Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1423 din 18 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata T.M., formulată în temeiul art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că din registrul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că petenta suferă de diagnosticul „tulburare organică pe fond toxic etilic, stare depresivă fond situațional”, putând fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P. și nu o pune în imposibilitatea executării pedepsei.
Apelul formulat de condamnată împotriva sentinței penale menționate a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 912 din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, apelanta fiind obligată să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că petenta nu suferă de o boală care să o pună în imposibilitate de a executa pedeapsa închisorii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnata T.M.
Prin motivele de recurs, condamnata a arătat că în cauză se impune întreruperea executării pedepsei închisorii întrucât în penitenciar nu i se poate administra tratament adecvat pentru bolile de care suferă.
Recursul va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Din actele existente la dosar, rezultă că recurenta se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată de Tribunalul București, secția I penală.
În raport de obiectul cererii, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală, care a concluzionat că petenta prezintă diagnosticul de „tulburare organică de personalitate pe fond toxic etilic. Stare depresivă fond situațional”.
S-a menționat, de asemenea, că aceasta poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice și că nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Înalta Curte reține că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii este posibilă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Ori, în cauză, s-a constatat pe baza expertizei medico-legale efectuate că boala de care suferă condamnata, pe lângă faptul că poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P., nu o pune pe recurentă în imposibilitate de a executa pedeapsa închisorii.
În consecință, corect au reținut instanțele că nu se impune întreruperea executării pedepsei, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatei să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.M. împotriva deciziei penale nr. 912 din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2006.