Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111 din 20 iulie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe inculpatul P.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.
Totodată, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 999 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de Spitalul de Urgență Petroșani.
Pentru a dispune achitarea, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București a fost trimis în judecată inculpatul P.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. și art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., reținându-se că, la data de 2 noiembrie 2001 a condus un autoturism pe DN 66 și încălcând axul șoselei, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autocamionul condus regulamentar de numitul B.V. și provocând răsturnarea în râul Jiu a autocamionului, soldată cu decesul numitului L.G. și vătămarea corporală a lui P.N., care a necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale.
Pentru a pronunța achitarea, instanța de fond a reținut că din expertizele tehnice efectuate în cauză nu rezultă cu certitudine locul producerii impactului și culpa inculpatului constând în depășirea axului drumului.
Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 16 din 26 aprilie 2006, admițând apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, a desființat sentința și, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și, la 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat că pedepsele aplicate sunt grațiate în întregime.
Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din legea sus-menționată, a căror nerespectare ar avea drept urmare revocarea grațierii condiționate.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul de Urgență Petroșani și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.849.058 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare, la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Prin recursul declarat, inculpatul susține că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică, întrucât se bazează pe o cercetare superficială și defectuoasă a locului faptei, în cadrul căreia nu s-au luat măsuri pentru conservarea urmelor producerii accidentului, măsurătorile nu relevă cu exactitate locul unde a avut loc impactul, precum și alte date din sectorul de drum unde a avut loc accidentul, iar completarea ulterioară nu s-a efectuat cu respectarea legii, și, deci, nu are valoare probatorie, astfel că trebuia menținută sentința de achitare a instanței de fond.
Recursul este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au pronunțat cele două hotărâri, bazându-se, fiecare, pe un material probator incomplet, în raport de care nu poate fi menținută nici soluția instanței de fond de achitare, și nici soluția instanței de apel, de condamnare.
Într-adevăr, cercetarea superficială și defectuoasă a locului accidentului sub aspectele arătate au impus efectuarea unui număr de patru expertize, care însă nu au reușit să stabilească cu certitudine adevărul referitor la modul și împrejurările concrete în care a avut loc accidentul.
Necesitatea de a se afla adevărul a determinat instanța să dispună efectuarea unei noi cercetări prin comisia rogatorie.
Examinând modul cum a fost efectuată cercetarea de către comisia rogatorie, precum și constatările acesteia, Înalta Curte constată că rezultatele acesteia sunt deficitare sub aspectele corect relevate, amănunțit de inculpat prin scrisorile și concluziile scrise depuse și existente la dosar.
Dacă instanțele ar fi examinat atent constatările acestei comisii, ar fi trebuit să dispună efectuarea unei noi expertize tehnice care să stabilească cu certitudine pozițiile celor două autovehicule în momentul impactului și, în raport de aceste poziții, să se determine mecanismul și cauzele producerii accidentului.
Sub acest aspect sunt de admis obiecțiile arătate punctual de inculpat în scrisoarea adresată Curții Militare de Apel, după pronunțarea deciziei atacate, înaintată de acesta pentru a fi avute în vedere la judecarea recursului.
Toate aceste obiecții amănunțit prezentate și explicate de inculpat relevă lacune ale cercetării locului accidentului, neclarificate de cele 4 expertize, care trebuiau elucidate de către instanțe, pentru a se stabili cu certitudine cauzele și condițiile concrete ale producerii accidentului, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
Neprocedând în acest mod, instanțele au pronunțat cele două hotărâri, contradictorii sub aspectul soluțiilor, fără ca anterior să stabilească cert starea de fapt din momentul producerii accidentului.
Pentru aceste considerente, se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se dispune o nouă expertiză tehnică, care să lămurească toate contrazicerile din celelalte expertize anterioare și să ofere instanței adevărul privitor la dinamica, mecanismul și cauzele accidentului, așa cum de altfel, a susținut, prin concluziile puse, inclusiv reprezentantul Ministerului Public.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.G. împotriva deciziei nr. 16 din 26 aprilie 2006 a Curții Militare de Apel București.
Casează decizia atacată și sentința nr. 111 din 20 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Militar Teritorial București.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2007.