Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51/ P din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 694/P/2005, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea penală formulată de SC C. SA, cu sediul în Brăila, împotriva rezoluției, pronunțată la data de 19 aprilie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 55/P/2005, ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 500.000 ROL (50 RON) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petenta SC C. SA Brăila a depus plângere penală împotriva intimaților R.V. și D.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., arătând că au emis adresa nr. 119925 a Biroului DN 39 din cadrul S.P.R., cu data necorespunzătoare realității.
Prin rezoluția nr. 55/P/2005 din 19 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de inspectorul principal de poliție D.M. și agentul șef de poliție R.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.
Pentru pronunțarea soluției, procurorul a reținut că adresa nr. 119925 din 11 noiembrie 2004 a fost redactată de către agentul șef de poliție R.V. și semnată de către inspectorul de poliție D.M., ambii din cadrul biroului DN 39 al S.P.R. Mangalia, consemnându-se că autoturismul Renault Megane, implicat în accidentul din 27 iunie 2004 a fost condus de către D.D.M.
În acest sens, s-au avut în vedere procesul-verbal de cercetare încheiat de polițiștii din cadrul Biroului DN 39, aparținând de Poliția Mangalia și buletinul de eveniment înregistrat sub nr. 187058 din 27 iunie 2004 efectuate la data de 27 iunie 2004 pe DN 39 Constanța-Mangalia, când s-a produs un accident de circulație de către autoturismul anterior menționat (proprietatea SC R.C.I. Leasing România SRL București) și soldat cu decesul victimei B.I., respectiv vătămarea corporală gravă a persoanelor D.D.M. și M.P.; totodată, s-a ținut seama de probele găsite la fața locului și de împrejurarea că s-au recoltat probe biologice de la victima D.D.M.
Dosarul penal privind „accidentul de circulație” este înregistrat sub nr. 1005/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și se află în curs de cercetare la Poliția Stațiunii Neptun – F.C.P.
Plângerea formulată de către SC C. SA Brăila, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 210/II/2 din 8 iunie 2005.
Împotriva soluției de netrimitere în judecată, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta SC C. SA Brăila s-a adresat instanței, motivând că urmărirea penală este incompletă, neindicându-se probele pe baza cărora s-a ajuns la concluzia privind persoana care a condus autoturismul Renault Megane, cei doi intimați au emis adresa nr. 119925 din 11 noiembrie 2004, menționând că, la volanul autoturismului s-a aflat dl. D.D.M.
Totodată, procurorul a evidențiat actele pe care intimații le-au avut în vedere la redactarea adresei.
Petenta nu a indicat probele care nu au fost efectuate cu ocazia cercetărilor penale și a căror administrare s-ar impune pentru completarea urmăririi penale în cauză.
Din oficiu, nu s-a constatat necesitatea administrării de noi probe.
Prin urmare, plângerea formulată de către SC C. SA Brăila a fost considerată nefondată. În acest sens, s-a avut în vedere și faptul că nu a rezultat din nici un act că intimații ar fi acționat cu intenție, lipsind și latura subiectivă a infracțiunilor reclamate. În lipsa elementelor infracțiunii nu are relevanță pentru declanșarea cercetărilor penale că intimații ar fi fost sancționați disciplinar.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petiționara SC C. SA Brăila, criticând-o, arătând în scris că fără a antama fondul cauzei penale nr. 1005/P/2004 aflat în cercetări la Poliția Neptun se impun a fi făcute și scurte precizări în legătură cu aceasta, faptele reclamate ca fiind săvârșite de către cei doi intimați fiind în strânsă legătură cu accidentul la data de 27 iunie 2004.
La data menționată, autoturismul Renault Megane, aflat în folosința subscrisei, în temeiul unui contract de leasing, a fost implicat într-un accident, în urma căruia, situație foarte rar întâlnită și inedită în același timp, toți cei trei ocupanți ai săi, respectiv B.I., D.D.M. și M.P. au fost proiectați în afara sa.
O altă împrejurare legată de acest eveniment rutier a constat în aceea că în urma accidentului, B.I. a decedat, D.D.M. a suferit vătămări corporale foarte grave, de la momentul evenimentului rutier și până în prezent, aflându-se în stare de comă profundă, iar M.P. a suferit o amnezie totală, neputând să precizeze care dintre cei trei s-a aflat la volanul autoturismului, mai mult la locul producerii accidentului nu s-a aflat nici un martor ocular care să poată da relații legate de felul în care s-a derulat evenimentul și persoana care a condus autoturismul.
În considerarea celor două aspecte descrise anterior, nici până în prezent nu s-a putut stabili cine a fost conducătorul auto care a produs accidentul, doar o expertiză putând lămuri acest aspect, expertiză care în prezent a fost dispusă, dar nu a fost finalizată.
Recurenta petiționară apreciază că legat de evenimentul rutier din data de 27 iunie 2004, fără a avea nici un fel de competență, cei doi făptuitori, lucrători de poliție în cadrul Poliției municipiului Mangalia și nu în cadrul Poliției orașului Neptun, cea care a efectuat și efectuează și în prezent cercetările în dosarul nr. 1005/P/2004 își atribuie veleități și calități de experți tehnici auto, de procurori și chiar de judecători și stabilesc, printr-o corespondență purtată cu S.C A.Ț.A. SA, sucursala Brăila, „fără putință de tăgadă” persoana care se face vinovată de producerea accidentului și anume D.D.M. În concret, prin adresa nr. 119.925 din 11 noiembrie 2004, redactată de către agentul șef R.V. și semnată de către inspectorul principal M.D., cei doi, astfel cum a mai precizat s-a comunicat societății de asigurări, cu lux de amănunte, că „la volanul autoturismului Renault Megane, în momentul producerii evenimentului rutier din 27 iunie 2004, s-a aflat D.D.M. din Brăila, care avea o îmbibație alcoolică de 0,90 %o.
Astfel, recurenta consideră că ceea ce au făcut cei doi intimați nu poate fi calificat decât ca fiind corespondentul infracțiunilor pe care le-a reclamat că au fost săvârșite de ei, și anume fals intelectual, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului în înscrisul întocmit de ei și uz de fals, prin folosirea adresei respective în relația cu societatea de asigurări.
De asemenea, recurenta critică ambele rezoluții date în cauză, de către procurori, deoarece acestea nu au fost motivate, apreciindu-se greșit că făptuitorii au procedat în totală concordanță cu probele de la dosarul 1005/P/2005, respectiv procesul-verbal întocmit la fața locului și buletinul de evenimente întocmit cu această ocazie, probe care după opinia sa nu aveau cum să ducă la stabilirea vinovăției penale a cuiva, iar cu privire la temeiul soluției de neîncepere art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nici una din rezoluții nu face mențiunea care dintre elementele constitutive ale infracțiunii lipsește și nici descrierea sa.
Totodată, recurenta petiționară a criticat și sentința pronunțată de prima instanță, învederând faptul că aceasta nu a ținut seama nici de atitudinea făptuitorilor ulterioară săvârșirii celor două infracțiuni, constând în aceea că la mai bine de 9 luni de la producerea accidentului, tot fără a avea nici un fel de competență în soluționarea dosarului nr. 1005/P/2004 au întocmit două procese-verbale, respectiv de completare a procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 27 iunie 2005 și de înlăturare a omisiunii vădite, care după opinia sa nu pot reprezenta decât niște încercări de a înlătura efectele faptelor de natură penală săvârșite de ei la data de 11 noiembrie 2004.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond nu a luat în considerare că în urma controlului efectuat de către Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, s-a procedat la sancționarea disciplinară a celor doi făptuitori, stabilindu-se necesar a fi sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și a se dispune în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Reprezentantul petiționarei, în concluziile orale, în dezbateri a dezvoltat oral conținutul motivelor scrise de recurs, solicitând admiterea acestuia, cu finalitatea trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților pentru infracțiunile menționate în plângerea inițială (art. 289 și 291 C. pen.).
Intimatul R.V. a depus la dosar trei rapoarte de constatare medico-legale.
Astfel, în primul raport cu nr. 455/ AC din 11 octombrie 2005 al S.M.L. județul Constanța, care concluzionează că D.D.M. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, putând dat din 27/VI/2004, leziunile traumatice i-au pus și-i pun viața în primejdie (GCS 4 ) cu toate îngrijirile medico-chirurgicale, necesitând îngrijiri medicale permanente, fiind în stare „vegetativă”, fracturile oaselor feței (maxilare) și pe bază de craniu coroborate cu documentația specifică pusă la dispoziție (avariile autoturismului, poziția stângă față a victimei) pledând pentru faptul că acesta se afla în poziția „la volan”, ejecția din autoturism făcându-se prin deschiderea portierei stânga față.
În cel de-al doilea raport cu nr. 331/2 din 11 octombrie 2005 al S.M.L. județul Constanța s-a concluzionat că moartea numitului B.I. a fost violentă, ea datorându-se stopului cardio-respirator consecutiv elongației bulbo-medulare prin fractura, luxație înaltă de coloana vertebro-medulară cervicală, leziunile traumatice au caracteristica unor leziuni produse prin proiectarea corpului cu ejecție din autoturism, impact primar cu solul la nivelul vertexului (mărcii traumatice-infiltrate sanghine epicraniene) cu deformarea consecutivă a coloanei vertebrale (mărcii traumatice-fractura luxație de coloana vertebrală cervicală) și rotația corpului și impact secundar cu restul corpului (mărcii traumatice-fracturi costale, leziuni ale organelor toraco-abdominale caracteristice decelerării bruște). Coroborând cele de mai sus cu situația de la fața locului și avariile constatate la autoturism, s-a opinat că ejecția corpului prin autoturism s-a făcut prin luneta spate în timpul mișcării de rotație a acestuia, după impactul cu un pom, în această situație fiind plauzibilă poziția victimei în autoturism pe bancheta din spate, în sângele recoltat d la cadavru s-a determinat o alcoolemie de 0,60 gr. %o BA 1349, moartea datează în jur de o zi.
În cel de-al treilea raport cu nr. 456/ AC din 11 octombrie 2005 al S.M.L. județul Constanța s-a concluzionat că numitul M.P. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, putând data din 27/VI/2004, necesitând 16-17 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, leziunile de violență nepunându-i viața în primejdie și au putut duce la pierderea memoriei. Coroborând leziunile traumatice cu documentația specifică pusă la dispoziție (avariile mașinii, etc.) s-a opinat că poziția numitului M.P. a fost în ½ neavariată a mașinii.
Examinând recursul declarat de petiționara SC C. SA Brăila împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei SC C. SA Brăila.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de inspectorul principal de poliție D.M. și agentul șef de poliție R.V., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționară, în raport cu persoanele și faptele pretins a fi săvârșite de către aceștia, constatându-se că urmare accidentului din data de 27 iunie 2004 de pe DN Constanța – Mangalia în care a fost implicat autoturismul marca Renault Megane, proprietatea SC R.L.R. SRL București, aflat în utilizarea SC C. SA Brăila, soldat cu decesul numitului B.I. și vătămarea corporală gravă a numiților D.D.M. și M.P. au fost declanșate cercetări imediat după accident, stabilindu-se că la volanul autoturismului se afla numitul D.D.M., a cărei alcoolemie era după recoltare de 0,90 gr. %o.
Pe baza procesului-verbal de cercetare de la fața locului încheiat și de către cei doi intimați, la 27 iunie 2004, probele găsite la fața locului, ce au stat la baza întocmirii buletinului de eveniment, înregistrat sub nr. 187058, evenimentul fiind mediatizat, dosarul întocmit s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, cercetările fiind efectuate de Poliția Stațiunii Neptun în cooperare cu biroul DN 39 al Poliției Rutiere Mangalia.
În derularea cercetărilor a fost întocmită și adresa nr. 119925 din 11 noiembrie 2004 de către Poliția municipiului Mangalia către SC A.Ț.A. SA, semnată de către intimatul D.M. în care se comunica că la volanul autoturismului indicat, în momentul producerii evenimentului rutier din 27 iunie 2004 s-a aflat D.D.M., care avea o îmbibație alcoolică de 0,90 gr. %o, precum și faptul că în prezent dosarul nr. 1005/P/2004 se află în lucru la Poliția st. Neptun, formațiunea Cercetări penale.
Situația mai sus prezentată este susținută de actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 1005/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, precum și declarația intimatului D.M., aflată la dosarul nr. 55/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Conținutul adresei cu nr. 119925 din 11 noiembrie 2004 a fost în concordanță cu probele aflate la dosar la momentul emiterii acesteia, astfel că în mod corect s-a stabilit că în cauză este incident unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, respectiv art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, față de intimații D.M. și R.V. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.
De altfel și în prezent dosarul nr. 1005/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nu este finalizat, aflându-se în cercetări, așa cum rezultă din actele și lucrările acestuia, dispunându-se efectuarea unor expertize, respectiv tehnică auto și medico-legale, depunându-se în recurs trei rapoarte de constatare medico-legală privind pe victima B.I. și persoanele vătămate D.D.M. și M.P.
Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a materialului probator administrat, analizând, în ansamblu, criticile formulate de petiționară sub aspectul conținutului infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., față de intimații D.M. și R.V., constatând lipsa intenției acestora și confirmând cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocat de parchet în ambele rezoluții, dând eficiență dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că judecarea plângerii s-a făcut pe baza verificării rezoluției atacate, a lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Înalta Curte, examinând sentința atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC C. SA Brăila împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC C. SA Brăila împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.
Obligă petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON (1.000.000 lei).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2006.