Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1128/2007

Pronunțată înședință publică, azi 1 martie 2007.

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Iași, secția penală, a dispus următoarele:

A admis sesizarea formulată de Procurorul General al Republicii Lyon, Franța, privind executarea mandatelor de arestare europene emise la 23 ianuarie 2007 privind pe:

- P.C., alias G.C.;

- A.V., alias G.V.;

- R.F. și în consecință:

A dispus predarea persoanelor solicitate către autoritatea franceză emitentă – Procurorul General al Republicii Lyon, Franța, sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată și a amânat predarea până la terminarea judecății în dosarul de urmărire penală nr. 199/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași.

A înlocuit starea de arest a persoanelor solicitate, luată prin încheierea nr. 2/ M.E.A. din 30 ianuarie 2007 cu măsura obligării de a nu părăsi țara până la predarea efectivă către autoritatea judiciară emitentă cu începere de la data punerii efective în libertate de sub puterea oricărui mandat de arestare preventivă sau reținere.

A dispus punerea în libertate a persoanelor solicitate odată cu rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dacă nu sunt reținute sau arestate în altă cauză.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara persoanele solicitate P.C., A.V. și R.F. sunt obligate să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemate;

b) să se prezinte la organele de poliție ale localităților de domiciliu, desemnate cu supravegherea, conform programului întocmit sau ori de câte ori sunt chemate;

c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, Curtea de Apel Iași;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

A atras atenția persoanelor solicitate asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare în sumă de 300 lei rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Curtea de Apel Iași a fost sesizată în executarea mandatelor europene de arestare privind persoanele solicitate P.C., A.V. și R.F. emise de Procurorul General al Republicii din Lyon, Franța la 23 ianuarie 2007, toate cu număr de referință 705/00002 și număr dosar parchet de arestare franceze din 14 noiembrie 2006 pentru P.C. și A.V. și din 24 februarie 2006 pentru R.F.

Mandatele europene de arestare au fost emise raportându-se la un total de 2 (două) infracțiuni pentru fiecare dintre persoanele solicitate, respectiv „proxenetism cu privire la mai multe persoane” și „asociere de răufăcători pentru pregătirea delictelor de proxenetism agravat”.

Infracțiunile sunt încadrate de autoritatea franceză emitentă în trei dintre cele 32 de infracțiuni pentru care nu se aplică regula dublei criminalități și pentru care pedeapsa prevăzută de legea statului membru emitent este de cel puțin 3 (trei) ani închisoare.

S-au efectuat procedurile prealabile prevăzute de art. 881 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

S-a solicitat reținerea persoanei solicitate R.F. Nu s-a solicitat reținerea persoanelor solicitate A.V. și P.C. întrucât acestea au fost reținute în procedura anterioară de executare a mandatelor europene de arestare emise împotriva lor în anul 2006, procedură finalizată prin pronunțarea sentinței nr. 1 din 23 ianuarie 2007 prin care a fost respinsă sesizarea privind executarea acelor mandate în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

Persoanele solicitate au fost identificate și aduse în fața instanței. Persoana solicitată R.F. a fost reținută prin ordonanța de reținere nr. 4 din 29 ianuarie 2007 pentru 24 ore, de la 29 ianuarie 2007 ora 12,15 până la 30 ianuarie 2007 ora 12,15 ordonanța de reținere fiind emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În cadrul procedurii prevăzute de art. 89 din Legea nr. 302/2004, s-a fixat termen în ședința publică la 30 ianuarie 2007, cu citarea persoanelor solicitate identificate și s-a procedat la informarea acestora asupra existenței mandatelor europene de arestare împotriva lor, asupra conținutului acestora, asupra posibilității de a consimți la predarea către statul membru emitent precum și cu privire la drepturile lor procesuale.

Mandatele europene conțin informațiile prevăzute în art. 79 alin. (1) cu referire la art. 881 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea nr. 2/ M.E.A. din 30 ianuarie 2007, în temeiul dispozițiilor art. 89 alin. (3) din aceeași lege, s-a dispus arestarea persoanelor solicitate P.C., A.V. și R.F. pe o durată de 29 zile cu începere de la 30 ianuarie 2007 la 27 februarie 2007 inclusiv, fiind depuse în arest.

Recursul declarat de persoana arestată R.F. împotriva încheierii nr. 2/ M.E.A din 30 ianuarie 2007 a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 744 din 8 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 1079/1/2007. La 9 februarie 2007, domnul A.G., viceprocuror J.I.R.S. de Lyon, Franța, a fost informat despre arestarea persoanelor solicitate A.V. și P.C., măsura fiind definitivă prin expirarea termenului de recurs, iar la 9 februarie 2007 despre arestarea persoanei solicitate R.F., măsura fiind definitivă prin respingerea căii de atac a recursului.

În derularea procedurilor la termenul din 31 ianuarie 2007 instanța a dispus audierea persoanelor arestate conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

A.V. și-a exprimat acordul și a consimțit voluntar la predarea către autoritățile franceze fiind în cunoștință de cauză și cunoscând consecințele juridice ale consimțământului exprimat.

R.F. și P.C. au declarat că nu consimt voluntar la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

În cadrul acelorași declarații persoanele solicitate R.F., P.C. și A.V. nu au renunțat la regula specialității înscrisă în art. 100 din lege.

În aceste condiții, persoanele solicitate nu vor putea fi urmărite, judecate sau private de libertate pentru alte fapte decât cele care au motivat emiterea mandatelor europene de arestare a căror executare este solicitată de autoritățile franceze.

Conform art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „cetățenii români sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății cu condiția ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei”.

Cu adresele din 2 februarie 2007 și 9 februarie 2007, Curtea de Apel Iași a solicitat Procurorului Republicii din Lyon să ofere garanția returnării persoanelor solicitate în România pentru executarea pedepselor în cazul condamnării de către autoritățile franceze, în situația predării în executarea mandatelor europene de arestare.

Procurorul Republicii din Lyon, în persoana domnului X.R., cu referire la dosarul parchetului nr. 05/150028 a comunicat la 12 februarie 2007 că „parchetul din Lyon se angajează să îi returneze pe cei interesați autorităților române pentru executarea pedepselor lor privative de libertate în cazul condamnării definitive și acest lucru în conformitate cu convențiile internaționale semnate de Franța”.

Conform aceleiași adrese, la cererea formulată de Curtea de Apel au fost transmise și originalele mandatelor de arestare europene eliberate împotriva persoanelor solicitate R.F., P.C. și A.V.

În cadrul controlului exercitat de instanță asupra mandatelor europene de arestare se constată că acestea au fost emise de dl. A.G., viceprocuror și se întemeiază pe mandatele de arestare naționale eliberate de d-na C.C., vicepreședinte însărcinat cu instrucția la Tribunalul de Mare instanță din Lyon în dosarele cu număr de instruire 705/00002 și datate la 14 noiembrie 2006 pentru P.C. și A.V. și la 24 februarie 2006 pentru R.F.

Prezentele mandate se raportează la un număr de 2 (două) infracțiuni iar gradul de participare a persoanei cercetate P.C. constă în:

„Serviciile de poliție au constatat în cursul anului 2004, și asta până în luna noiembrie 2005, că mai multe zeci de tinere femei de naționalitate română, dar pretinzându-se de naționalitate moldovenească, din care câteva erau minore, se prostituau în Lyon”.

Ancheta inițială a arătat că mai mulți membri ai familiei G., originară din Iași (România), au organizat o rețea de proxenetism în orașul Lyon unde apropiații lor asigurau supravegherea prostituatelor.

Mai amănunțit, C.P. a încredințat soției sale A.P. grija de a supraveghea munca anumitor prostituate lucrând pentru el și de a asigura încasarea esențialului din câștigurile realizate de tinere.

Într-adevăr, A.P., alias C., soția lui C.P., fratele lui I.G., a fost pusă în cauză de către mai multe prostituate care au denunțat rolul său de proxenetă în sânul rețelei în contul soțului ei.

Mai întâi, P.I. a declarat că s-a prostituat din luna august 2003 până în luna august 2004 la Iași – România, pentru A.B. și F.U. Din cauza dificultăților întâlnite cu poliția locală, P.I. a fost încredințată A.P., însărcinată să o ducă în Franța, la Lyon, în scopul de a urma activitatea sa de prostituată. Călătoria s-a efectuat în luna august 2004, în prezența unui șofer și a altor două tinere prostituate, cu prenumele A. și M. Cazate la hotelul Formule de Saint-Priest, tinerelor femei li s-au dat documente de identitate moldovenești false și au lucrat în fiecare zi în cartierul Perrache.

P.I. a declarat că în fiecare seară înmâna banii A.P. și asta până în luna decembrie 2004, dată când aceasta din urmă s-a întors în România. Începând de la această dată, tânăra prostituată îi trimitea în România, și prin mandate, la fiecare două zile, produsul activității sale și asta până în luna iulie 2005. Ea a evaluat la peste 100.000 Euro sumele înmânate proxenetei sale. Câștigurile sale erau apoi împărțite cu A.B.

P.I. a indicat anchetatorilor cel puțin alte trei prostituate cu prenumele M., L. și P., care au lucrat pentru A.P.

La rândul lor, mai multe prostituate au recunoscut în mod precis că P.I. a lucrat efectiv pentru Aurica Popescu și tovarășul acesteia, C.P., odinioară G.

Alte două prostituate, V.G. și R.L., au declarat că își practicau meseria pentru soția lui C.P.

În fine, A.M., după ea, a declarat că A.P. și tovarășul ei, C.G., erau proxeneți punând să lucreze, după câte știe ea, cinci-șase prostituate în orașul Lyon. E.D.Z. a întărit această informație indicând magistratului instructor că A.P. era adesea prezentă atunci când se predau banii proxeneților, deoarece aceasta din urmă „ava fete care lucrau pentru ea””.

În ceea ce privește persoana cercetată A.V.:

„Ancheta inițială a arătat că mai mulți membri ai familiei G., originară din Iași (România), au organizat o rețea de proxenetism în orașul Lyon”.

Dintre prostituatele audiate de către serviciile de poliție, două dintre ele au denunțat în mod precis și detaliat rolul lui A.V., fratele lui I.G., în faptele de proxenetism.

Mai întâi, E.Z. a explicat în momentul audierii sale din data de 24 mai 2006 că a fost adusă să se prostitueze în Lyon la inițiativa prietenului ei, I.V. și a numitului A.V. care a organizat călătoria sa până la Lyon. Într-adevăr, E.Z. a plecat în septembrie 2004 cu A.V. și cu soția acestuia, D.A., la bordul unui vehicul condus de un șofer și la bordul căruia se afla o altă tânără prostituată numită A.P.

La sosirea lor la Lyon, V.A. a confiscat pașaportul celor două tinere femei și a pus-o pe E.Z. să lucreze, încredințând-o unei prostituate mai vechi care lucra pe cont propriu. E.Z. era obligată să dea toate câștigurile sale soției lui A.V., cât și A.P., soția lui C.G., și trimitea în România mandate lui I.V.

În ce o privește pe A.P. aceasta a confirmat declarațiile E.Z. Proxenetul său, L.D., prieten al familiei G., i-a propus în cursul anului 2004 să se prostitueze în străinătate. Astfel, în septembrie 2004, A.P. i-a întâlnit pe V.A. și pe soția acestuia în prezența lui D.L. Prostituarea sa în străinătate ar beneficia de protecția lui I.G. și ar implica cedarea a jumătate din câștigurile sale.

Sosită la Lyon, în luna septembrie 2004, A.P. i-a fost confiscat pașaportul de către V.A., a practicat activitatea de prostituată și a vărsat jumătate din câștigurile sale D.A., soția lui V.A.

În urma plecării grăbite din Lyon a soților A. amenințați de o anchetă judiciară pariziană, A.P. a limitat trimiterea de bani proxeneților săi. Ca represalii, V.A. a amenințat-o cu moartea și D.L. a profitat de reîntoarcerea în România a A.P. din luna decembrie 2004 până în luna ianuarie 2005 pentru a o bate.

În fine, A.P. a recunoscut-o în albumul foto pe numita M.V.S. ca fiind prostituată care a lucrat, de asemenea, pentru V.A. în Franța și în Italia.

Referitor la persoana căutată R.F. s-a reținut: „Din luna iulie 2004, ancheta preliminară grăbită de direcția județeană de siguranță publică din R. (D.D.S.P.) a pus în evidență o rețea de proxeneți români bântuind în aglomerația din Lyon. O anchetă judiciară a fost deschisă la data de 29 iulie 2005.

Supravegherile tehnice și fizice au arătat rolul preponderent al numiților I.G., alias I.I. și R.F., originari din Iași – România, în recrutarea de tinere fete originare din această regiune, trimiterea lor în Franța și supravegherea lor în locurile de prostituare din orașul Lyon de către mai mulți complici ai acestora.

Astfel, peste 50 de prostituate, din care mai multe minore, depinzând de această rețea, au fost observate și identificate. Mai multe dintre ele au acceptat să depună mărturie și au descris de fiecare dată un mod de operare similar. Știindu-le în mare dificultate personală, proxeneții le propuneau să lucreze în Franța ca chelnerițe sau prostituate. Transportul lor și formalitățile administrative erau facturare între 1500 și 2000 de Euro. La sosirea lor în Franța, pașaportul le era confiscat și le era desemnat imediat locul de prostituare. Câștigurile scoase din activitatea lor erau confiscate de către proxeneți care lucrau pentru I.G. și transferate prin mandat-cash W.U. în România. Proxeneții nu ezitau să fie violenți cu prostituate recalcitrante.

Supravegherile tehnice au permis să se coroboreze realitatea mărturiilor și au confirmat partajul anumitor tinere între F.R. și I.G.

La data de 27 noiembrie 2005, 27 de persoane au fost interpelate, din care zece au fost examinate și trimise în arest provizoriu.

Se pare că I.G. își împărțea timpul între România și Germania. În ce îl privește pe F.R., acesta asistat de A.M.T., din luna octombrie 2005, s-a străduit să stabilească o parte din rețeaua de proxeneți și pe prostituate acestora în Germania”.

Faptele au fost încadrate în art. 225 - 5; 225 - 6; 225 - 7 alin. (3), (4), (8) și (9); art. 225 - 11; 225 - 19; 225 - 20; 225 - 21; 225 - 24; 225  25 C. pen. francez.

Conform art. 85 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, infracțiunile pentru care sunt urmărite penal persoanele solicitate sunt înscrise la numerele de ordine 1, 3 și 4. Durata maximă a pedepselor sau măsurilor de siguranță privative de libertate și prevăzute de Codul penal francez ce pot fi pronunțate sunt de 10 ani închisoare.

Împotriva persoanelor solicitate A.V. (fost G.), P.C. (fost G.) și R.F., alături de alții, Ministerul Public – D.I.I.C.O.T., la data de 25 iunie 2006, a dispus începerea urmăririi penale în dosarul nr. 199/D/P/2005 pentru săvârșirea infracțiunilor de: „trafic de persoane”, „trafic de minori” și „aderare la o grupare organizată”, fapte prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că din anul 2003 și până în prezent au creat o grupare organizată, bine structurată care a racolat, transportat și exploatat mai multe tinere, minore și majore care au fost transportate în Franța, la Lyon și Paris unde au fost obligate să se prostitueze. De asemenea, victimele minore și majore au fost traficate și pe raza municipiului Iași fiind obligate să practice prostituția în folosul grupării.

Prin faptele ilicite desfășurate, gruparea a obținut sume importante de bani, sume ce au fost transferate prin W.U. sau prin curieri.

La 5 octombrie 2006 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva persoanelor solicitate A.V., P.C. și R.F. și în calitate de inculpați au fost arestați preventiv de judecător la aceeași dată conform încheierii de ședință pronunțată în dosarul penal nr. 16239/99/2006 al Tribunalului Iași.

Măsura arestării preventive a fost prelungită consecutiv de judecătorul detenției pe durate de până la 30 de zile iar dosarul nr. 199/D/P/2005 se află în faza de anchetă nefiind întocmit actul de trimitere în judecată.

Se constată astfel că persoanele solicitate sunt supuse unei proceduri penale în România pentru fapte diferite de cele ce au motivat mandatele europene de arestare întrucât mandatele naționale române vizează, conform datelor de anchetă, traficarea următoarelor părți vătămate: A.O., G.A.M. (fostă C.), C.M., G.E., P.A.M., A.M., T.O.M., A.N., D.E., C.M., N.B.Șt. și U.L.

Ca motiv opțional de refuz art. 88 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevede expres situația în care persoana solicitată este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă.

Temei pentru neexecutarea opțională a mandatului de arestare îl constituie și dispozițiile art. 4 pct. 2 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul de arestare european și procedurile de predare între Statele Membre (2002/284/JHA) și se referă la persoana ce este urmărită „în STATUL MEMBRU EXECUTOR pentru același act ca și cel pe care se bazează mandatul de arestare european”.

Coborând aceste dispoziții legale Curtea de Apel a constatat că cererea persoanelor solicitate de a refuza executarea este nefondată.

Pentru aceleași considerente nu poate fi admisă nici predarea persoanei solicitate A.V. care a consimțit în deplină cunoștință de cauză la predare către autoritatea judiciară emitentă.

Neexistând nici motive obligatorii de refuz permise de Decizia-cadru și transpuse în legea română prin art. 88 alin. (1), Curtea de Apel va hotărî printr-o decizie predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanelor solicitate A.V., R.F. și P.C.

În condițiile în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru fapte diferite decât cele care motivează mandatul european de arestare, autoritatea juridică română, chiar dacă a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei [(art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată)].

Având în vedere faza procesuală a dosarului de urmărire penală nr. 199/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași, urmează a se amâna predarea persoanelor solicitate până la terminarea judecății și pronunțarea unei decizii definitive în cauză.

În cursul procedurii speciale ce privește executarea mandatului european de arestare Curtea de Apel este obligată a dispune asupra menținerii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate iar în acest din urmă caz trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege [(art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004)].

Din conținutul dispozițiilor art. 7 din Legea mai sus-menționată cu nota marginală „dreptul aplicabil” rezultă posibilitatea aplicării normelor române de drept procesual penal dacă prin legea specială nu se prevede astfel.

Coborând aceste ultime dispoziții legale, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a înlocuit starea de arest a persoanelor solicitate P.C., A.V. și R.F. luată prin încheierea nr. 2/ M.E.A. din 30 ianuarie 2007 cu măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.

Această măsură va subzista până la predarea efectivă către autoritatea judiciară emitentă cu începere de la data punerii efective în libertate de sub puterea oricărui mandat de arestare preventivă sau reținere în orice altă cauză penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs, prin intermediul apărătorilor aleși persoanele solicitate A.V., P.C. și R.D.F.

Persoanele solicitate P.C. și R.D.F. au criticat hotărârea pronunțată în cauză pentru nelegalitate, susținând în esență, că în mod nelegal s-a dispus amânarea judecării până la soluționarea cauzei care formează obiectul judecății în dosarul de urmărire penală nr. 199/P/2005 al D.I.I.C.O.T.

Persoanele solicitate au susținut că faptele care fac obiectul dosarului aflat pe rolul autorităților române sunt identice cu cele care au condus la emiterea mandatului de arestare european.

Persoana solicitată A.V., la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei, au arătat că își retrage recursul formulat în numele său de apărătorul său ales.

Potrivit art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.

În raport de dispozițiile legale menționate și având în vedere manifestarea de voință a persoanei solicitate, Înalta curte urmează să ia act de retragerea recursului declarat.

În ceea ce privește recursurile declarate de P.C. și R.F., care vor fi examinate și prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curte constată că nu sunt fondate.

Astfel, potrivit art. 97 din Legea nr. 302/2004, când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.

Susținerile recurenților referitoare la împrejurarea că sunt cercetați pentru aceleași fapte atât de autoritățile judiciare române cât și de autoritățile judiciare franceze sunt nefondate, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale citate.

Astfel, din verificarea actelor și lucrările dosarului, rezultă că persoanele solicitate sunt supuse unei proceduri penale în România pentru fapte diferite de cele care au motivat mandatele europene de arestare întrucât mandatele naționale vizează traficarea altor părți vătămate decât cele traficate în Franța, după cum reiese și din motivarea amplă făcută de instanța fondului.

De asemenea, se constată că în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004.

În consecință, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de persoanele solicitate P.C. și R.F.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de persoanele solicitate P.C. și R.F. împotriva sentinței penale nr. 4 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată A.V. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenții inculpați P.C. și R.F. la plata sumei de câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul A.V. la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2007.