Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. l 1 l/ F din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petiționarul I.N., împotriva rezoluției nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
S-a desființat rezoluția menționată și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rezoluția nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații I.N. și L.A., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii.
În motivarea rezoluției, parchetul a reținut că la data de 10 martie 2008, petiționarul I.N. a solicitat să se efectueze cercetări împotriva conducerii Penitenciarului Colibași, care în mod abuziv a întocmit fișa sa de evaluare, fiindu-i acordat un punctaj modic, împrejurarea care a determinat trecerea sa în rezervă prin Ordinul nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006 al Ministerului Justiției.
Cu ocazia audierii sale, petiționarul a arătat că a fost repartizat de către intimatul I.N., director adjunct al Penitenciarului Colibași să desfășoare serviciul de pază la deținuți, deși nu avea pregătirea necesară, el fiind cadru militar, cu gradul de plutonier adjutant.
Procurorul a stabilit, din conținutul adresei nr4.305234/ BRUFP din 23 mai 2008 a Penitenciarului Colibași, a stabilit că pentru anul 2006, fișa de evaluare a fost completată de către comisarul L.A., care i-a acordat petiționarului 43 puncte dintr-un punctaj maxim de 65 puncte.
Prin deciziile nr. 348 din 13 iulie 2006 și 626 din 2 octombrie 2006 ale directorului general al A.N.P., petiționarul a fost repartizat să-și desfășoare activitatea în cadrul Penitenciarului Colibași, urmând să îndeplinească atribuțiile stabilite de directorul acestei unități.
În baza acestor decizii, petiționarul a fost desemnat să-și desfășoare activitatea în sectorul de pază al deținuților, fiind salariat ca funcționar public cu statut special, nefiind posibil să-și păstreze statutul de cadru militar, întrucât întreg personalul acestui penitenciar fusese demilitarizat.
Cu privire la drepturile salariale despre care petiționarul susține că i-au fost încălcate, acesta avea posibilitatea să se adreseze instanței printr-o acțiune de chemare în judecată.
Prin Ordinul nr. 284l/ C din 29 decembrie 2006 al Ministrului Justiției, începând cu data de 31 decembrie 2006, ofițerii și subofițerii din cadrul fostei D.G.P.A. aflați la dispoziția Ministerului Justiției au fost trecuți în rezervă, urmare a reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare.
Prin urare, s-a reținut de către procuror că punctajul care i-a fost acordat petentului în urma evaluării sale profesionale nu are nicio influență asupra deciziei de trece în rezervă, care a fost motivată prin reorganizarea unității sale.
Față de această situație de fapt, procurorul a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 655/II/2/2008 din 23 iulie 2008, cu motivarea că evaluarea întocmită de comisarul de penitenciare L.A., nu a avut consecințe ulterioare.
La data de 14 august 2008, petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Pitești, arătând că încă nu primise răspunsul la plângere și că este nemulțumit de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 115/P/2008.
În susținerea plângerii, petiționarul a arătat că nu s-au administrat toate probele necesare și nu s-a început urmărirea penală, că soluția procurorului nu s-a bazat pe o evaluare efectivă și corectă a activității sale și există neconcordanță între înscrisurile întocmite de comisiile de evaluare, unele purtând o dată ulterioară față de cea menționată în acte.
În cursul judecății, petiționarul a depus la dosar mai multe înscrisuri.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, pe baza întregului material probator de la dosar că evaluarea petiționarului a fost efectuată de persoane care nu au fost desemnate conform legii, iar persoana care a făcut efectiv evaluarea nu putea cunoaște activitatea petiționarului întrucât acesta nu s-a aflat în subordinea sa.
Ca atare s-a arătat că procurorul trebuie să identifice dacă există o procedură de formare a evoluatorilor în sistemul penitenciar, dacă există o procedură de evaluare și în ce măsură ea a fost respectată în cazul petiționarului, să se stabilească în concret care erau atribuțiile petiționarului prin fișa postului și cum se explică faptul că evaluarea contestată intră în contradicție flagrantă cu caracterizările pe care petiționarul le-a depus la dosar.
Pe lângă contradicțiile existente între caracterizările petiționarului și ultima evaluare a acestuia, instanța a constatat nereguli și în întocmirea înscrisurilor în care s-au finalizat evaluările petiționarului, astfel că nu întâmplător, petiționarul a depus la dosar documente referitoare la abuzurile săvârșite de președintele comisiei de evaluare, din care rezultă încălcări ale legii și ale regulamentelor privind funcționarea penitenciarelor.
S-a apreciat de către instanța de fond că este necesar ca procurorul să stabilească dacă persoanele din comisia menționată în procesul verbal nr. 251845 au avut sau nu la dispoziție fișa de evaluare întocmită de comisarul A.G., audierea acestuia, precum și a intimatului L.A.
S-a mai reținut că nu consecința trecerii în rezervă a petiționarului trebuia asociată evaluării nefavorabile, deoarece desființarea direcției în care acesta a lucrat și demilitarizarea penitenciarelor sunt situații fără legătură cu evaluarea unei anume persoane. O evaluare profesională are însă consecințe autonome indiferent dacă ele au fost resimțite imediat sau dacă apar ulterior, când se pune problema promovării sau chiar a schimbării locului de muncă.
De asemenea, că nu are relevanță faptul că petiționarul nu a declanșat un litigiu de muncă, deoarece felul în care superiorii se poartă cu cei din subordinea lor, nu se reflectă doar în existența sau în multitudinea litigiilor de muncă. Eventualele abuzuri în serviciu urmează a fi analizate pe calea unei cercetări efective în orice plângere penală, cu atât mai mult cu cât activitatea lucrătorilor din penitenciare nu este supusă, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor de cercetare penală, uni control al magistratului procuror, pe baza procedurii plângerii prevăzută de art. 275 C. proc. pen., astfel încât să se prezume că ele sunt legale, câtă vreme nu au fost infirmate.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și intimații L.A. și I.N.D.A.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond prin aceea că prin admiterea plângerii s-a comis o gravă eroare de fapt, iar judecătorul a comis un exces de putere.
S-a arătat că plângerea trebuia respinsă întrucât petiționarul, cu ocazia plângerii la instanță a criticat actul întocmit de procuror doar sub aspectul evaluării activității sale profesionale pe anul 2006, în sensul că aceasta nu a fost realizată în mod corespunzător de către conducerea penitenciarului.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus ca procurorul să înceapă urmărirea penală față de cei doi intimați și să aducă la îndeplinire anumite fapte sau împrejurări care exced activității de urmărire penală, fiind de competența altor instituții.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere faptul că, calificativul acordat petiționarului în urma evaluării sale profesionale, nu a avut nicio influență asupra deciziei de trecere în rezervă, motivată prin reorganizarea activității și a reducerii unor funcții din statul de organizare.
Totodată, instanța nu a avut în vedere și faptul că petiționarul, nemulțumit de calificativul acordat, nu a formulat contestație la A.N.P. și apoi, împotriva unui eventual răspuns negativ, la instanța de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 16 și 17 din Ordinul nr. 2792/ C din 6 octombrie 2004 al Ministerului Justiției.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale și chiar din cele depuse la instanța de judecată nu se poate ajunge la concluzia săvârșirii vreunei infracțiuni în legătură cu acordarea calificativului pentru activitatea desfășurată de petiționar pe anul 2006.
Recurenții intimați I.N. și L.A. au criticat hotărârea instanței de fond prin aceea că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, stabilind și activitățile de urmărire penală pe care acesta ar trebui să le efectueze, fără să se aibă în vedere comunicarea nr. 30354/ BRUFP din 23 ianuarie 2008 a Penitenciarului Colibași din care rezultă că „evaluarea activității profesionale a fost tăcută de conducerea Penitenciarului Colibași, în aplicarea prevederilor art. 30 – art. 33 din Legea nr. 293/2004 cu privire la Statutul Funcționarului Public, cu Statutul special din A.N.P. și Ordinul nr. 2793/ C din 8 octombrie 2004 al Ministerului Justiției privind criteriile de evaluare a activității profesionale.
S-a mai susținut că Penitenciarul Colibași a comunicat că evaluarea a fost făcută de conducerea penitenciarului și nu a existat o comisie desemnată în acest sens, că petiționarul putea face contestație în termen, potrivit art. 16 din Ordinul nr. 2792/ C din 8 octombrie 2004, iar prin plângerea penală sa solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva celor care, în perioada 12-18 decembrie 2006, au condus Penitenciarul Colibași și au dispus „în mod abuziv și calomnios” întocmirea fișei lui de evaluare.
Intimatul L.A. a arătat că a acordat calificativul intimatului pe baza unui punctaj, având la bază fișa de evaluare întocmită de A.G., situația fiind comunicată acestuia, care nu a atacat-o în termen, potrivit legii la A.N.'.
Intimatul I.N. a arătat că l-a avut subordonat pe petiționar în serviciul de pază al deținuților, prin dispoziția conducerii penitenciarului, potrivit pregătirii sale, întrucât a absolvit cursul de pază subofițeri de penitenciar, Jilava 1993 - 1994.
A arătat că a fost demilitarizat conform legii și nu a avut nicio contribuție la întocmirea fișei de evaluare. A semnat doar adresa de înaintare.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile parchetului și ale intimaților sunt fondate.
Prin plângerea formulată la organele de urmărire penală, petentul I.N. s-a plâns împotriva conducerii Penitenciarului Colibași, din perioada 12-18 decembrie 2006, întrucât a „dispus și a acceptat întocmirea într-un mod abuziv și calomnios a fișei sale personale de evaluare” pe anul 2006, ceea ce a condus ulterior la trecerea sa în rezervă.
Cu ocazia audierii sale, petentul a mai arătat că a fost repartizat de către I.N., director adjunct al Penitenciarului Colibași să desfășoare serviciul de pază al deținuților, deși nu avea pregătire necesară.
Din declarația dată la parchet de către intimatul I.N. rezultă că activitatea desfășurată de petent pe perioada cât a fost pus la dispoziția Penitenciarului Colibași a fost luată prin decizia A.N.P. nr. 348 din 13 iulie 2006, semnată de directorului unității, că petentul avea pregătirea necesară executării misiunilor de pază a deținuților întrucât a absolvit cursurile de subofițer de pază din cadrul Școlii de subofițeri de penitenciar Jilava, iar pe perioada cât a fost pus la dispoziția Penitenciarului Colibași, petentul a avut statut de funcționar public și nu de cadru militar întrucât unitatea în care își desfășura activitatea era demilitarizată.
În ce privește fișa de evaluare a petentului, intimatul I.N. a arătat că aceasta a fost întocmită de șeful direct din acea perioadă și înaintată la A.N.P.
Cele declarate de intimatul I.N. au fost confirmate prin deciziile nr. 348 din 13 iulie 2006 și nr. 626 din 2 octombrie 2006 ale directorului general al A.N.P., din care rezultă că petentul a fost repartizat să-și desfășoare activitatea în cadrul Penitenciarului Colibași, prin adresa nr. Legea nr. 305234/ BRUFP din 23 mai 2008 a Penitenciarului Colibași din care rezultă în plus că petentul I.N. și-a desfășurat activitatea pe tura d-lui comisar de penitenciare L.A. și a fost trecut în rezervă prin O.M.J. nr. 2841/C/2006. Rezultă, de asemenea, că fișa de evaluare pe anul 2006 a petentului a fost întocmită de către comisarul de penitenciare A.G., în prezența locțiitorului directorului pentru pază și a domnului comisar de penitenciare I.N., iar din Ordinul nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006 al Ministrului Justiției rezultă că începând cu data de 31 decembrie 2006, ofițerii și subofițerii din cadrul fostei D.G.P.A. aflați la dispoziția Ministerului Justiției au fost trecuți în rezervă ca urmare a reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare.
Înalta Curte apreciază că în mod corect, prin rezoluția nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații I.N. și L.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, soluție confirmată prin rezoluția nr. 655/II/2/2008 din 23 iulie 2008, a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Din analiza cauzei, rezultă că în mod judicios și motivat, parchetul a respins plângerea formulată, reținându-se că petentul, pe perioada cât a fost repartizat să-și desfășoare activitatea în cadrul Penitenciarului Colibași, a avut statut de funcționar public, iar cu privire la drepturile salariale pretins a fi încălcate, sau cu privire la evaluarea profesională, pretins a fi abuzivă și neconformă cu realitatea, avea posibilitatea să introducă acțiune în instanță sau să formuleze plângere conform legii, la A.N.P.
S-a mai reținut, de asemenea, că fată de O.M.J. nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006, prin care ofițerii și subofițerii din cadrul D.G.P.A. aflați la dispoziția Ministerului Justiției, au fost trecuți în rezervă, ca urmare a reorganizării unității și a reducerii unor funcții, iar punctajul ce i-a fost acordat petentului în urma evaluării sale profesionale, nu a avut influență asupra deciziei de trecere în rezervă.
Așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petentului. Nu s-a făcut dovada că evaluarea profesională a petentului s-a făcut în mod abuziv, iar împrejurarea că există contradicție între această evaluare și caracterizările depuse de petent la dosar sau dacă persoanele care au făcut parte din comisia de evaluare au parcurs sau nu cursuri de evaluatori în sistemul penitenciar, nu au legătură cu trecerea în rezervă a petentului și nici cu săvârșirea unor fapte de abuz în serviciu de către intimați.
În situația în care petentul era nemulțumit de punctajul acordat în urma evaluării profesionale, avea posibilitatea să formuleze contestație, potrivit legii.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că trecerea în rezervă a petentului a avut la bază evaluarea sa profesională.
Întrucât activitatea desfășurată de intimai nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora, iar din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor lor de serviciu, cu consecința prejudicierii intereselor legale ale petentului, hotărârea instanței de fond prin care a dispus desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, este nelegală și netemeinică.
Ca atare, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și intimații L.A. și I.N. sunt fondate și urmează a fi admise și rejudecând, va respinge plângerea petentului I.N., ca nefondată.
Ca o consecință, petentul I.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și recurenții intimați L.A. și I.N.
Împotriva sentinței penale nr. 11 l/ F din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și rejudecând, respinge plângerea ca nefondată.
Obligă intimatul petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2009.