pe aeroport care-l va identifica.
Din datele furnizate de inculpat, S. a fost identificat în persoana lui F.A. suspectat de trafic internațional de droguri.
Până în prezent nu s-a reușit identificarea numitului I. și nici a lui M.V.
În timpul anchetei s-a identificat bărbatul îmbrăcat în uniformă la care s-a referit inculpatul și care se numește C.I., angajat al Brigăzii Antiteroriste a S.R.I. ce desfășura activități specifice pe Aeroportul Henry Coandă.
În cursul acelorași cercetări, s-a mai descoperit că, înainte de a pătrunde în sala de vamă, învinuitul C.I. a fost la rândul său contactat de un bărbat identificat ulterior în persoana inculpatului P.I., cunoscut sub numele de Iulian, conform declarațiilor martorilor B.C., R.G., R.D. și M.V., pe care a încercat să-l introducă în sala de vamă pentru a aștepta un pasager la cursa de Madrid.
În legătură cu aceste împrejurări, C.I. a mai afirmat că P.I. i-a spus că aștepta o femeie însoțită de soțul său R. ce urmau să sosească cu avionul ce ateriza la 17:45.
După ce C.I. i-a transmis lui P.I. că a identificat persoana așteptată de acesta care se află la control vamal, P.I. a părăsit aeroportul, fiind însoțit de o persoană, identificată ulterior ca fiind, M.G.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a vizat greșita achitare a inculpatului P.I. și inculpatul R.R. care a criticat hotărârea numai în ce privește pedeapsa aplicată.
Prin decizia penală nr. 717/ A din 21 septembrie 2005, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat sentința atacată numai în ce privește pe inculpatul P.I. și rejudecând, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul P.I. a fost condamnat, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
Au fost menținute, în rest, dispozițiile hotărârii atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.R.
În motivarea hotărârii s-a reținut, în esență, că, activitatea inculpatului P.I. a constat într-un ajutor moral pe care l-a dat inculpatului R.R., acesta din urmă având siguranța faptului că pe aeroportul românesc îl va aștepta o persoană importantă și-l va prelua fără probleme din vamă pe el și valiza cu cele aproximativ 8 kg cocaină, ceea ce în drept, întrunește conținutul și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 1 și 2 din Legea 143/2000 pentru care va fi condamnat acest inculpat.
Pe de altă parte, s-a motivat că instanța de fond a făcut o corectă și completă apreciere a probatoriului administrat, a împrejurărilor care agravează sau atenuează răspunderea penală, stabilind pentru inculpatul R.R. o pedeapsă cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații R.R. și P.I.
În ședința din 18 ianuarie 2006, pentru recurentul inculpat P.I. s-au depus acte medicale și s-a susținut că acesta se află în imposibilitate de prezentare la judecarea recursului, deoarece a suferit un grav accident cerebral. În acest scop, a cerut efectuarea unei expertize medico-legale.
Prin expertiza medico-legală admisă s-a dispus să se stabilească bolile de care suferă acest inculpat și dacă acestea îl împiedică să participe la judecată.
Din cauza scurtei perioade de timp, expertiza medico-legală nu a putut fi efectuată pentru termenul din 15 februarie 2006.
În acest context, în interesul unei bune și rezonabile judecăți în timp și fiind realizate și cerințele art. 38 C. pen., s-a pus în discuție și s-a dispus disjungerea soluționării recursului declarat de inculpatul R.R. și s-a fixat termen la 29 martie 2006 pentru judecarea recursului declarat de inculpatul P.I.
Prin motivele orale, recurentul inculpat R.R. a criticat hotărârile atacate sub următoarele aspecte:
- nulitatea hotărârilor pronunțate prin aceea că instanțele de fond și apel nu i-au asigurat inculpatului R.R. un interpret autorizat de limbă engleză, aspect sub care se impune soluția casării cu trimitere la instanța de fond;
- greșita încadrare a activității infracționale într-o infracțiune consumată, aceasta fiind întreruptă prin efectuarea controlului vamal, anterior pătrunderii pe teritoriul românesc; s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de trafic internațional de droguri, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și reducerea corespunzătoare a pedepsei;
- omisiunea aplicării art. 16 din Legea 143/2000 cu reducerea corespunzătoare a pedepsei;
- aprecierea circumstanțelor reale și personale și stabilirea unei pedepse cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și 76 C. pen.;
Criticile formulate de inculpat vor fi examinate în raport de cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171 și 14 C. proc. pen., constatându-se că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, atât în ce privește respectarea normelor ce reglementează activitatea de judecată, cât și cele ale legii substanțiale, referitor la infracțiune și pedeapsa aplicată acestui inculpat.
Pentru a răspunde criticii vizând omisiunea instanțelor de a asigura un interpret, în timpul judecării cauzei, la fond și apel, pentru inculpatul R.R. se impun a fi amintite prevederile art. 128 C. proc. pen., care stabilesc cazurile și procedura de folosire a interpreților.
În temeiul acestei dispoziții legale, instanța este obligată să asigure interpret inculpatului atunci când acesta nu cunoaște limba română, ori nu se poate exprima.
Ori, din actele și lucrările dosarului, chiar din primele declarații, rezultă că inculpatul este vorbitor de limba română (acesta fiind și motivul pentru care a cunoscut și cooperat cu M.V.) potrivit propriilor susțineri, și era firesc să fie așa, atâta timp cât, inculpatul are și cetățenie română, fiind născut în C., județ D. unde se află rudele sale pe care le-a vizitat frecvent.
Desigur, în acest context, instanțele nu au încălcat dispozițiile art. 128 C. proc. pen., când nu au asigurat un interpret pentru inculpat, aceasta cu atât mai mult, cu cât, inculpatul nu a invocat această pretinsă încălcare a legii în cursul judecății și nici nu a făcut dovada unor vătămări aduse drepturilor sale în condițiile date.
Pentru aceste considerente hotărârile atacate nu sunt afectate de o nulitate care să facă necesară casarea lor și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Nici critica formulată de inculpat vizând încadrarea juridică a faptei nu este fondată.
În fapt se impută inculpatului introducerea în țară a cantității, de aproape 8 kg cocaină, activitate infracțională recunoscută de acesta și care, în drept, realizează conținutul infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Fiind depistat de autoritățile române cu ocazia controlului vamal pe Aeroportul Otopeni, activitatea infracțională s-a consumat, atâta timp cât, drogurile au fost introduse fără drept pe teritoriul românesc, așa încât, inculpatul nu se poate prevala de consecințele juridice ale unei activități infracționale rămasă în fază de tentativă, printre care și de limitele reduse ale pedepsei.
Inculpatul nu poate beneficia nici de dispoziția de favoare cuprinsă în art. 16 din Legea nr. 143/2000 și al cărui efect conduce la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei.
Afirmația are în vedere nerealizarea în cauză a cerințelor acestui text care impun, celui ce beneficiază de această clemență, să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.
Ori, în speță recurentul inculpat R.R. s-a referit la persoane (I., M.V.) care nu au putut fi identificate și nici cercetate sub aspectul unor infracțiuni legate de traficul de droguri. Este adevărat că inculpatul a identificat pe F.A. ca persoană ce se ocupă cu traficul de droguri, acesta fiind suspectat și de autorități de traficul internațional de droguri pe ruta Venezuela - România, dar inculpatul nu a putut oferi datele necesare prinderii sale, în scopul tragerii la răspundere penală.
În fine, nefondată este și critica referitoare la individualizarea pedepsei.
Chiar dacă inculpatul se prevalează de o conduită procesuală sinceră, aceasta este mai puțin relevantă în contextul derulării faptei, inculpatul fiind depistat la controlul vamal cu o mare cantitate de cocaină în propriul bagaj.
În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele au apreciat în egală măsură atât pericolul social deosebit al faptei dedusă judecății, cât și al inculpatului și a stabilit o pedeapsă în limitele legale sancționatoare.
În circumstanțele stabilite, pe baza probelor administrate, nu se constată motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicată inculpatului.
Urmare a celor expuse, criticile formulate de petent sunt nefondate și în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa reținerea și detenția preventivă din pedeapsa principală aplicată inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Disjunge soluționarea recursului inculpatului P.I.
Fixează termen de soluționare la data de 29 martie 2006.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.R. împotriva deciziei penale nr. 717/ A din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 iunie 2004 la 15 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului desemnat în cauză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2006.