Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 108/ F din 26 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC U.S.A. SA Brașov împotriva rezoluției nr. 205/P/2006 din 29 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
A fost menținută rezoluția atacată.
A fost obligată petiționara la plata sumei de 150 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin rezoluția dată că, faptelor pentru care judecătorul L.E. de la Tribunalul Alba a fost cercetată sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prevăzută de art. 246 și art. 249 C. pen., le lipsesc atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara SC U.S.A. SA Brașov care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate.
Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționara SC U.S.A. SA Brașov este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia petiționara SC U.S.A. SA Brașov a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorul L.E. de la Tribunalul Alba sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prevăzută de art. 246 și art. 249 C. pen.
În motivarea plângerii petiționara a susținut că, magistratul menționat mai sus și-a îndeplinit, în mod abuziv, atribuțiile de serviciu, denaturând, cu știință, situația de fapt rezultată din probele administrate într-un număr de 15 dosare civile instrumentate în cursul anului 2002 și în care petiționara a avut calitatea de pârâtă, pronunțând hotărâri apreciate de aceasta ca fiind nelegale și netemeinice.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul menționat anterior.
Împotriva acestei rezoluții petiționara a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția cu nr. 687/II/2006 din 24 iulie 2006.
Nemulțumită de soluția procurorului general, petiționara SC U.S.A. SA Brașov s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 2781 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, respectiv Curții de Apel Alba Iulia care a pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs.
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că, în cursul lunii martie 2002, judecătorul L.E. de la Tribunalul Alba a pronunțat hotărâri într-un număr de 25 dosare civile, având ca obiect litigii de muncă, prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina petiționarei, reprezentând drepturi bănești derivate din contractul colectiv de muncă și cheltuieli de judecată.
Împotriva judecătorului L.E. care a soluționat aceste cauze, petiționara SC U.S.A. SA Brașov a formulat plângere penală, apreciind că magistratul și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu.
Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistratul menționat mai sus, este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârile au fost pronunțate, prin încălcarea legii, în detrimentul petiționarei.
Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de soluțiile adoptate în cauzele ce s-au aflat pe rolul Tribunalului Alba, nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care aceasta le-a indicat în plângerea sa. Interpretarea și evaluarea probelor administrate este atributul completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Cum din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea magistratului reclamat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC U.S.A. SA Brașov.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.C. U.S.A. SA Brașov împotriva sentinței penale nr. 108 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.