Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 126 din 2 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, a fost condamnat inculpatul I.R.A. la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. pen., s-a dispus arestarea inculpatului și s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
În fapt s-a reținut că inculpatul după o înțelegere prealabilă cu minorii L.M.P. și R.A.V., în data de 29 august 2003, ora 3,00 noaptea s-au deplasat în cartierul Aviației din București.
Aici inculpatul și minorii au pândit-o pe partea vătămată C.N. care traversa strada. Inculpatul s-a repezit să-i smulgă geanta din mână și pentru că aceasta a opus rezistență a lovit-o cu pumnii trântind-o la pământ reușind să-i fure geanta care conținea un telefon mobil și un portofel.
Prin decizia penală nr. 929/A/2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale al Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială de gradul de pericol social al faptei și de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanțele au reținut corect că inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 5 și 20 de ani. Au avut în vedere că în cauză există împrejurări de natură să atenueze răspundere penală a inculpatului și a redus pedeapsa sub limita minimă până la 2 ani. În raport de pericolul concret al faptei și făptuitorului pedeapsa de numai 2 ani închisoare nu poate fi redusă mai mult întrucât s-ar încălca dispozițiile prevederilor art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei.
Examinând cauza și potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă astfel că în baza art. 38515 pct. 14 lit. b) va respinge recursul, ca nefondat, și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R.A. împotriva deciziei penale nr. 929/ A din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3403/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2006.