Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentința penală nr. 569 din 14 noiembrie 2007, a dispus condamnarea inculpatului B.I., la pedeapsa principală de 14 ani închisoare și cea complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
Pe durata executării pedepsei principale, conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. și 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se arestul executat de la 28 august 2007 la zi.
Rezolvând, latura civilă a cauzei, instanța de fond, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.C.A., constituită parte civilă prin reprezentant legal C.O., obligând inculpatul la plata sumelor de:
- 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile;
- 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
Inculpatul B.I., în vârstă de 24 ani, locuiește în comuna Epureni, fiind consătean cu partea vătămată C.C.A. minoră în vârstă de 5 ani și reprezentantul legal al acesteia.
În ziua de 25 august 2007, inculpatul după ce a participat la ceremonia înmormântării unui consătean, s-a deplasat la bufetul din sat unde a consumat alcool până la ora 16, când a părăsit localul cu intenția de a ajunge la propria locuință.
În cursul deplasării, inculpatul B.I. s-a întâlnit cu partea vătămată C.C.A., care se juca în drumul satului cu martorii C.A., C.C., L.D., L.T.G. și C.A., minori cu vârsta între 7-13 ani.
Inculpatul le-a dat minorilor câte o bancnotă de 1 leu, iar minorei i-a solicitat să-l însoțească, pentru a-i da și ei bomboane. Astfel, inculpatul atras-o pe fetiță, pe care a condus-o sub un pod, loc unde i-a spus că intenționează să întrețină un act sexual cu ea. Deși minora a început să plângă și să strige, inculpatul, profitând de vârsta redusă și de imposibilitatea ei de a se apăra, a ținut-o de mâini, a întreținut cu ea un act sexual oral complet.
Activitatea inculpatului a fost observată de minorii L.D. și L.T.G., care, la strigătele minorei, s-au apropiat de locul faptei, au văzut ceea ce se întâmpla, dar nu au intervenit pentru că s-au speriat.
Prima a ieșit de sub pod minora C.C.A., care s-a îndreptat plângând spre casă, apoi a ieșit și inculpatul B.I., care a plecat spre casă printr-un lan de porumb. Acesta a evitat să se întâlnească cu numita C.T.C., care din curtea locuinței sale auzise strigătele minorei și care se îndrepta spre locul faptei, pentru a vedea ce se întâmplă.
Fapta inculpatului B.I., de a întreține, în ziua de 25 august 2007, un act sexual oral cu minora C.C.A., în vârstă de 5 ani, profitând de vârsta redusă, de imposibilitatea acesteia de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.(1) și (3) C. pen.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului a fost stabilită, întrucât recunoașterile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor L.I.G., L.D., L.T.G. și S.N., precum și cu datele ce rezultă din procesele verbale de cercetare la fața locului și rapoartele de expertiză medico-legală.
La individualizarea pedepsei, în cadrul general prevăzut de art. 52,72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei, datele privind persoana inculpatului și atitudinea sinceră a acestuia în timpul procesului. S-a avut în vedere totodată lipsa oricărui regret manifestat de inculpat cu privire la fapta comisă și consecințele acesteia asupra părții vătămate. Pe durata executării pedepsei principale inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Rezultă din conținutul faptei comise că inculpatul este pe durata executării pedepsei nedemn de a alege, de a fi ales, precum și de a exercita drepturile părintești.
Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, soluționat de Curtea de Apel Iași, secția minori și familie, prin decizia penală nr. 2 din 10 ianuarie 2008, care a admis calea intermediară de atac exercitată de inculpat numai sub aspectul înlăturării dispozițiilor vizând interzicerea exercitării drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în cadrul pedepsei complementare și accesorii, menținând restul dispozițiilor hotărârii.
În termen egal, inculpatul a formulat recurs, reiterând critica de netemeinicie a pedepsei principale apreciată deosebit de severă, în raport de circumstanțele în care s-a consumat infracțiunea.
Verificând calea de atac, prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, instanța, constată nefondat recursul inculpatului pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin.(1) și (3) C. pen., a fost reținută de instanța de fond corect urmare interpretării coroborate a probelor strânse la urmărirea penală și verificate direct în cursul cercetării judecătorești desfășurată cu respectarea principiilor care guvernează procesul penal așa cum sunt enunțate de dispozițiile art. 2, 3, 4, 5 și 6 C. proc. pen.
Pedepsele principală cât și cea complementară aplicate inculpatului, au fost proporționalizate just ținându-se cont de pericolul social ridicat al infracțiunii, dovedit de consecințele pe care agresiunea sexuală le are asupra dezvoltării psihice a părții vătămate care avea vârsta de numai 5 ani.
Atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpat, care în fața unor probe indubitabile de vinovăție a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, și lipsa antecedentelor penale nu justifică reducerea pedepsei principală la limita minimă prevăzută de text respectiv 10 ani închisoare.
Cum întinderea pedepsei este de natură să corespundă scopului educativ preventiv enunțat de dispozițiile art. 52 C. pen., cum și unei individualizări juste, făcută în acord cu toate criteriile legale, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce durata arestului preventiv executat de inculpat la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva deciziei penale nr. 2 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 28 august 2007 la 13 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.