Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală, nr. 1362 din 6 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat recurentul inculpat B.N., la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și pană la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.N., iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus detenția acestuia de la 5 februarie 2003 la zi.
Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul recurent B.S., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
Conform art. 1101 cu referire la art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, aplicate inculpatului B.S., sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 863 lit. a), b) și d) C. pen.
Inculpații au fost obligați la cate 5.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în ziua de 4 februarie 2003, în jurul orei 20,30, partea vătămată B.N.C. s-a urcat în autobuzul liniei 336, în stația RATB Apaca București, pe platformă, lângă ușa din spate aflându-se trei indivizi. Deoarece unul dintre aceștia, respectiv inculpatul B.N. a încercat să-i sustragă bani din buzunar, partea vătămată l-a atenționat să înceteze.
Întrucât cei trei tineri au adresat cuvinte jignitoare martorelor U.A.S. și I.D., partea vătămată a intervenit și le-a atras atenția să vorbească frumos, dar inculpatul B.N. a lovit-o cu capul în zona feței și cu genunchiul în nas. B.N.C. a încercat să se apere dar nu a reușit, inculpații continuând să-l lovească cu pumnii și picioarele.
Tribunalul a mai constatat că pentru a se apăra, partea vătămată încercat să scoată din buzunarul interior al gecii un pistol cu aer comprimat, dar, în acel moment autobuzul a ajuns în stație, victima a fost împinsă cu piciorul de inculpatul B.N. și a căzut pe spate împrejurare în care făptuitorul a observat pistolul.
În aceste condiții B.N. a luat un cuțit de la fratele său, inculpatul B.S. și a încercat să-l lovească pe B.N.C. în zona capului, dar acesta s-a apărat cu mâna stângă în care ținea pistolul și inculpatul i-a secționat degetul arătător. În continuare B.N. a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, încercând să o lovească cu cuțitul în abdomen, dar aceasta a ridicat piciorul drept lovitura fiind deviată spre gambă.
Datorită intervenției cetățenilor aflați în stație, făptuitorii au fugit, ulterior fiind identificați de organele de poliție.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A.1/1958/2003 efectuat de I.N.M.L. Prof. Mina Minovici București rezultă că partea vătămată B.N.C. a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur ascuțit, tăietor (posibil cuțit), acestea au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 942/ A din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpați împotriva sentinței penale nr. 1362 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Anterior inculpații au fost condamnați prin sentința penală nr. 1315 din 19 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, dar Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1088 din 23 decembrie 2004, a desființat această hotărâre ca urmare a admiterii apelurilor declarate de inculpați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva deciziei penale nr. 942/ A din 2 decembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs, în termen legal inculpatul B.N.
Apărătorul inculpatului invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct.14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia.
În ultimul cuvânt, recurentul a precizat că se consideră nevinovat săvârșind fapta în stare de legitimă apărare, lovind partea vătămată cu un cuțit deoarece aceasta îl amenința cu pistolul.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.N. în săvârșirea, în seara de 4 februarie 2003, a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., au aplicat acestuia o pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Nu se poate reține că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., față de obiectul infracțiunii întrucât după ce a încercat să sustragă bani din buzunarul părții vătămate, în timp ce se deplasau cu autobuzul și au adresat expresii triviale martorelor U.A.S. și I.D., la intervenția victimei, B.N. a lovit-o împreună cu fratele său, inculpatul minor B.S. cu pumnii și picioarele, după ce B.N.C. a căzut pe spate, acesta a scos pistolul cu aer comprimat, iar recurentul l-a lovit cu un cuțit, pe care l-a luat de la fratele său, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurarea că inculpatul a săvârșit-o împreună cu un minor și că a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
În raport de cele menționate, Înalta Curte apreciază că în cauză a fost pronunțată o soluție legală și temeinică sub toate aspectele nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.
De asemenea, verificând decizia instanței de control judiciar nu s-a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 5 februarie 2003 la 20 februarie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 942/ A din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 5 februarie 2003, la 20 februarie 2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2006.