Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1096 din 20 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 29490/3/2006 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.E.M. și obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că prin cererea formulată, petentul D.E.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 885 din 09 octombrie 2003 pe motiv că a solicitat la judecarea cauzei în fond schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în ceea de furt, însă instanța nu a dispus schimbarea încadrării juridice, cu toate că a colaborat cu organele de anchetă.
Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de către petent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii sale.
Prin decizia penală nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 29490/3/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.E.M. împotriva sentinței penale nr. 1096 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, în dosarul nr. 2.490/3/2006, fiind obligat apelantul condamnat la 80 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când cazuri expres și limitativ prevăzute de lege (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia).
Motivul invocat de către revizuient (a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt) nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât în mod corect a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs revizuientul condamnat D.E.M., arătând în scris că nu are posibilitate să plătească cești bani, chiar dacă este în libertate.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului revizuient condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, arătând că recurentul insistă în susținerea motivului invocat și apreciază că se încadrează în calea extraordinară de atac exercitată.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public și poziția adoptată de recurentul revizuient condamnat în ultimul cuvânt au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat D.E.M. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivul invocat, Înalta Curte apreciază recursul revizuientului condamnat, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei instanțe, reținând că solicitarea formulată de revizuient, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat nu se circumscrie niciunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc. pen., având drept consecință respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.
Înalta Curte nu poate reține aceeași critică formulată de recurentul revizuient condamnat ca motiv de recurs, deoarece asupra cererii de schimbare a încadrării juridice se pronunță instanța cu ocazia cercetării judecătorești sau cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, după ce în prealabil a fost pusă în discuție, în faza dezbaterilor, cu respectarea dreptului la apărare, ori în căile ordinare de atac, fie în apel, fie în recurs exercitate la hotărârile ce privesc fondul cauzei.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră decizia pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat D.E.M. împotriva deciziei penale nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat D.E.M. împotriva deciziei penale nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obliga recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2007.