Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din 14 aprilie 2006 Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat inculpatul Z.D., în baza dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; în baza dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat; în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor; în baza dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 455 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaș; în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaș și a dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință; în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., cu excepția celor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.; a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului o zi în care a fost reținut pentru cercetări și a constatat că măsura preventivă dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu la 22 septembrie 2005 a expirat; în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 969 C. civ., a constatat recuperat prejudiciul produs părții vătămate D.V. și a obligat inculpatul să plătească părții civile G.A. reprezentanta minorului C.A.R. suma de 400 lei despăgubiri; în temeiul dispozițiilor art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, la data de 13 septembrie 2005, inculpatul prin violență a sustras de la minorul C.A.M. telefonul mobil, iar în noaptea de 21 august 2005, a sustras prin efracție din curtea părții vătămate D.V. 3 găini și 6 iepuri și că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite prin declarația victimei C.A.R. care a precizat că la data de 13 septembrie 2005, orele 15³⁰, se deplasa pe aleea din parcul copiilor în localitatea Mediaș „.. a fost acostat de cei doi tineri care i-au cerut telefonul mobil ... pentru că a refuzat unuia dintre ei, care avea un tatuaj pe gât l-a lovit ... l-a trântit la pământ ... apoi i-a smuls telefonul din buzunarul hainei” a mai precizat că cea de-a doua persoană nu a participat în nici un fel la exercitarea violențelor.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză și având în vedere descrierea făcută de victimă agresorului s-a procedat la recunoașterea din grup, ocazie cu care victima l-a recunoscut pe Z.D. ca fiind autorul faptei de tâlhărie.

S-a reținut că, cea de a doua infracțiune, respectiv furt calificat în dauna avutului privat este dovedită prin procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție după ce partea vătămată D. a reclamat furtul păsărilor și iepurilor. Astfel, cu ocazia verificărilor efectuate de organele de poliție la locuința familiei M.D. unde se afla și inculpatul Z.D., acesta din urmă a arătat că el este autorul faptei și a indicat faptul că a tăiat păsările, acestea fiind găsite într-o găleată, apoi a indicat și locul unde se aflau iepurii care au fost restituiți persoanei păgubite.

Cu ocazia audierilor, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul Z.D. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a descris în amânunt modul de comitere a acestora.

Împotriva sentinței penale de condamnare pronunțată de instanța de fond, a declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, formulând critici de nelegalitate rezultate din greșita revocare a grațierii și executarea în întregime a pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371/2003, în condițiile în care inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată prin această sentință.

S-a arătat că prin sentința penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaș definitivă prin neapelare, la data de 5 august 2003, inculpatul a fost condamnat la mai multe pedepse, iar după aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 3 luni. În baza art. 36 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195/2003 și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 lui sporită cu 6 luni, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare. Totodată a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa rezultantă și 7 luni închisoare pentru care s-a revocat beneficiul grațierii prin sentința penală nr. 195/2003 și a computat perioada cât a fost arestat, începând cu 31 ianuarie 2003.

Liberarea condiționată a avut loc la 1 martie 2005 cu un rest de 455 zile.

În acest context în motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a arătat că pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare este în concurs cu alte 3 infracțiuni și a fost înlăturată de la concurs de Judecătoria Mediaș prin sentința penală nr. 371/2003 urmare constatării efectelor grațierii.

S-a arătat că, în aceste împrejurări revocarea grațierii nu putea avea loc decât după repunerea tuturor pedepselor concurente în individualitatea lor și aplicarea regulilor concursului și contopirii. De asemenea, trebuia să se constate că inculpatul a executat o parte din pedeapsă și să dispună revocarea grațierii doar pentru restul rămas neexecutat.

Prin sentința penală nr. 48/ A din 20 octombrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 150 din 14 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosar nr. 6165/2005, pe care o desființează numai sub aspectul individualizării pedepsei și în consecință judecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată în pedepsele principale componente cu înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., cu privire la recidiva postcondamnatorie.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă beneficiul restului de pedeapsă rămas neexecutat de 455 zile din pedeapsa de 2 ani și 9 luni aplicată prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș.

Adaugă acest rest pe lângă fiecare pedeapsă principală aplicată inculpatului respectiv pe lângă pedeapsa de 5 ani și 6 luni aplicată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., și de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea pe care inculpatul o va executa, respectiv de 5 ani și 6 luni și 455 zile.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului o zi în care a fost reținut, respectiv ziua de 21 septembrie 2005, ora 19,00, până la 22 septembrie 2005 ora 19,00.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Pentru a pronunța astfel, s-a reținut atât că starea de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor sunt corecte iar individualizarea pedepselor, având în vedere multitudinea de condamnări aplicate inculpatului, s-a făcut, de asemenea, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Se mai reține de asemenea greșeala făcută de instanța de fond cu privire la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 270/2002 și care a fost grațiată, în sensul că în loc de a aplica regulile contopirii dispune executarea pedepsei de 7 luni alături de pedeapsa de 2 ani.

Se mai reține că, într-adevăr pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată prin sentința penală nr. 270/2002 (13.05), în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 99 și 109 C. pen., a fost grațiată prin Legea nr. 543/2002, dar grațierea produce efecte asupra suspendării condiționate numai în măsura în care devine efectivă mai înainte de împlinirea termenului de încercare al suspendării condiționate, fără să fi intervenit o cauză de anulare sau revocare a suspendării, că faptele comise de inculpat pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 195/2002 (comise în noiembrie, decembrie 2002, ianuarie 2003) sunt concurente cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 luni închisoare așa încât contopirea trebuie dispusă și cu privire la aceasta (pentru cele 5 condamnări, respectiv un an și 7 luni închisoare; 2 ani și 3 luni închisoare; 2 ani închisoare, sentința penală nr. 371/2003; 2 ani închisoare, sentința penală nr. 195/2003; 7 luni închisoare, sentința 270/2002) fără să se adauge la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare și cele 7 luni.

Că, de asemenea, reținerea stării de recidivă postcondamnatorie este greșită deoarece așa cum rezultă din chiar cuprinsul sentinței penale anterior menționate și analizate, pentru toate faptele în dauna avutului privat comise, condamnările s-au dispus cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și 109 C. pen., așa încât Curtea a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., în raport cu condamnările anterioare, inculpatul - intimat nefiind recidivist postcondamatoriu faptele fiind comise în minoritate.

Sub aspectul revocării restului neexecutat, se reține că inculpatul intimat a fost liberat condiționat la data de 1 martie 2005 cu un rest neexecutat de 455 zile că executarea acestei pedepse.

Cum, inculpatul intimat a executat 2 ani și o lună închisoare (31 ianuarie 2003 – 1 martie 2005), pedeapsa neexecutată ca efect al grațierii este de 2 luni.

În cauză inculpatul era atât în termenul de încercare al liberării condiționate cât și al grațierii, iar faptele comise în septembrie 2005 impun revocarea restului de 455 zile în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, concluzie ce se impune deoarece inculpatul intimat a comis înăuntrul celor 455 zile alte infracțiuni intenționate fără să se fi împlinit durata pedepsei și termenul de condiție prevăzut de actul de grațiere, așa încât pierde beneficiul grațierii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care a criticat cauza sub două aspecte:

- încălcarea dispozițiilor art. 372 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că în apelul declarat de procuror în favoarea inculpatului Z.D. a agravat situația acestuia prin revocarea liberării condiționate a restului de 455 zile rămas neexecutat deși procurorul nu a solicitat acest lucru.

- greșita tehnică judiciară de contopire a pedepselor aplicate prin adăugarea pedepsei revocate la fiecare pedeapsă de executat și contopirea lor alternativă.

Examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu constată că recursul este fondat.

Contrar dispozițiilor art. 372 C. proc. pen., privitoare la neagravarea situației în propriul apel, deși era investită numai cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin care se solicita urmare revocării grațierii pedepsei de 2 ani și 3 luni aplicată prin sentința penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaș să execute numai restul de pedeapsă rămas neexecutat și nu întreaga pedeapsă, instanța de apel, a creat-o situație mai grea inculpatului revocând restul de 455 zile închisoare.

Cât privește tehnica contopirii pedepselor, este de observat că prin adăugarea pedepsei revocate la fiecare pedeapsă de executat și contopirea lor, a avut loc practic revocarea aceleiași pedepse de mai multe ori pe lângă fiecare pedeapsă nou aplicată.

Așa fiind, constatându-se că recursul este fondat, urmează a fi admis în sensul casării în totalitate a deciziei nr. 48/ A din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia și în parte sentința penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu. Rejudecând, în vederea înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., care au fost greșit reținute de instanța de fond, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, în pedepsele componente, se va înlătura dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepselor urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

În ce privește pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș, definitivă prin neapelare la 5 august 2003 urmează ca în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 să se revoce beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, a se descontopi și repune în individualitatea lor pedepsele și sporul aplicat iar în baza art. 33, 34 C. pen. și 36 C. pen., să se contopească pedepsele și să se adauge sporul, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare.

Din sentința mai sus-menționată se vor menține dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării și al grațierii condiționate a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 3 aprilie 2003, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare.

Cu privire la perioada executată urmează a se deduce, începând cu 31 ianuarie 2003 până la data punerii în libertate respectiv 1 martie 2005, când a fost liberat condiționat din executarea pedepselor de 3 ani și 4 luni închisoare.

Referitor la restul de 455 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș, în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., se va menține beneficiul liberării condiționate, iar pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat să fie de 5 ani și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, vor fi menținute.

Totodată se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 48/ A din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul Z.D.

Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția penală și rejudecând în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., reținute pentru fiecare din infracțiunile menționate.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș.

Descontopește și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș, definitivă prin neapelare la 5 august 2003, respectiv:

- un an și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;

- 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;

- sporul de 3 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Mediaș.

În baza art. 33, 34 C. pen. și art. 36 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.

Menține dispozițiile din sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș privind revocarea beneficiului suspendării și al grațierii condiționate a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 3 aprilie 2003, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare.

Deduce perioada executată, începând cu 31 ianuarie 2003 și până la data punerii în libertate, respectiv 1 martie 2005.

Constată că inculpatul a fost liberat condiționat la data de 1 martie 2005 din executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., menține beneficiul liberării condiționate pentru restul de 455 zile, rămas neexecutat, din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.

Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2007.