Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Curtea de Apel Ploiești, prin sentința penală nr. 140 din 3 decembrie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.V. împotriva rezoluțiilor nr. 176/P/2007 și nr. 973/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ce s-au menținut.
Petentul a fost obligat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei sentințe se reține următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 176/ P din 26 iulie 2007, a admis, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul D.C., executor judecătoresc, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și față de T.A. pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
În motivarea soluției procurorul a reținut că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a sentinței civile nr. 874/2005 pronunțată de Judecătoria Găești, cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor legale, petentul T.V. a fost somat prin adresa din 05 iunie 2006 ca în termen de 5 zile de la primirea înștiințării să evacueze imobilul proprietatea numitei T.A., astfel că la data de 18 octombrie 2006 petentul a fost evacuat, încheindu-se procesul verbal de punere în executare a hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen. și prin rezoluția nr. 973/II/2/28 august 2007 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, cu motivarea că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și că petentul în declarația dată, la data de 27 februarie 2007, a menționat expres că nu dorește să se judece cu fosta soție pentru lovire și nici să formuleze plângere penală împotriva acesteia și a executorului judecătoresc.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința civilă nr. 874/2005 a Judecătoriei Găești, investită cu formulă executorie, s-a dispus evacuarea petentului T.V. din imobilul situat în Găești, str. Argeșului, județul Dâmbovita, întrucât acest imobil a fost dobândit de soția sa, T.A., prin moștenire (pronunțându-se în mod irevocabil divorțul dintre soți), executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Găești prin încheierea din 19 mai 2006 pronunțată în Camera de Consiliu în dosarul nr. l13/2006, în baza dispozițiilor art. 3731 alin. (2) C. proc. civ.
Executarea silită cerută de fosta soție a petentului a format obiectul dosarului nr. 106/2006 al B.E.J. D.C.
Intimatul a emis, la data de 5 iunie 2006, somație (dosar nr. l76/P/2007) către petentul T.V., prin care acesta a fost somat să evacueze imobilul proprietatea numitei T.A., comunicându-se totodată și procesul-verbal privind cheltuielile de judecată și onorariul de executare.
La data de 18 octombrie 2006 petentul a fost evacuat din imobil, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal de executare încheiat la această dată.
Susținerea petentului că soluțiile de netrimitere în judecată a intimatului executor judecătoresc pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este lipsită de temei, deoarece din actele premergătoare, efectuate în cauză nu rezultă că intimatul D.C. ar fi acționat cu rea-credință împotriva intereselor petentului, executarea silită efectuată a avut la bază o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie și încuviințată de instanța de executare.
Așadar, în lipsa unor argumente temeinice și a unor probe că intimatul ar fi acționat cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și cu rea credință nu se putea dispune decât soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea reclamată.
Critica petentului referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare nu poate fi analizată în cadrul plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., care se referă numai la soluțiile parchetului de netrimitere în judecată și de altfel petentul a supus cenzurii instanței de judecată acest aspect, formulând contestație la executare și prin sentința civilă nr. 1090 din 28 iunie 2007 Judecătoria Găești a respins-o ca neîntemeiată.
În declarația dată, la data de 27 februarie 2007, precum și în fața instanței, petentul a arătat că în prezent, fiind reintegrat în domiciliul comun, urmărirea penală a intimatului nu îl mai interesează, cerând numai exonerarea sa de plata cheltuielilor de executare, critică care, așa cum s-a arătat mai sus nu poate fi analizată pe calea plângerii formulată de petent.
Așadar, din actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina intimatului și în mod legal s-a dispus neînceperea urmării penale, conform art. 208 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neexistând fapta sesizată.
Petentul nemulțumit de această sentință, în termenul legal, a declarat recursul de față, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, urmărind în principal, ca executorul judecătoresc intimat, să-i restituie toate cheltuielile de executare, deoarece în cele din urmă a fost reintegrat în locuință.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând actele dosarului parchetului, a dosarului de executare întocmit legal de intimatul executor judecătoresc, reține că rezoluțiile parchetului atacate de petentul recurent, sunt legale. De fapt, pe petent nu-l interesează decât recuperarea cheltuielilor de executare și nu urmărirea penală a intimatului pentru infracțiunea reclamată și prevăzută de art. 246 C. pen., astfel după cum a precizat acesta încă din 27 februarie 2007 și instanței de fond.
Cum, procedura plângerii reglementată de art. 2781 C. proc. pen., este una strict pentru cauzele penale, aceasta nu poate a fi extinsă și nici aplicată, litigiilor de natură civilă, după cum, în prezent o precizează petentul recurent.
Așa fiind și constatându-se că sentința penală atacată de petent, prin recursul de față, este legală și temeinică, va fi menținută.
Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.V. împotriva sentinței penale nr. 140 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2008.