Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2107/33/2007, a fost respinsă plângerea formulată de petentul T.M., împotriva rezoluțiilor din 23 octombrie 2007 și 21 noiembrie 2007 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată în cauza de petentul T.M. acesta a solicitat desființarea rezoluțiilor din 23 octombrie 2007 respectiv 21 noiembrie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosar 349/P/2007.
În susținerea plângerii sale, petentul a precizat că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale și nu s-a efectuat cercetarea penală în dosar 2619/2005 al Judecătoriei Dej.
Examinând plângerea formulată pe baza actelor existente la dosar, curtea de apel a reținut că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 23 octombrie 2007 confirmată prin rezoluția din 21 noiembrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A.G. și B.L. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen.
S-a reținut că, la data de 24 septembrie 2007, numitul T.M. a depus o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numiții lor C.A.G. și B.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, arătând că aceștia nu s-au conformat sentinței penale nr. 874 din 12 decembrie 2005 a Judecătoriei Dej (dos. nr. 2619/2005) prin care s-a hotărât trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarele:
În cursul anului 2005, numitul T.M. a formulat plângere penală împotriva numitei G.L.D.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, plângere făcând obiectul dosarului nr. 2619/2005 a Judecătoriei Dej. Prin sentința penală nr. 874/2005, Judecătoria Dej a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor privind săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.
În urma acestei sentințe, în cauză, s-a constituit dosarul nr. 10/P/2006, în care la data de 26 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva rezoluției nr. 10/P/2006 T.M. a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 17/11/2/2006 din 16 februarie 2006. Petentul nemulțumit de aceste soluții s-a adresat cu plângere și Judecătoriei Dej, plângerea având ca obiect dosarul nr. 479/2006 în care de asemenea plângerea a fost respinsă potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 162 din 13 martie 2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj, prin decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006.
Întrucât procurorul care a instrumentat cauza nu a restituit dosarul nr. 2619/2005 Judecătoriei Dej, acest dosar a fost restituit prin adresa din 16 martie 2006, urmând a se continua cercetarea judecătorească pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Dej sub nr. 698/2006. Prin sentința penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G.D.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie în temeiul art. 2841 C. proc. pen., art. 10 lit. h) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât partea vătămată a lipsit consecutiv la două termene de judecată. Recursul declarat de numitul T.M. a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 485/R/2006 a Tribunalului Cluj.
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., presupune, sub aspectul laturii obiective, fie neîndeplinirea de către funcționarul public aflat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu a unui act, fie îndeplinirea defectuoasă a acestuia dacă prin aceasta se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
În cauză nu există niciun indiciu al săvârșirii de către cei doi procurori a infracțiunii mai sus menționate câtă vreme cei doi și-au exercitat doar atribuțiile de serviciu, aspecte confirmate și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.
În consecință, în mod corect s-a statuat prin rezoluția pronunțată la data de 23 octombrie 2007 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj că fapta pentru care s-a formulat plângere de către petent nu există, soluția adoptată în cauză fiind legală și temeinică.
Raportat la toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., plângerea formulată în cauză a fost respinsă.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul T.M., criticând-o, arătând în scris două motive și anume că nu se admite administrarea probelor, deoarece cercetarea penală dispusă de Judecătoria Dej prin sentința penală nr. 874 din 12 decembrie 2005 nu a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, respectiv nu s-a emis o rezoluție motivată, precum și că instanța de fond a ascuns un fals produs de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej și mușamalizat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, prin inducere în eroare și neefectuarea procedurilor de lucru în cercetarea cauzei, solicitând admiterea administrării probelor privind efectuarea cercetării penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, conform sentinței penale nr. 874 din 12 decembrie 2005 anexată.
La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 6857 la 29 februarie 2008 a unui înscris, intitulat astfel de către recurentul petiționar, în care a solicitat judecarea în lipsă, arătând că prin sentința penală nr. 115/2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală, s-a făcut o motivare falsă, că în mod fals s-a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 10/P/2006, fiind ascunsă realitatea juridică, că realitatea juridică este dată de faptul că dosarul nr. 10/P/2006 s-a format la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej în urma plângerii sale de la 5 ianuarie 2006 și nu are legătură cauzală cu cercetarea penală dispusă de Judecătoria Dej, în dosarul nr. 2619/2005, că rezoluția din 26 ianuarie 2006 emisă în dosarul nr. 2619/2005 pentru ascunderea falsului produs de procurorii din cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, că parchetul nu a efectuat nicio cercetare în dosarul nr. 2619/2005 al Judecătoriei Dej, la care s-au atașat o plângere penală formulată de petiționarul T.M. împotriva numitei G.L., adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, precum și rezoluția de confirmare a propunerii de a nu se începe urmărirea penală din 26 ianuarie 2006 privind pe G.L.D.T. pentru fapta prevăzută de art. 259 alin. (1) C. proc. pen., înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curți.
La termenul de astăzi, părțile legal citate au lipsit, Înalta Curte, constatând că, până la ora 10,55, nu s-a depus nicio cerere pentru imposibilitate de prezentare din partea acestora, a apreciat cauza în stare de judecată, acordând părților cuvântul în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de petiționar, considerând că în cauză, instanța de fond, în mod corect a respins plângerea, deoarece nu există indicii că intimații ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Examinând recursul declarat de recurentul petiționar T.M. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță a respins, plângerea formulată de petiționarul T.M.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de C.A.G. și B.L. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționar, în raport cu persoanele și fapta pretins a fi săvârșită de către acestea, constatându-se că la data de 24 septembrie 2007 numitul T.M. a depus o plângere prin care a solicita tragerea la răspundere penală a numiților C.A.G. și B.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, arătând că aceștia nu s-au confirmat sentinței penale nr. 874 din 12 decembrie 2005 a Judecătoriei Dej (dos. nr. 2619/2005) prin care s-a hotărât trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în cursul anului 2005 numitul T.M. a formulat plângere penală împotriva numitei G.L.D.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, plângerea făcând obiectul dosarului nr. 2619/2005 a Judecătoriei Dej. Prin sentința penală nr. 874/2005 Judecătoria Dej a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor privind săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.
În urma acestei sentințe, în cauză s-a constituit dosarul nr. 10/P/2006, în care, la data de 26 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva rezoluției nr. 10/P/2006, T.M. a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 17/11/2/2006 din 16 februarie 2006. Petentul nemulțumit de aceste soluții s-a adresat cu plângere și Judecătoriei Dej, plângerea făcând obiectul dosarului nr. 479/2006 în care, de asemenea, plângerea a fost respinsă potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 162 din 13 martie 2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj, prin decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006.
Întrucât procurorul care a instrumentat cauza nu a restituit dosarul nr. 2619/2005 Judecătoriei Dej, acest dosar a fost restituit prin adresa din 16 martie 2006, urmând a se continua cercetarea judecătorească pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Dej sub nr. 698/2006.
Prin sentința penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G.L.D.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie în temeiul art. 2841 C. proc. pen., art. 10 lit. h) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât partea vătămată a lipsit consecutiv la două termene de judecată. Recursul declarat de numitul T.M. a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 485/R/2006 a Tribunalului Cluj.
Situația de fapt prezentată este susținută de fotocopia referatului întocmit în dosarul nr. 10/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, de către prim procuror G.A.C. în care au fost arătate în mod concret evoluția cauzei, urmare a plângerii formulate de partea vătămată T.M. în cursul anului 2005, făcând referiri la sentința penală nr. 874/2005 a Judecătoriei Dej, împrejurarea că în dosarul nr. 10/P/2006, partea vătămată T.M. a fost audiată de către organele de cercetare penală, că petentul a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere ce a fost respinsă, că în continuare acesta s-a adresat instanței, precum și mențiuni privind sentințele pronunțate, respectiv sentința penală nr. 162 din 13 martie 2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj, prin decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006, sentința penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej, rămasă definitivă prin respingerea recursului, ca nefondat, declarat de către partea vătămată T.M., prin decizia penală nr. 485/R/2006 din 30 august 2006 a Tribunalului Cluj, că a fost dată o singură soluția în dosarul nr. 10/P/2006 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej privind pe G.L.T.D., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., că dosarele Judecătoriei Dej nr. 479/2006 și 698/2006 au avut obiecte diferite, referat aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu nr. 349/P/2007.
Față de cele arătate, procurorul a considerat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numiții C.A.D. și B.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece fapta nu există, întrucât cei doi și-au exercitat în mod corect atribuțiile lor de serviciu, fapt confirmat și prin hotărârile judecătorești adoptate în cauză, așa încât, în temeiul art. 228 alin. (1), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A.G. și B.L., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., soluție menținută, prin rezoluția din 21 noiembrie 2007 în lucrarea cu nr. 1133/11/2/2007, dată de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin respingerea plângerii formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției din 23 octombrie 2007, în dosarul nr. 349/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare, analizând, criticile formulate de petiționar sub aspectul conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., față de intimați, motivând, că în cauză nu există niciun indiciu al săvârșirii de către cei doi procurori a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu, aspecte confirmate și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarului parchetului, precum și a înscrisurilor depuse de recurent, aflate la dosarul Înaltei Curți, a constatat că, nu rezultă existența faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în sarcina intimaților C.A.G. și B.L., deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu, cu respectarea prevederilor legale, prin soluțiile dispuse motivat, în rezoluțiile date, iar prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele menționate și anume sentințele penale nr. 162 din 13 martie 2006 și respectiv 431 din 20 iunie 2006 ale Judecătoriei Dej, cât și deciziile penale nr. 308/R din 17 mai 2006 și nr. 485/R/2006 ale Tribunalului Cluj, prin care au fost respinse recursurile declarate de petiționarul T.M., din prezenta cauză, a fost exercitat controlul judiciar, în raport și cu actele procurorilor.
Astfel, Înalta Curte consideră că, în mod corect și motivat, s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimații C.A.G. și B.L. pentru infracțiunea mai sus arătată, ca urmare a inexistenței faptei, potrivit art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate reține criticile formulate în recurs, de către recurentul petiționar T.M., deoarece în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente.
Invocarea de către recurentul petiționar a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.
În consecință, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar T.M. împotriva sentinței penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar T.M. împotriva deciziei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.